Flori de cireș
Flori de cireș mă ispitesc c-un vis de primăvară
și mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocență
Cu dor de viață, inima-mi e în efloreșcență.
Din petalele cireșilor fur raze de lumină,
simțirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veșmânt de sărbătoare.
Când tu mă iubești sunt un cireș în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
și-mi subjugă inima cu adorate primăveri.
Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ți risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am știut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.