Gând tivit cu fluturi

Respir miresme de flori albe,
Valsează stoluri în culori,
Suspină maci, de dor vibrează
O lacrimă, scriind scrisori!

Alerg sfios înspre chemări,
Parfum de nard mă-mbată blând,
Alungă nori de întristări,
Tivind cu fluturi cer şi gând.

Aripi de îngeri evantai
Adăpostesc cuibar de vis,
Magii de frunze în alai
Dezbracă zarea de abis.

Rănite umbre risipesc
Cu roua cursă din condei,
Printre poveşti te regăsesc,
Te-adorm în verde flori de tei!

Mă pierd subtil în basme vechi
Cu cavaleri rătăcitori,
Ce-nfruntă foc şi zmei perechi
Pentru iubiri ce-ţi dau fiori.

Pe curcubeu de vii spirale
Călătoresc în frac ceresc,
Argint în păr, în ochi migdale,
Minune-mi eşti şi te iubesc!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel cu lacrimă de vânt

Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardaţi cu ploi.
Pe scări de suflet urcă umbre cu pasi stingheri şi umeri goi.
Chiar îngerii se răzvrătesc, oftând de dor încătuşaţi,
Din aripi, împletind în zare, un pod din lacrimi, resemnaţi.

De ce nu te-am găsit pe când flori de cireş inimresmau
Ani inocenţi de început şi prin petale rătăceau,
Alai de fluturi nepereche pe ram de gând, din pribegie?
Aş fi venit prin lan de maci să-ţi dărui stele numai ţie!

Te-aştept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ştergi tocite agonii,
Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
Să-nseninezi solstiţii oarbe de-absenţe lungi, încărunţite
Şi dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite.

Te voi chema cu glas de crin, din necuprins şi zbor uitat,
În seara ce va fi să vină să-mi spui, în şoaptă, de-ai păstrat
Scântei de jar din vis nestins, de-ţi pasă, fiindc-aş vrea să ştii
Că pescăruşii melancolici ţi-au scris pe cer: -Te-aştept să vii!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las zălog un mac

Te regăsesc ades în necuvântul serii,
În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,
Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
Ţi le trimit prin fluturi ce-n zboruri îşi desfac,

Mov aripi de saten să-ţi mângâie durerea,
Cu praf de acuarelă pe buze să-ţi picteze,
O lacrimă de-alean să-ţi tulbure privirea,
Cu flori turcoaz de stele un vis să-ţi contureze.

În adieri de şoapte poţi desluşi chemări,
Minute-mpotmolite de timp pietrificat,
Un înger adormit în cuib de neuitări
Şi-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.

Am să te-ating o clipă cât minte să mă ţii,
Voi fi un amănunt în zodie de vânt,
Dar visul este vis. N-am cum să vin, să-mi fii,
Zălog îţi las un mac în fiece cuvânt!

Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,
Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuţi de ploi,
Uitări să-ţi lege ochii cu flori de sânzâiene,
Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.

Refugiu să găseşti sub cruci de rugăciune,
Alin să-ţi fie fluturi cu trupuri de brocart,
Sub pleoape să porţi îngeri, tăcerile-ţi vor spune:
Pahar de vis şi cer cu tine-am să-l împart!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe tu, departe eu

Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri,
Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!

Scrisori în şoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
Două magnolii despărţite, de anotimpuri diferite,
Nostalgic pian doinind amiezi, împăraţii de fluturi verzi,
Speranţe parcă aţipite, cerşind secunde risipite.

Trecute veri de amintire, mir de lavandă şi iubire,
Departe tu, departe eu, blestem ţesut cu fir de zmeu,
Poeme îngeri, plâns de mare, sorţi ferecate-n scoici de sare,
Parfum de clipe, tu şi eu, în răsărit de curcubeu!

Păşind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
Vor înflori petale oare în roşu mac de sărbătoare?
Tăcere, dor, solstiţii scrise, de zodii ninse, compromise,
Eu nu mai sunt, nu eşti în stare să alungăm din înserare!

Un timp oprit în alte vremi, din care mai mereu mă chemi,
Suspini adânc în ochii mei, cu flori din lacrimă de tei,
Înduri tăcerile şi gemi! Iubirea mea de ce te temi?
Se scurge cerul pe alei! Te-aştept, mi-e dor! De ce nu vrei?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut de maci

Înstrăinat de toate mă irosesc în gânduri,
Apusuri nesfârşite s-au învoit cu norii,
Caut petice de cer prin ceaţă de-anotimpuri,
Doar fluturii speranţei îmi mai alină zorii.

Te simt tot mai departe, însingurat şi trist,
Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,
Nici îngeri nu se-ndura, mă-ntreb de mai exist
În amintiri de cobalt sau poze din album.

Ne-am tot promis duminici cu vise şi iubire,
Dar s-a pierdut culoarea şi ultimilor maci,
Miroase a durere, a moarte, despărţire,
Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?

Cad ploi de resemnare şi cresc lăstari de spini,
N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?
Ţi-aş spune te iubesc cu lacrimă de crin
Şi ţi-aş picta un zâmbet în sute de culori.

Am destrăma tăcerea, risipa din trecut
Şi cu surâsul stelei ţi-aş reaprinde visul,
Un zbor de rândunele ar şterge ce-a durut,
Din dor, sărut de maci ar stinge tot abisul.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În evantai de fluturi

De vântul primăverii va răscoli în pripă,
Petale de-azalee şi păpădii de gând,
Iar soarele picta-va cu-a razelor risipă,
Surâs de nostalgie cu psalmi de dor, vibrând,

De greieri jucăuşi îţi vor doini în glastre
Şi cu parfum de cer vor ninge peste gene,
Sau stele de smarald din galaxii albastre,
Vor scrie insolite poeme cosânzene,

De îngerii iubirii în straie de ninsoare,
Cernute cu petale din alb de liliac,
Vor ţese-n suflet vise cu-azur mărgăritare
Sau sălcii-nlăcrimate vor aţipi pe lac,

De-or tresării cocorii în rugăciuni suspine,
Redesenând nirvana din zbor de-nchipuire,
Şi-n rătăciri străine, respiri fără de mine,
În ochi îţi voi aprinde din Carul Mic safire!

Deschide porţi de suflet, brodează bucurie,
Înlătura confuzii, ce vor să te-mpresoare,
Iar vis de chihlimbar înmugurit doar ţie,
În evantai de fluturi înalţă-l înspre soare!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altoi din spic de dor

Se-mpodobeşte cerul cu stele-mpărăteşti
Şi-n cer colindă îngeri în mantii cristaline,
Roz fluturi în cascade, de dor îi rătăceşti,
Înnourate gânduri înseninezi în mine.

Cuvinte desfrunzite mi le-nfloreşti din ploi,
Din litere aldine îngemănezi poveşti,
Pictezi o galaxie cu râuri de culori
Culese din polenul narciselor cereşti.

Când ape-nvolburate sub gene se adună,
Cu briza unui văl îmi spulberi necredinţa,
Tăceri şi suferinţe cu flori de crin şi lună
Le mirui cu tandreţe şi-mi mângâi neputinţa.

Ştiam că eşti zefirul ce-adie cu petale,
Că din frânturi de vise aprinzi văpăi de foc,
Eternităţi aş vrea, să-mi fii veşmânt de cale,
Sărutul să-l sfinţeşti cu mac şi bucuioc. ,

Tu nu eşti doar o vrajă în vânturi preschimbat,
Eşti primăvara mea, din vechi dorinţe strâns,
Altoi din spic de dor, de tine-naripat,
Iubire-adevărată din ruga unui plâns.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapta unei vechi ispite

Floarea-soarelui zâmbeşte printre spicele de grâu,
Soarele-şi alintă chipul pe oglinzile de râu,
Evantai de aripi albe îşi desfac în arc de cercuri
Pescăruşi fără de număr, brăzdând cerul cu-arabescuri.

Stau sub clopotul amiezii ostenite-n veac nebun
Antagonice dorinţe refugiate-n vis postum
Şi-n ostrov de gânduri dense trec gondolele cu fluturi,
Umbre urcă treapta zilei amintind de începuturi.

De prin veri, de nicăieri joc abandonat mă cheamă,
Când o candelă aprind licurici neluaţi în seamă.
Şoapta unei vechi ispite se strecoară jucăuşă
Cu magia unui dor printr-o-ntredeschisa uşă.

Se aşterne liniştită aţipind în cuib de suflet,
Se preface abătută, gânditoare la ce cuget,
Dar din când în când oftează, în tăcere, vinovată,
Amintindu-şi c-a intrat pe furiş, fără să bată.

Nu-mi lipseşte! Ce-ar putea face ea în viaţa mea?
Cu un recviem posac o petrec, nu-i cum vrea ea!
Sensurilor fără sens le voi solfegia prohoduri,
Rătăcită-n amnezie, frâng banale dezacorduri

Şi în frac de vis celest mă îmbrac a căta oară,
Căci arcuşul altui dor se răsfaţă pe vioară.
Insolente amăgiri se-mbulzesc a mă striga,
Creionez, sfinţind penelul, maci albaştri. De-ar pleca...

.

poezie de Ines Vanda Popa (12 august 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma pierd

ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc

ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand

ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema

ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand

ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de îngeri

La malul unui gând corăbii-au ancorat,
Cu vise, amintiri, regretul ne-ntâmplării,
Suspin de mac suav, în taină m-a chemat,
Cu şoapte de petale, în portu-nchipuirii.

Sunt un Pescar de vise, ţes stele de iubire,
Cu fire aurite-mpletite-n trei nuanţe,
Credinţă, prietenie, magii de bucurie,
Îngemănând buchete din raiul cu speranţe.

Frâng umbre şi nelinişti, oprelişti blestemate,
Tai sforile sortite să ţină-n noduri vise,
Iubesc fără tăgadă şi dincolo de moarte,
Înving canoane-absurde şi legi de nimeni scrise.

Când înrobiţi de dor, confuzii şi destin,
Îndoliaţi de toamne, în ploi de amăgire,
Înfrânţi de câte-o vină, de-o aripă te ţin,
Risipă fac de lacrimi, iubindu-te-n neştire!

Iar dacă-n nopţi târzii, de dor, simţi că te stingi,
Îngroapă agonia tristeţii, fără rost
Şi cu parfum de îngeri, crini albi să mă atingi,
Promite să ne fim, ce încă nu ne-am fost!

poezie de Ines Vanda Popa (2 aprilie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Eminescu

Ţi-e spiritul un înger vis şi val...
Pluteşti tăcut pe lacul de cleştar,
Eşti taina vieţii, blând Luceafăr eşti
Ivit în lumea noastră de poveşti.

Cu flori de tei ne-acoperi tâmpla ninsă,
De dorul tău, de lacrimă cuprinsă,
Cu Eminescu-n gând cutreieram
Şi în lumină, îngeri, alergam.

Lin cânt în suflet... Ploi de flori de tei,
Cad - o ofrandă, iar, din ochii mei.
Zi sfântă-avem de-acum în calendar,
Căci s-a născut poet român cu har.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum demonic

Magnolii înfloresc dinspre iubire,
Un curcubeu mai zgârie un gând,
Spirale strâng speranţe din uimire
Şi în parfum demonic mă scufund.

Valsează primăvara spre cuvinte,
Plutiri de fluturi... mă redefinesc,
Iar un prezent adeseori cuminte
Mă tot îndeamnă, iată, să iubesc.

Aştern timid, iubirea-n aşternuturi
Şi o cuprind de legănări flămând,
Când încă stele cu piciorul scuturi
Pe trupu-ţi enigmatic... şi profund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă regăsesc

Mă regăsesc în sunet de mare automnală,
În ochi de gând păşind prin argintie brumă
În culoare de cerneală pe boltă cu lacrimă aureală,
Când sufletul sărută malul în zbucium cu valul în spumă

Mă regăsesc în triste frunze ruginii tomnale
În zbateri de aripi prin vânt umede de ploaie,
În noapte croşetez poeme cu gândurile tale
Sentimente impregnate din suflet pe foaie.

Mă regăsesc în versuri scrise cu condei de soare
Pictate cu amintiri în toamna care plânge,
Pe pânză vremii şi a vieţii trecătoare
O lacrimă suspină cu mine-n ram se frânge.

Mă regăsesc pe portativul anotimplui cu vise
În dansul pescăruşului între cer şi mare,
Rătăcesc stângaci prin lume pe drumuri nescrise
Cu doruri ce aprind speranţe în roşii candelare.

Mă regăsesc în ochiul de copil, în firul de nisip
În rugăciune sacră cu tine-n fiecare seară,
Din lacrimă de lună zâmbet de rază să aduc pe chip
Brodat cu fir de suflet în albă dantelată beteală.

poezie de Valentina Geambaşu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţele iubirii

Jertfim aceleaşi lacrimi pe-altare de orgolii
Şi ispăşim pedeapsa aceleiaşi iubiri.
S-au întristat lăstunii, se frâng sub ploi magnolii,
Vorbim despre iubire, trăind din amintiri.

Prezentul fără noi, astenică corvoadă,
Avare anotimpuri ne fură flori de lună,
Am să înving oprelişti, mă voi lua la sfadă
Cu umbre de-mprumut. Visa-vom împreună!

Iar de va fi nevoie aduce-voi din larg
Corăbii cu speranţe din Portul nemuririi,
Contrariate valuri la ţărm de vis se sparg,
Înalţă fluturi mov, troiţele iubirii!

Vreau leac de izbăvire când împotrivă-s toate,
Eu ştiu că doar cu tine în stare sunt să zbor,
Să vindec agonii, tăceri nevinovate,
Pescar îţi sunt de vise, iubire, lacrimi, dor.

Din salba mea de ani, atât cât mi-au rămas
Cu stele, licuricii, doar ţie îţi vor scrie,
În suflet paşi de îngeri, în vise fac popas,
Sfinţind cu maci iubirea, valsând în poezie.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt... călătoare...

Sunt călătoare şi mereu mă pierd
În veşnicia caldă a iubirii...
Cu zarea ei, mereu mă dezmierd,
Sărutând pe roşu, trandafirii;

Sunt... călătoare în zori de zi,
Printre petale şi cuvinte;
Pe cărarea nopţilor târzii...
Îmbrăţişând luceafărul, cuminte.

Sunt petala vie ce te-ar înveli...
De mi-ai fi tu, dorul pe aripe,
Sau înger plângând în nopţile târzii,
Să mă afund cu tine în nesfârşite clipe.

Sunt, in clipe trecute sau începutul
Unei iubiri pline de nectar...
Când pe buze îmi curge sărutul,
Unui trandafir primit în dar!

Sunt, frunza alintata de vânt...
Iar mângâierea ta mă-mbie,
Să zbor pe aripe de doruri când,
Iubirii încerc să-i scriu o poezie.

Sunt ploaia ce se plimbă prin flori,
Când cu mângâierea mâinilor ating,
Plete ude de căzute flori de măr,
Când anii pe fruntea mea se sting!

Sunt călătoare-n trecut, prezent şi viitor...
Nemuritoare boemă-n altar
De flori, ce mă-mbată cu parfumul lor,
Când îmi oferă al iubirii lor dar!

Sunt... calatoare pe-un câmp plin de flori...
Pierdută în albastrul de rouă
Si risipesc tăcerea din fiori,
În mângâieri cu mâinile-amândouă!

Sunt, am fost şi voi fi mereu,
O călătoare... o muritoare de rând;
Iar adevarul iubirii îl sădesc mereu,
În flori, în colţul inimii... şi-n gând.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie "modernă"

Miresme dulci de flori,
Un rafinat săpun,
Un ruj ce-ţi dă fiori
Şi-o gură de... tutun.

epigramă de Eugen Deutsch din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape voi uita

Cristale de albastru dansează în eter,
Dantele de lumină s-au strecurat prin nori,
În crinoline albe vin îngeri şi mă cer,
Descuie porţi de rai cu stele în culori.

La margine de clipă curg gânduri trecătoare,
Ninsoarea cerne dorul prin cetină de brad,
O umbră rătăceşte în mine şi mă doare,
Mai lasă-mă să cred că-n tine încă ard!

O linişte străină şi-o iarnă nefirească,
Un anotimp în care, doar eu mă regăsesc,
De lacrima iubirii n-aş vrea să-ţi amintească
Nici rest rămas din mine, nici clipe, de-ţi lipsesc!

Doar două, trei cuvinte să-ţi spun îmi mai doresc,
Fii vesel, fericit, zâmbeşte fără rost,
Păstrează-mă în suflet cât încă te iubesc,
Eu voi petrece-n vise cu cel care mi-ai fost!

Mi-e iarnă şi mi-e dor. Iubirea mi-o dezleagă!
De-ţi sunt, de-ţi lăcrimez, alintă-mă cu flori,
Şi lasă-mă să-ţi fiu, aşa cum ştiu, întreagă,
Aproape voi uita cum poţi iubind, să mori!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi eşti?
Sau
Chiar eşti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, ninge, ninge

Din când în când îmi treci ca o ninsoare,
Cu mici cristale albe-n tristeţea unui cânt,
Zăpezile mă ard, absenţa ta mă doare,
Şi-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.

Nu ştiu nici cine sunt! Tăcere de zefir
Sau simplă adiere vibrând în răsărit?
Dar prin iubirea ta, boboc sfinţit cu mir,
Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit!

Întind spre tine braţe, o clipă aţipesc,
Visez că sunt în gară, dar trenul l-am pierdut,
Îmbrăţişez doar umbre, iar şinele lipsesc,
Te caut, te strig şi plâng. Peronu-i dispărut!

Doi maci însângeraţi suspină sub ninsori,
Ne suntem prea târziu, nu ne putem atinge,
Cu cetină de dor ne scriem lungi scrisori.
Colinde şi regrete! Iubire, ninge, ninge.....

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!