Perpetuum mobile
Am ochi de vrăjitoare
ce dansează printre ruguri,
blestemată de zei
să nu-și găsească liniștea niciodată.
Am trupul copil
din aer nenăscut încă,
încarcerat între ziduri
de singurătate și frig.
Îmi ard sufletul mereu
în furtuni pătimase
dar întotdeauna naufragiez
pe insule pustii și necunoscute
unde nimeni si nimic nu m-așteaptă.
Și-atunci o iau de la început
Îmi înalț arzătoarele ruguri
și dansez printre ele nebună
până la urmatoarea furtună.
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.