Pastel cu lacrimă de vânt
Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardați cu ploi.
Pe scări de suflet urcă umbre cu pasi stingheri și umeri goi.
Chiar îngerii se răzvrătesc, oftând de dor încătușați,
Din aripi, împletind în zare, un pod din lacrimi, resemnați.
De ce nu te-am găsit pe când flori de cireș inimresmau
Ani inocenți de început și prin petale rătăceau,
Alai de fluturi nepereche pe ram de gând, din pribegie?
Aș fi venit prin lan de maci să-ți dărui stele numai ție!
Te-aștept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ștergi tocite agonii,
Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
Să-nseninezi solstiții oarbe de-absențe lungi, încărunțite
Și dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite.
Te voi chema cu glas de crin, din necuprins și zbor uitat,
În seara ce va fi să vină să-mi spui, în șoaptă, de-ai păstrat
Scântei de jar din vis nestins, de-ți pasă, fiindc-aș vrea să știi
Că pescărușii melancolici ți-au scris pe cer: -Te-aștept să vii!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gând tivit cu fluturi
Respir miresme de flori albe,
Valsează stoluri în culori,
Suspină maci, de dor vibrează
O lacrimă, scriind scrisori!
Alerg sfios înspre chemări,
Parfum de nard mă-mbată blând,
Alungă nori de întristări,
Tivind cu fluturi cer și gând.
Aripi de îngeri evantai
Adăpostesc cuibar de vis,
Magii de frunze în alai
Dezbracă zarea de abis.
Rănite umbre risipesc
Cu roua cursă din condei,
Printre povești te regăsesc,
Te-adorm în verde flori de tei!
Mă pierd subtil în basme vechi
Cu cavaleri rătăcitori,
Ce-nfruntă foc și zmei perechi
Pentru iubiri ce-ți dau fiori.
Pe curcubeu de vii spirale
Călătoresc în frac ceresc,
Argint în păr, în ochi migdale,
Minune-mi ești și te iubesc!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți las zălog un mac
Te regăsesc ades în necuvântul serii,
În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,
Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
Ți le trimit prin fluturi ce-n zboruri își desfac,
Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea,
Cu praf de acuarelă pe buze să-ți picteze,
O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea,
Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze.
În adieri de șoapte poți desluși chemări,
Minute-mpotmolite de timp pietrificat,
Un înger adormit în cuib de neuitări
Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.
Am să te-ating o clipă cât minte să mă ții,
Voi fi un amănunt în zodie de vânt,
Dar visul este vis. N-am cum să vin, să-mi fii,
Zălog îți las un mac în fiece cuvânt!
Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,
Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuți de ploi,
Uitări să-ți lege ochii cu flori de sânzâiene,
Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.
Refugiu să găsești sub cruci de rugăciune,
Alin să-ți fie fluturi cu trupuri de brocart,
Sub pleoape să porți îngeri, tăcerile-ți vor spune:
Pahar de vis și cer cu tine-am să-l împart!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngropi un vis?
Delir de toamnă, un miraj,
Brodând cu frunze nostalgii,
Dorințe stranii, în sevraj
Cu tot ce n-ai putut să-mi fii.
Nuanțe vesele-n descânt
Se răzvrătesc în simfonii,
Același dor purtat de vânt
În menuet de agonii.
De necuprins și ne-nțeles
Un dor hoinar, adânc de văi,
Te tot așteaptă, necules,
Eu lăcrimez prin ochii tăi.
Amestec de culori și cer
Separă umbre de nimic,
Aroma toamnei, mac stingher,
Lipsesc prea mult, lipsești un pic...
Îți povestesc de cum eram
Fără trădări, fără trecut.
Să nu fii știut? Poate visam!
Boboc de mac din vis pierdut!
Atât de-aproape și străini
În ploi de dor învolburate,
Ce tristă toamnă, de mălini
Noi două umbre-mbrățișate!
Miresme cu boboci de mac
Cu vagi arome de-amintiri,
Îți înfloresc! Promit! Să tac?
Îngropi un vis? Dar mă respiri!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troițele iubirii
Jertfim aceleași lacrimi pe-altare de orgolii
Și ispășim pedeapsa aceleiași iubiri.
S-au întristat lăstunii, se frâng sub ploi magnolii,
Vorbim despre iubire, trăind din amintiri.
Prezentul fără noi, astenică corvoadă,
Avare anotimpuri ne fură flori de lună,
Am să înving opreliști, mă voi lua la sfadă
Cu umbre de-mprumut. Visa-vom împreună!
Iar de va fi nevoie aduce-voi din larg
Corăbii cu speranțe din Portul nemuririi,
Contrariate valuri la țărm de vis se sparg,
Înalță fluturi mov, troițele iubirii!
Vreau leac de izbăvire când împotrivă-s toate,
Eu știu că doar cu tine în stare sunt să zbor,
Să vindec agonii, tăceri nevinovate,
Pescar îți sunt de vise, iubire, lacrimi, dor.
Din salba mea de ani, atât cât mi-au rămas
Cu stele, licuricii, doar ție îți vor scrie,
În suflet pași de îngeri, în vise fac popas,
Sfințind cu maci iubirea, valsând în poezie.
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de cireș
Flori de cireș mă ispitesc c-un vis de primăvară
și mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocență
Cu dor de viață, inima-mi e în efloreșcență.
Din petalele cireșilor fur raze de lumină,
simțirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veșmânt de sărbătoare.
Când tu mă iubești sunt un cireș în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
și-mi subjugă inima cu adorate primăveri.
Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ți risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am știut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi spui
Să-mi spui în fiecare zi că ești,
Să-mi murmuri cald că sunt și că ți-e dor.
Să-mi dărui pacea și să mă iubești,
Să mă înalți, să mă cobori ușor.
Să-ți iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în brațe gându-mi fremătând,
Să-ți umpli inima cu mine-n zori,
Să-ți fie, ziua, sufletul flămând.
Să-mi faci, din seri, senine dimineți,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieți,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altoi din spic de dor
Se-mpodobește cerul cu stele-mpărătești
Și-n cer colindă îngeri în mantii cristaline,
Roz fluturi în cascade, de dor îi rătăcești,
Înnourate gânduri înseninezi în mine.
Cuvinte desfrunzite mi le-nflorești din ploi,
Din litere aldine îngemănezi povești,
Pictezi o galaxie cu râuri de culori
Culese din polenul narciselor cerești.
Când ape-nvolburate sub gene se adună,
Cu briza unui văl îmi spulberi necredința,
Tăceri și suferințe cu flori de crin și lună
Le mirui cu tandrețe și-mi mângâi neputința.
Știam că ești zefirul ce-adie cu petale,
Că din frânturi de vise aprinzi văpăi de foc,
Eternități aș vrea, să-mi fii veșmânt de cale,
Sărutul să-l sfințești cu mac și bucuioc. ,
Tu nu ești doar o vrajă în vânturi preschimbat,
Ești primăvara mea, din vechi dorințe strâns,
Altoi din spic de dor, de tine-naripat,
Iubire-adevărată din ruga unui plâns.
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin maci de dor arzând
Ce hoți de vise oarbe din mine te-au furat
Și cine te ascunde în umbre de tristețe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandrețe?
Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Și unde să-ți caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu știu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.
Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îți simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopți de Sânziene.
Ce sunt fără de tine? Solstițiu de opreliști.
Mi-e inima rănită și nu găsesc răspuns,
Veșminte sângerânde brodate cu neliniști
Și-o vină fără vină cu suliți m-a străpuns.
Ce fluturi ai iubirii să îți trimit în noapte
Să îți măsoare dorul prin care eu te chem,
Să simți și tu dezastrul bețiilor din șoapte
Și cum să strig mai tare prin vânturi care gem?
Ce ploaie de risipă, ce doruri, ce dileme?
Cu mine plâng toți sfinții și ochi de înger blând,
Îi reproșez secundei că nu vrea să te cheme,
De-ai auzi suspinul prin maci de dor arzând.
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când?
Nu-ți las amintiri, nici doruri măcar,
Doar cântec de nai pe ape senine,
Prin fire de iarbă veni-voi arar
Să-ți scutur din rai polen din stamine.
Neliniști vor plânge în clopote reci,
Cadențe-ngânate din frângeri de lună,
Prin vis risipit, de umbre să treci,
Arcuș nins cu mirt să-ți cânte pe strună!
Mă caută în iriși de păsări năuce
De ceața te-adoarme în lacrimi de vânt,
Înalță o rugă cu îngeri sub cruce,
Când țipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!
Să fugi unde știi că nimic n-a mai fost,
Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,
Nici meri altoiți de ninsori fără rost,
Sărac să rămâi de arderi străine!
Luceferi de dor în iarna tăcerii
Brodează-i o clipă cu nuferi de gând,
Tristeți exilate-n solstițiul iubirii
În temeri străine vor sta! Până când?
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana - sonet
Mi-ai spart de inimă un val, Diana,
Și mi-ai lăsat o rană-albastră-n piept,
Dar te aștept, iubito, vai!, te-aștept,
Să vii, îndată, ca să-mi vindeci rana!
Să vii, ca să-mi predai italiana,
Să mă obișnuiești c-un nou concept,
Prin care, devenind mai înțelept,
Să îți sărut gurguiele și... geana!
Și-apoi, să ne iubim în ritm marin,
Dintr-un orgoliu pur și melancolic,
Și ninși să ne lăsăm, cu flori de crin,
Să-mi dai un rang de nunțiu apostolic,
Iar eu să-ți scot, iubito, dintr-un scrin,
Cămașa vieții, printr-un gest simbolic!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară-n toamnă
Vin toamnele iubire, în dans de menuet,
Cu lacrimi de crăițe, parfum de crizanteme,
Frunziș de acuarele pe cerul violet
Perechi de rândunele pictează-n zbor, poeme,
De-aducere aminte din veri care destramă
Vrăjita simfonie a macilor plăpânzi.
Îți locuiesc în suflet, iar dorul meu te cheamă
Cu fluturi inocenți de dragoste flămânzi.
Cât de naivă-i toamna, cu ploi ar vrea să spele
Și pulbere de lună iubirea de blesteme.
Cum ar putea ea oare, căci dorurile mele
Le-au zăvorât ursite cu lacăte de vreme.
Nu simți melancolia clipitelor ce-aleargă,
Cum zile-ntregi și nopți se termină cu tine?
Blânzi greieri se îndură o lacrimă să-mi șteargă
Cântând pe geana ierbii cu-arcușul de suspine.
Și te trăiesc bolnavă cu sufletul pe jar,
Arzând dorințe vii în sfeșnice de taină,
Egretele sărută un anotimp fugar,
Tu-mi vei rămâne-un mac de primăvară-n toamnă.
poezie de Ines Vanda Popa (2 septembrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mii de flori
Mii de flori ți-aș da în dar,
Nopțile să-ți fie jar...
Zilele cu cerul plin
De iubire și senin!
Mii de flori adun din câmp,
Mlădiate de un vânt,
În nuanțe rogvaiv,
Să-ți pun gândurilor tiv.
Mii de flori ți-aștern în cale,
Să-mi fii vis cu alb de cale,
Să-mi fii zâmbet, împăcare,
Să-mi fii ziua cea cu soare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O sinceră dorință
Aș vrea în munți să mă aștepți
ascunsă după-o stâncă,
iubirea este un tezaur
să o păstrezi, că-i sfântă.
Când am să revin la tine,
să-mi sari în brațe, așa, deodată,
tu să te lași purtată
până la izvor în vale
și lungi sărutări să-mi dai
până pe înserare.
Când noaptea-și așterne vălul
din crengi de tei, un pat să fac,
iar din licheni saltea,
perna să fie din flori,
și împreună să dormim
până în zori.
Sub ștergarul de stele
din bolta cerului albastru,
luna zâmbind să ne trimită
raza ei de astru,
dorind să ne-nvelească.
Treziți de roua dimineții
luați de mână să plecăm,
să alergăm pe câmpul întins,
prin focul roșului de maci,
din loc în loc să ne oprim
să-ți sărut ochii tăi dragi.
Seara peste noi să vină
și să o luăm de la început,
viața e atât de scurtă,
timpul nostru a trecut,
iar când în părul auriu
vei avea suviță albă
aceste clipe să nu uiți,
tu să știi, că mi-ai fost dragă.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire în flori de nufăr
-odă spiritului eminescian-
De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.
De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.
Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.
Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ți trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ți cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ți legi destin de muritor.
Dar ai ales să fii,, nemuritor și rece",
iubire să-ți trimiți pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îți dau pe flori de nufăr.
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul prin iarna eternității
Suferința mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.
Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n șoapte,
la sfinți ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.
Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în sperațe ruinate,
de-a fi binecuvântate.
Iarna vieții greu mă ninge
și lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.
Din foc recuperez scântei
și-n razele ochilor mei
le pun cu viața stinsă-n glas,
pe ele, rod de gând să-mi las.
Dar vânt rece îmi îngheață
viața-n ultima speranță,
spulberând cenușa sorții
prin eternitatea morții.
Suflet pe cărări albite
se-nalță la cete sfinte,
ducând făclie de ceară
pe a veșniciei scară.
Visul de odinioară
îl închid într-o cămară
din sufletu-mi neliniștit,
să-l scot în alt destin menit.
Din flori de soartă umbrite
strâng petale ofilite
în covoraș multicolor,
să-l duc pe Drumul Robilor.
Cu lacrimi de gând le stropesc
și-n suflet le adăpostesc,
prin a veșniciei ceață
să-mi amintească de viață.
Din speranțe ne-mplinite
zugrăvesc muză-n cuvinte
pentru poeții Cetății,
la Poarta Divinității.
Pe covor va îngenunchea
sufletul meu, Domnul să-i dea
viață și destin pe Pământ,
să-mi leg menirea de cuvânt.
2 Februarie, 2022
© Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut de maci
Înstrăinat de toate mă irosesc în gânduri,
Apusuri nesfârșite s-au învoit cu norii,
Caut petice de cer prin ceață de-anotimpuri,
Doar fluturii speranței îmi mai alină zorii.
Te simt tot mai departe, însingurat și trist,
Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,
Nici îngeri nu se-ndura, mă-ntreb de mai exist
În amintiri de cobalt sau poze din album.
Ne-am tot promis duminici cu vise și iubire,
Dar s-a pierdut culoarea și ultimilor maci,
Miroase a durere, a moarte, despărțire,
Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?
Cad ploi de resemnare și cresc lăstari de spini,
N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?
Ți-aș spune te iubesc cu lacrimă de crin
Și ți-aș picta un zâmbet în sute de culori.
Am destrăma tăcerea, risipa din trecut
Și cu surâsul stelei ți-aș reaprinde visul,
Un zbor de rândunele ar șterge ce-a durut,
Din dor, sărut de maci ar stinge tot abisul.
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mi-aș dori de ziua mea
Doresc să râdă-n zare magnoliile și crinii,
Să cânte maci din rai pe-al inimii altare,
Divin să înflorească, în taine, trandafirii,
Să-i înțeleg pe rând, iubind, pe fiecare!
Să fiu mereu o rază de soare arzător,
Să port parfum în suflet, pastel de primăvară,
Prieten credincios să pot fi tuturor,
Cu picuri de tandrețe să șterg orice povară!
Să pot să mijlocesc oricând în rugăciune
Pentru acei ce plâng și lacrima-i înfrânge,
Să fiu smerit și blând, făcând doar fapte bune,
Iubind neobosit, căci dragostea învinge!
Să urc pe înălțimi, dar să rămân smerit,
În salbe să prind aștri, magii de vis și stele,
Credința să-i redau aceluia lovit
Și sufletul să-mi fie tivit cu albăstrele!
De muntele-i prea mare să-mi pară că e vale,
Un fluture zglobiu pe gene să-mi danseze,
Să nu m-abat nicicând din a credinței cale,
În suflet cor de îngeri să cânte, să vibreze!
Sfințit cu har ceresc, biruitor prin fapte,
Să ard precum o torță, să fiu un far aprins,
Să pot să-L mulțumesc pe Dumnezeu în toate,
Să nu mă las nicicând de nimenea învins!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape voi uita
Cristale de albastru dansează în eter,
Dantele de lumină s-au strecurat prin nori,
În crinoline albe vin îngeri și mă cer,
Descuie porți de rai cu stele în culori.
La margine de clipă curg gânduri trecătoare,
Ninsoarea cerne dorul prin cetină de brad,
O umbră rătăcește în mine și mă doare,
Mai lasă-mă să cred că-n tine încă ard!
O liniște străină și-o iarnă nefirească,
Un anotimp în care, doar eu mă regăsesc,
De lacrima iubirii n-aș vrea să-ți amintească
Nici rest rămas din mine, nici clipe, de-ți lipsesc!
Doar două, trei cuvinte să-ți spun îmi mai doresc,
Fii vesel, fericit, zâmbește fără rost,
Păstrează-mă în suflet cât încă te iubesc,
Eu voi petrece-n vise cu cel care mi-ai fost!
Mi-e iarnă și mi-e dor. Iubirea mi-o dezleagă!
De-ți sunt, de-ți lăcrimez, alintă-mă cu flori,
Și lasă-mă să-ți fiu, așa cum știu, întreagă,
Aproape voi uita cum poți iubind, să mori!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept să-mi scrii
Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt așa cum știu c-au fost
Aștept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător
Aștept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aș vrea să-mi spui că incă n-am murit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!