Primăvară-n toamnă

Vin toamnele iubire, în dans de menuet,
Cu lacrimi de crăiţe, parfum de crizanteme,
Frunziş de acuarele pe cerul violet
Perechi de rândunele pictează-n zbor, poeme,

De-aducere aminte din veri care destramă
Vrăjita simfonie a macilor plăpânzi.
Îţi locuiesc în suflet, iar dorul meu te cheamă
Cu fluturi inocenţi de dragoste flămânzi.

Cât de naivă-i toamna, cu ploi ar vrea să spele
Şi pulbere de lună iubirea de blesteme.
Cum ar putea ea oare, căci dorurile mele
Le-au zăvorât ursite cu lacăte de vreme.

Nu simţi melancolia clipitelor ce-aleargă,
Cum zile-ntregi şi nopţi se termină cu tine?
Blânzi greieri se îndură o lacrimă să-mi şteargă
Cântând pe geana ierbii cu-arcuşul de suspine.

Şi te trăiesc bolnavă cu sufletul pe jar,
Arzând dorinţe vii în sfeşnice de taină,
Egretele sărută un anotimp fugar,
Tu-mi vei rămâne-un mac de primăvară-n toamnă.

poezie de Ines Vanda Popa (2 septembrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nu ar fi înaripat de fluturi dacă ochii nu ar avea lacrimi şi vise scrise în numele iubirii! Există suflete care prin sărutul macilor dăruit cu iubire te schimbă dintr-un om obişnuit în cineva!

citat din Ines Vanda Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din timpul ce-a rămas

Îţi sunt brodate lacrimi şi ţie de-al meu dor,
Mai sângerează crinii în albul din petale,
Ţi-alintă îngeri clipa, când plânge trist un nor,
Îţi ninge-n câte-o noapte cu perle mici de jale?

Păstrezi la tine-n suflet sărutul meu din vis,
Îţi înfloresc nelinişti sub gene când vorbesc,
Ţi-e-mpovărată toamna de ceasul interzis,
Alaiul meu de fluturi ţi-a spus cât te iubesc?

Mă poţi striga pe nume, să nu simţi mângâieri,
Deşertul suferinţei l-a spulberat speranţa,
Mi-ai adunat iubirea din şoapte şi tăceri,
Măsori şi tu secunda, să micşorezi distanţa?

Copilăreşti o noapte în raiul meu de stele,
Să-mi ţeşi cu ele vise, nimic să nu mai doară,
Respiri oare parfumul albastrelor zorele,
Sau nuferii uitării m-au şters cu ploi de vară?

Când ai să-nfrângi tristeţea, din timpul ce-a rămas,
Să mă adormi pe braţe de dragoste şi dor,
Redesenează-mi visul, în taină, pătimaş,
Să nu vii prea târziu! Voi învăţa să zbor!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel cu lacrimă de vânt

Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardaţi cu ploi.
Pe scări de suflet urcă umbre cu pasi stingheri şi umeri goi.
Chiar îngerii se răzvrătesc, oftând de dor încătuşaţi,
Din aripi, împletind în zare, un pod din lacrimi, resemnaţi.

De ce nu te-am găsit pe când flori de cireş inimresmau
Ani inocenţi de început şi prin petale rătăceau,
Alai de fluturi nepereche pe ram de gând, din pribegie?
Aş fi venit prin lan de maci să-ţi dărui stele numai ţie!

Te-aştept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ştergi tocite agonii,
Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
Să-nseninezi solstiţii oarbe de-absenţe lungi, încărunţite
Şi dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite.

Te voi chema cu glas de crin, din necuprins şi zbor uitat,
În seara ce va fi să vină să-mi spui, în şoaptă, de-ai păstrat
Scântei de jar din vis nestins, de-ţi pasă, fiindc-aş vrea să ştii
Că pescăruşii melancolici ţi-au scris pe cer: -Te-aştept să vii!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În evantai de fluturi

De vântul primăverii va răscoli în pripă,
Petale de-azalee şi păpădii de gând,
Iar soarele picta-va cu-a razelor risipă,
Surâs de nostalgie cu psalmi de dor, vibrând,

De greieri jucăuşi îţi vor doini în glastre
Şi cu parfum de cer vor ninge peste gene,
Sau stele de smarald din galaxii albastre,
Vor scrie insolite poeme cosânzene,

De îngerii iubirii în straie de ninsoare,
Cernute cu petale din alb de liliac,
Vor ţese-n suflet vise cu-azur mărgăritare
Sau sălcii-nlăcrimate vor aţipi pe lac,

De-or tresării cocorii în rugăciuni suspine,
Redesenând nirvana din zbor de-nchipuire,
Şi-n rătăciri străine, respiri fără de mine,
În ochi îţi voi aprinde din Carul Mic safire!

Deschide porţi de suflet, brodează bucurie,
Înlătura confuzii, ce vor să te-mpresoare,
Iar vis de chihlimbar înmugurit doar ţie,
În evantai de fluturi înalţă-l înspre soare!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popasul unei clipe

Nu mă atingi şi totuşi eu te respir în toate,
Mi-ai revărsat în suflet făclii de maci arzând,
Cămăşi de dor în floare cu lacrimă brodate,
Mi le-ai ţesut cu patimi, miraj să-mi fii oricând.

Popasul unei clipe ţesute-n amintire,
Surâde-n zorii zilei ca soarele pe apă,
Te simt atât de-aproape şi parcă mă şi doare
Steluţa ce-ai aprins-o sfioasă pe sub pleoapă.

Trec vămi de aşteptare şi îmblânzesc minute,
Aş vrea să pun sechestru pe anotimpul verii
Şi pânzele tăcerii să le desfac de cute,
Să nu mai sângereze doi maci în toiul verii.

Aş frânge îndoiala cu verdele pădurii
Şi-aş implora cocorii să rătăcească-n zare,
Să evadeze macii din ploile armurii,
Să-i logodească greieri cu pete de culoare.

Suspin de maci aprinşi pictează-n zori icoana
Dorinţei asfinţite în pulberea-nserării,
Eşarfe de tandreţe le-acoperă coroana
Să nu-i răpună bruma de toamnele uitării.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii vreun anotimp?

Se joacă blânde raze prin frunzele pictate
De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod,
Dansează crizanteme în câmpuri parfumate,
Eu te sărut cu vara plecată în exod!

Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând,
Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia,
E noaptea mai senină când visului mă vând,
Îţi sunt atât de-aproape! Nu simţi tu vâlvătaia?

Zadarnic te prefaci că rătăceşti cărarea,
Ce duce înspre mine prin iarba necosită,
Absenţa mea te doare, botez ţi-e neuitarea
Cu lacrimi de culoarea brânduşei înflorită!

Opreşte-mă puţin până se-ntorc lăstunii,
Prea multă toamnă tristă a poposit în tine
Şi scrie-mă-n solstiţii cu cioburile lunii,
Nicicând să nu mai sece fântânile din mine!

Dacă din tot ce-am fost şi-ai îndrăznit să-mi fii,
Năframa neputinţei ar răvaşi iubirea,
Nu ştii vreun anotimp, în plus, de bucurii,
Din care să rămânem nu doar cu amintirea?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţele iubirii

Jertfim aceleaşi lacrimi pe-altare de orgolii
Şi ispăşim pedeapsa aceleiaşi iubiri.
S-au întristat lăstunii, se frâng sub ploi magnolii,
Vorbim despre iubire, trăind din amintiri.

Prezentul fără noi, astenică corvoadă,
Avare anotimpuri ne fură flori de lună,
Am să înving oprelişti, mă voi lua la sfadă
Cu umbre de-mprumut. Visa-vom împreună!

Iar de va fi nevoie aduce-voi din larg
Corăbii cu speranţe din Portul nemuririi,
Contrariate valuri la ţărm de vis se sparg,
Înalţă fluturi mov, troiţele iubirii!

Vreau leac de izbăvire când împotrivă-s toate,
Eu ştiu că doar cu tine în stare sunt să zbor,
Să vindec agonii, tăceri nevinovate,
Pescar îţi sunt de vise, iubire, lacrimi, dor.

Din salba mea de ani, atât cât mi-au rămas
Cu stele, licuricii, doar ţie îţi vor scrie,
În suflet paşi de îngeri, în vise fac popas,
Sfinţind cu maci iubirea, valsând în poezie.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În punctul sacru

scânteia răsărită din credinţa sfântă
aprinde focul sacru în care ard abisul
iubirea nesfârşită în lume cuvântă
căci printr-o minune mi-am împlinit visul.

sunt sora florilor prietenă cu fluturi
supusă naturii şi legilor ei sfinte
în sufletul meu, Doamne, să te bucuri
cu nădejdea-n tine am crescut în minte.

sunt rudă cu stejarii din codrul de munte
vântul adie-n mine ramuri verzi de poeme
soarele cordial mă mângâie pe frunte
razele topesc sub scoarţă suspine blesteme.

trăiesc cu evlavie spre-aducere aminte
pururi să strâng în suflet luminile supreme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe tu, departe eu

Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri,
Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!

Scrisori în şoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
Două magnolii despărţite, de anotimpuri diferite,
Nostalgic pian doinind amiezi, împăraţii de fluturi verzi,
Speranţe parcă aţipite, cerşind secunde risipite.

Trecute veri de amintire, mir de lavandă şi iubire,
Departe tu, departe eu, blestem ţesut cu fir de zmeu,
Poeme îngeri, plâns de mare, sorţi ferecate-n scoici de sare,
Parfum de clipe, tu şi eu, în răsărit de curcubeu!

Păşind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
Vor înflori petale oare în roşu mac de sărbătoare?
Tăcere, dor, solstiţii scrise, de zodii ninse, compromise,
Eu nu mai sunt, nu eşti în stare să alungăm din înserare!

Un timp oprit în alte vremi, din care mai mereu mă chemi,
Suspini adânc în ochii mei, cu flori din lacrimă de tei,
Înduri tăcerile şi gemi! Iubirea mea de ce te temi?
Se scurge cerul pe alei! Te-aştept, mi-e dor! De ce nu vrei?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte răzvrătite

Dansează-n valsuri desuete atâtea clipe şi-ntrebări,
Buchet de şoapte răzvrătite s-au rătăcit printre visări.
Aş vrea să-ţi scriu sau să te chem. Să uit de tine? Nici nu ştiu,
De-s umbră eu, himeră tu, dorinţa de-a putea să-ţi fiu,

Tandreţe, lacrimă tăcută, celestă rază, mac-poem,
Miraj pictat din dor de tine, mlădiţa unui vis boem.
Banale gânduri, utopii, un pescăruş îndrăgostit,
Parfum de vers dintr-o scrisoarea mă răscolesc la nesfârşit.

Strivit sub cruci de-nstrăinări, vinovaţii mă răstignesc
Că-n grabă am uitat să-ţi spun: sa-ţi fie bine, te iubesc!
Amară, dulce frenezie, o boală ca o iarnă lungă,
În care vii şi-n care-ţi plec, o viaţă n-are să ne-ajungă,

Să ne-alungăm, să ne iubim, să frângem punţi de-mpotriviri,
Nici ploi să spele veşnicii de ne-ntâmplări şi amintiri.
N-am să renunţ să-ţi colorez fântâni de dragoste şuvoi,
Nici stele să-ţi strecor în gând, destin de cer să-mpart la doi.

Când peste genele de crini pictează luna praf de-argint
Aceeaşi spini îi porţi în trup şi cicatrici din dor de-alint.
Un anotimp îmi mai doresc, ninsori de tei să ne aline,
Să-ţi vindec sufletul rănit, să-ţi fie veşnic dor de mine!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin maci de dor arzând

Ce hoţi de vise oarbe din mine te-au furat
Şi cine te ascunde în umbre de tristeţe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandreţe?

Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Şi unde să-ţi caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu ştiu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.

Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îţi simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopţi de Sânziene.

Ce sunt fără de tine? Solstiţiu de oprelişti.
Mi-e inima rănită şi nu găsesc răspuns,
Veşminte sângerânde brodate cu nelinişti
Şi-o vină fără vină cu suliţi m-a străpuns.

Ce fluturi ai iubirii să îţi trimit în noapte
Să îţi măsoare dorul prin care eu te chem,
Să simţi şi tu dezastrul beţiilor din şoapte
Şi cum să strig mai tare prin vânturi care gem?

Ce ploaie de risipă, ce doruri, ce dileme?
Cu mine plâng toţi sfinţii şi ochi de înger blând,
Îi reproşez secundei că nu vrea să te cheme,
De-ai auzi suspinul prin maci de dor arzând.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngropi un vis?

Delir de toamnă, un miraj,
Brodând cu frunze nostalgii,
Dorinţe stranii, în sevraj
Cu tot ce n-ai putut să-mi fii.

Nuanţe vesele-n descânt
Se răzvrătesc în simfonii,
Acelaşi dor purtat de vânt
În menuet de agonii.

De necuprins şi ne-nţeles
Un dor hoinar, adânc de văi,
Te tot aşteaptă, necules,
Eu lăcrimez prin ochii tăi.

Amestec de culori şi cer
Separă umbre de nimic,
Aroma toamnei, mac stingher,
Lipsesc prea mult, lipseşti un pic...

Îţi povestesc de cum eram
Fără trădări, fără trecut.
Să nu fii ştiut? Poate visam!
Boboc de mac din vis pierdut!

Atât de-aproape şi străini
În ploi de dor învolburate,
Ce tristă toamnă, de mălini
Noi două umbre-mbrăţişate!

Miresme cu boboci de mac
Cu vagi arome de-amintiri,
Îţi înfloresc! Promit! Să tac?
Îngropi un vis? Dar mă respiri!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de îngeri

La malul unui gând corăbii-au ancorat,
Cu vise, amintiri, regretul ne-ntâmplării,
Suspin de mac suav, în taină m-a chemat,
Cu şoapte de petale, în portu-nchipuirii.

Sunt un Pescar de vise, ţes stele de iubire,
Cu fire aurite-mpletite-n trei nuanţe,
Credinţă, prietenie, magii de bucurie,
Îngemănând buchete din raiul cu speranţe.

Frâng umbre şi nelinişti, oprelişti blestemate,
Tai sforile sortite să ţină-n noduri vise,
Iubesc fără tăgadă şi dincolo de moarte,
Înving canoane-absurde şi legi de nimeni scrise.

Când înrobiţi de dor, confuzii şi destin,
Îndoliaţi de toamne, în ploi de amăgire,
Înfrânţi de câte-o vină, de-o aripă te ţin,
Risipă fac de lacrimi, iubindu-te-n neştire!

Iar dacă-n nopţi târzii, de dor, simţi că te stingi,
Îngroapă agonia tristeţii, fără rost
Şi cu parfum de îngeri, crini albi să mă atingi,
Promite să ne fim, ce încă nu ne-am fost!

poezie de Ines Vanda Popa (2 aprilie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă veşnică

Să nu mă-nfloreşti, dacă vezi că mă scutur,
Căci tu-mi trimiţi toamna în zbor lin de flutur;
Eu-ţi dau ţie păsări, tu lasă-mi lacrimi-ploi,
Acum nu mai e pic de primăvară-n noi!

E toamnă... dar iubirea noastră n-a rodit,
În urma ei rămâne un vis ne-mplinit;
Nimic nu mai poate durerea să-mi cearnă,
Mi-e ger! Mă aştept la o veşnică iarnă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvaş de toamnă

S-a-mbrăcat în frac pădurea cu frunziş de chihlimbar,
Fluturi rătăciţi prin ramuri o gătesc cu papioane,
Iar pe creste munţii poartă un joben de porumbar,
Licurici ghiduşi fardează grânele cu lampioane.

Greieri tandri ne răsfaţă cu refrene desuete,
Nucii aplecaţi de umeri încărcaţi de rod bogat
Ne alintă-n reverenţe jertfind frunzele cochete,
Aşternând covor de vise peste câmpul brun roşcat.

Rândunele ne descântă cu penaj de acuarelă
Desenând pe tâmple gânduri cu trifoi de patru foi,
În aromă de gutuie sub a timpului umbrelă
Te sărut cu toată vara strânsă-n vise de-amândoi.

În a sufletului vatră nicio umbră nu adie,
Autografe-ţi las sub gene cu absint de păpădii,
Ţi-am trimis postaşii toamnei cu răvaş de bucurie,
Bem din cupe ceai de stele în caleşti de reverii!

poezie de Ines Vanda Popa (13 septembrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de toamnă

Picături din toamne roze
Las din geana pleoapei mele,
Adunate-n nopţi cu stele
Din parfum de tuberoze.

Să ne-adoarmă în hipnoze,
Rănile să ni le spele,
Picături din toamne roze
Las din geana pleoapei mele.

Licurici ne-aprind veioze
Dacă-mi săruţi dulcea piele,
Construi-vom lotci cu vele
Sub cearşafuri de vâscoze...

Picături din toamne roze...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altoi din spic de dor

Se-mpodobeşte cerul cu stele-mpărăteşti
Şi-n cer colindă îngeri în mantii cristaline,
Roz fluturi în cascade, de dor îi rătăceşti,
Înnourate gânduri înseninezi în mine.

Cuvinte desfrunzite mi le-nfloreşti din ploi,
Din litere aldine îngemănezi poveşti,
Pictezi o galaxie cu râuri de culori
Culese din polenul narciselor cereşti.

Când ape-nvolburate sub gene se adună,
Cu briza unui văl îmi spulberi necredinţa,
Tăceri şi suferinţe cu flori de crin şi lună
Le mirui cu tandreţe şi-mi mângâi neputinţa.

Ştiam că eşti zefirul ce-adie cu petale,
Că din frânturi de vise aprinzi văpăi de foc,
Eternităţi aş vrea, să-mi fii veşmânt de cale,
Sărutul să-l sfinţeşti cu mac şi bucuioc. ,

Tu nu eşti doar o vrajă în vânturi preschimbat,
Eşti primăvara mea, din vechi dorinţe strâns,
Altoi din spic de dor, de tine-naripat,
Iubire-adevărată din ruga unui plâns.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de toamnă

Las toamna-n palme... Iată, tremur zorii!
Înfometate vânturi mă gonesc...
Eu rătăcesc prin parcul cu magnolii
Şi cânt cu toamna... -n ea mă regăsesc!

Trag ivărul luminii... Mi-este teamă!
Întunecarea vreau să mă cuprindă!
În suflet clopot fraged de frunze de aramă,
Las să-mi pătrundă... Voi cresta în grindă

Această toamnă. Câmp de crizanteme
Cu dulci arome, fie-mi aşternut!
Mustească-n mine toamnă de poeme
În neastâmpăr blând de început!

Ca o aromă de gutui şi mere,
De taină şi de vin cu scorţişoară,
Să rătăcesc în podul palmei tele,
Eu, must uitat de lacrimă amară.

Iar tu, fecioară de poem tomnatic,
Rămâi la geamul meu să mă priveşti,
Dulce iubire cu un iz romantic,
O filă dintr-o carte cu poveşti...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile cerului

porţile cerului oricând se deschid
căci iubirea este veşnic anotimp
cu puterea ei mai dărâmă un zid
fluturi de visare să valseze pe câmp

am făcut cu cerul solemn legământ
să îi ofer din suflet un curcubeu
născut din armonia dintre ploi şi cuvânt
legat prin nemurire de Dumnezeu

cinci culori să-mbrace trupul de poem
reflexii de lumină şi pe cerul nopţii
în viaţa după moarte nu am să mă tem
că din slovele mele vor dispărea emoţii

porţile cerului prin cânt se deschid
căci iubirea este anotimp candid

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima rozei

Un gând frumos al meu
Se îndreaptă către tine
Inima îmi poartă mereu
Iubirea si dorul de tine

Se desfăsoar în pas usor
Catifelată petală de roze
Dans aripille unui condor
Stropind apă dint re oase

Pustiu si dor mă încearcă
Dansul rozei duce in zbor
Se face dorul că mă uită
În suflet simt durere si gol

Nevinovat dans mă încarcă
Iubirea mea aruncată în hău
Păstrează inima rănită acră
Amintireile din sufletul său

Runde între arenele cu tauri
Adrenalina îi cade în poale
Aruncă tu petale roza roşii
Arena plină începe o ploaie

Lume în arenă toata s agită
Vârtejul deodată se opreste
Toreadorul pierdut la coridă
Inima rozei iarăsi zvacneste

Dragoste parfum de petale
În atmosferă acum zăreşte
Iubirea rozei în suflet răsare
Inima rozei din nou iubeşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!