O sinceră dorință
Aș vrea în munți să mă aștepți
ascunsă după-o stâncă,
iubirea este un tezaur
să o păstrezi, că-i sfântă.
Când am să revin la tine,
să-mi sari în brațe, așa, deodată,
tu să te lași purtată
până la izvor în vale
și lungi sărutări să-mi dai
până pe înserare.
Când noaptea-și așterne vălul
din crengi de tei, un pat să fac,
iar din licheni saltea,
perna să fie din flori,
și împreună să dormim
până în zori.
Sub ștergarul de stele
din bolta cerului albastru,
luna zâmbind să ne trimită
raza ei de astru,
dorind să ne-nvelească.
Treziți de roua dimineții
luați de mână să plecăm,
să alergăm pe câmpul întins,
prin focul roșului de maci,
din loc în loc să ne oprim
să-ți sărut ochii tăi dragi.
Seara peste noi să vină
și să o luăm de la început,
viața e atât de scurtă,
timpul nostru a trecut,
iar când în părul auriu
vei avea suviță albă
aceste clipe să nu uiți,
tu să știi, că mi-ai fost dragă.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre seară
- poezii despre început
- poezii despre văi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tezaur
- poezii despre stânci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.