Penumbră
Un mâl sticlos de abanos
Un șal frumos dar ros
Îmi sunt prieteni dragi.
Găndesc la molii și molimi
Și-i simt pe ulii cei haini
Drept frații mei.
Văd sunete într-un solfegiu
Aud un funerar cortegiu
Și totuși sunt lucid.
poezie de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Justitia Fundamentum Regnorul Est
Când cineva "cu funcție"
E cercetat la D. N. A.,
Magistrații dau soluție:
N. U. P. pentru domnia sa!
epigramă de Călin Ciprian Cugerean (14 iulie 2011)
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățământ performant
Vor diplome la repezeală,
De facultate și de masterat,
Uitând probabil, din greșeală,
Că nici bac-ul nu l-au luat.
epigramă de Călin Ciprian Cugerean din ziarul "Unirea" Alba Iulia (iulie 2011)
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevroza iernii
Ninge apocaliptic
Pot reda doar scriptic
Nihilismul ce-l simt
Negură diabolică
Discuție polemică
Despre paradis
Orizontul a inghețat
La fel ca teama de păcat
Doar izvorul lui Narcis, nu!
Gandul metafizic
Mă imbolnavește psihic
La ce să mai sper?
poezie de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un singuratic. Am puțini prieteni. Sunt singur aici, între molii și cărți. Certitudinile mele sunt ca hainele roase de molii.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epurare în PSD
Nu-l plângeți pe Oprișan,
C-a rămas el fără tron,
Demiterea... e doar în van
Nu-i baron... dar e patron.
epigramă de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre "Bombo"
Dacă-n Congo n-a plecat
Și-a rămas în țara sa,
Face naveta regulat
De acasă la DNA.
epigramă de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mona Muscă
Lustrația, prin lege, a susținut,
Pare un gest de masochism,
Pe propria-i mâna a pierdut
Mona... Dana... nu mai știm.
epigramă de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Pomanagiu cum sunt, sărman sunt și în mulțumiri, dar totuși vă mulțumesc. Și, de bună seamă, dragi prieteni, mulțumirile mele nu fac nici cât o para chioară.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te naști și plângi de fericire
Sunt una cu pământul
cu apele ce nasc izvoare,
cu arborii și florile bucuriei,
sunt piatra de încercare a ființei mele,
sămânța tristeții și a fericirii,
sunt începutul și sfârșitul existenței.
Sunt fericit când simt iarba sub tălpi,
sunt fericit când ploaia îmi spală obrajii,
sunt fericit când soarele surâde-n fereastră,
sunt fericit de prieteni, de copii,
de ființele dragi ce mă-nconjoară,
sunt fericit de visul ce mă înalță,
de păsări, de natura mamă.
Sunt fericit de întinsele câmpii,
sunt fericit să-mi văd copiii
jucându-se-n zăpadă.
Sunt fericit prin adevărata
natură a sufletului.
Dar știu
că această fericire
într-un amurg uitat
coboară într-un mormânt.
Dar mai presus decât sunt
voi ști că sunt acel copac
ce iarna-i desfrunzit;
voi crește-n primăvară,
mai falnic, mai puternic.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Furibund
Ca floarea de colț
În negura dimineții
Suspina acum poeții
Cu versul mort.
Ca o furtună de pelin
Ce mă poate seduce
Complexul tău dulce
Sta în carafe de vin.
Se aude o ciudata melodie
La gramofonul din ungher
Nebunii de alb acuma pier..
Vetusta și crâncena simfonie.
Searbădă amintire
Despre un trecut imund
Melancolia-i până la fund
Din frageda copilărie.
poezie de Ciprian Călin Cugerean
Adăugat de Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunete portocalii
Sunete portocalii
danseaza razand in jurul meu.
Sunt sunete inverse, discontinue.
Sunt sunete portocalii.
Dispar, apar,
apoi dispar si reapar,
lovesc ciocanul si musca din urechea mea;
sunt ascutite la un cap,
la celalalt imi enerveaza simtul.
Rezist cat pot, si nu mai pot,
atat de mult incep sa le urasc.
Sunt coplesit de ritmul nealert,
am inceput sa rod din melodii,
ma bat cu toti peretii cap in cap,
si totul se invarte-n jurul meu.
Ridic privirea si ma-ncrunt ca mine
si ma desfat ca sunete portocalii nu sunt
ca sa-mi dezintegreze sentimentul,
sau ca sa-mi taie nicovala.
Decolorez portocaliul,
si il pictez cu incolor din apa,
intr-o furtuna de tonuri
as vrea sa picur ratiune,
si sa cultiv alte culori de surd,
ca sa ma fac-n ultima migrena,
sa nu ma simt pe mine.
Aceleasi sunete, portocalii si multe,
desi am reusit s-astup cu sunete sunetele,
si-am desfacut idei cu tirbusonul,
ca sa ma-mbat cu false sunete,
identice cu sunete portocalii.
poezie de Mădălin Vasilache
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un cortegiu funerar prin iarnă
La fel ca mine, suntem mulți sub cnut:
Ne biciuie necazurile-n ploaie,
Ca și cum numai toamnă-am fi avut
Și trupul în furtună se îndoaie.
Nu îndrăznim să mai privim în sus,
E răsăritul doar un vis ce doare
Și azi și mâine sunt doar un apus
Cu pleoapa nopții-n semn de întrebare.
Bătrânii-și roagă moartea azi, în cor,
Să scape de neliniște și teamă.
Doar rugăciunea le-a rămas și lor
Și-un câine vagabond ce-i bagă-n seamă.
E liniște prea multă-n burg și știu,
Că e ciudată-această acalmie.
Și, Doamne, pe pământ e prea târziu,
Să mai sperăm, că bine, o să fie.
E totul alandala-n univers,
Nimic nu mai urmează calea firii,
Nu-i nimeni liber pentru un demers,
Să nu mai fure hoții trandafirii.
Atât de triste fețe sunt pe străzi,
Ca un cortegiu funerar prin iarnă,
Vânat de lupii ce așteaptă prăzi,
Când albul, peste roșu, stă să cearnă.
O, de-aș avea putere precum scriu,
Cum aș închide lacrima-n sicriu!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o carte deschisă sunt pentru tine
Atunci când tu mă privești mă simt
ca în copilărie (când nu puteam să mint).
Sunt ca o carte deschisă.
Sunt răsfoibil.
Sunt o succesiune de pagini (scrise mărunt).
Și, totuși, nu sunt transparent. Altfel,
ai vedea până dincolo de mine,
ai putea admira peisajul (din spatele meu).
Ai spune: iată o iluzie optică.
Și ai trece mai departe.
Dar tu, tu te mulțumești
să mă răsfoiești. Nu știu cum faci,
dar ajungi să te lăfăi
prin zona în care am inima (ca o pisică interioară răsfățată).
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt așa cum sunt
Sunt așa cum sunt.
Sunt făcută-așa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i același?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt așa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Așa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei și-apoi
Ce treabă-aveți voi?
Sunt așa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveți voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiți?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.
poezie celebră de Jacques Prevert din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să iubesc pe frații mei
Vreau să iubesc pe frații mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc așa cum sunt.
Vreau să iubesc pe frații mei,
Cu care veșnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.
Vreau deopotrivă să adun,
și rodu-ntreg și spicul frânt.
Căci și Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubește-așa cum sunt.
Când frații mei au răni ce dor,
să-mi fie brațul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.
Noi prin Isus am fost iertați,
ca să iertăm și noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe frați
n-avem în noi iertarea Lui.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

La-ngropăciunea democrației (pesediștii merg cu lanterne,în loc de lumânări)
Despre imensul furnicar
Afirm aicea pe Facebook,
Că-i cel mai lung cortegiu funerar,
Ce va intra precis... în Guinness Book!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt
Simt, că sunt un fir de iarbă ce crește spre infinit
Sunt un diamant neșlefuit.
Un vis împlinit mi- l doresc la nesfârșit
Să iubesc.. Să fiu iubit
Am prieteni sub soare
Sunt o floare, sunt un crin, sunt un fir de trandafir
Ce candoare, ce încântare, să fiu eu, cum voi in stare
Nu voi chin, nu voi să mai transpir cu ochii atunci când sunt dat pe tâmplă cu mir
Roua dimineților de primăvară, o cunosc pe dinafară
Soarele mă hrănește, cu raze fine
Explodez parcă îmi vine
Dar nu pot,, prea mulți mă înconjoară
Rău îmi pare că nu înțeleg
Nu pot să dezleg al meu blestem
Mă leg de voi toți, un fir de iarbă bleg
Să simt iubire. Visez, lăsați - mă întreg.
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeia care cântă, într-o noapte întunecată,
Și mă simt de tine ruptă, și-i sunt timpului amantă.
Îi sunt timpului fecioară cu dureri ascunse-n plete,
Pentru-a nu știu câta oară... mă simt plină de regrete!
catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când alunec în prăpastie, alunec năprasnic, cu capul în jos și cu picioarele în sus, ba chiar simt o plăcere să mă prăbușesc așa, gândindu-mă ce frumos îmi șade în poziția asta umilitoare... sunt blestemat, sunt o lepădătură, un ticălos, dar să știi, și mie mi-e drag să sărut marginea odăjdiilor pe care le îmbracă Dumnezeul meu; chiar dacă în momentul acela mă las târât de diavol pe urmele lui, sunt totuși fiul tău, Doamne, și te iubesc, și simt tresăltând în mine bucuria, fără de care lumea n-ar putea să existe...
citat celebru din romanul Frații Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde mai e Petre Țuțea?
Pătimit-a el pentru popor
Vre-o 13 ani de închisoare
De Petre Țuțea, astăzi în obor
Aproape nimeni, habar n-are.
Geniul său știa prea bine
Credința-n Dumnezeu și în popor,
De un deceniu l-am pierdut și azi îmi vine
De Petre Țuțea un mare dor.
În manualul de istorie
Speram c-am să-l găsesc,
Dar comuniștii fără glorie
Au considerat că-i nefiresc.
Nu spun că Păunescu nu merita,
Dar voi vreți să-l scoateți sfânt,
Iar de Țuțea, o elită,
Nu mai scrieți un cuvânt.
O să-l plângem noi românii
Azi sau mâine sau oricând,
Dar ca Petre Țuțea, alte genii
N-o s-avem, noi, prea curând!
poezie de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Calin Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!