Sufletul prin iarna eternităţii

Suferinţa mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.

Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n şoapte,
la sfinţi ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.

Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în speraţe ruinate,
de-a fi binecuvântate.

Iarna vieţii greu mă ninge
şi lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.

Din foc recuperez scântei
şi-n razele ochilor mei
le pun cu viaţa stinsă-n glas,
pe ele, rod de gând să-mi las.

Dar vânt rece îmi îngheaţă
viaţa-n ultima speranţă,
spulberând cenuşa sorţii
prin eternitatea morţii.

Suflet pe cărări albite
se-nalţă la cete sfinte,
ducând făclie de ceară
pe a veşniciei scară.

Visul de odinioară
îl închid într-o cămară
din sufletu-mi neliniştit,
să-l scot în alt destin menit.

Din flori de soartă umbrite
strâng petale ofilite
în covoraş multicolor,
să-l duc pe Drumul Robilor.

Cu lacrimi de gând le stropesc
şi-n suflet le adăpostesc,
prin a veşniciei ceaţă
să-mi amintească de viaţă.

Din speranţe ne-mplinite
zugrăvesc muză-n cuvinte
pentru poeţii Cetăţii,
la Poarta Divinităţii.

Pe covor va îngenunchea
sufletul meu, Domnul să-i dea
viaţă şi destin pe Pământ,
să-mi leg menirea de cuvânt.

2 Februarie, 2022
© Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea dorului (sonet)

RENAŞTEREA DORULUI
(sonet de restrişte)

Se plimbă dor pe-a speranţei câmpie,
Când cărări de vis prin amintiri parcurg,
Să-l adăpostesc în al inimii burg,
De-a răsări cu timp de reverie.

Din boabe de rouă, ce din ochi se scurg,
Se-ncheagă nostalgii în mărturie
Şi lăcrimează suflet pe hârtie,
Cerând dezrobire de la demiurg.

Dar spiritul dorului renaşte iar
Din apusul toamnelor desfrunzite,
Unui destin nou să-i fie temerar.

Va creşte-n speranţe înmugurite
Şi regăsindu-şi iubirea în florar,
Vor lăsa rod pe flori de mărgărite.

Maria Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (20 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia iubirii de Sfântul Valentin

MAGIA IUBIRII DE SFÂNTUL VALENTIN

Nicicând nu e mai potrivit
Ca-n zi de Sfântul Valentin
Să-ncredinţezi celui dorit,
Iubirea-n viaţă şi-n destin.

Noroc deplin de ţi-e sortit
Să întâlneşti ca dar divin,
Se află-n chip neprihănit,
Cu zâmbetul de farmec plin.

Când eşti bărbat cuceritor,
În dar iubitei să-i dai flori
Şi un sărut surprinzător,
Trezind ai dragostei fiori!

Şi să-i şopteşti cu glas vibrând:
"Aş vrea prin sacru legământ
Să fim în suflet şi în gând,
Uniţi cu-al sorţii jurământ!"

Să-i încredinţezi iubire
Pe-al vieţii vis clădit în zori,
Cu a ochilor sclipire
Răsfrântă-n petale de flori:

"Când lângă tine nu voi fi
Să te alint şi să-ţi vorbesc,
Doar florile îţi vor şopti
În locul meu, cât te iubesc!"

Din muguri de primăvară,
Pe cărarea nemuririi
Să duci lauri de fecioară
În sentimentul iubirii.

În ochii ei, ca zeu să creşti,
Nicicând să nu calci jurământ!
Din dragoste să dăruieşti
Urmaşi ai vieţii pe Pământ!

Fără fiorii iubirii
Să nu treacă niciodată,
Sărbătoarea fericirii,
Deşi e împrumutată!

Cu drag prin timp să-ţi aminteşti
De sărbătoarea iubirii
Şi cu vibraţii sufleteşti
Să sorbi cupa împlinirii!

Să parcurgi prin iarna vieţii,
În păr, cu fulgi de ninsoare,
Iar iubirea tinereţii
Să crească în noi vlăstare!

14 Februarie Maria FILIPOIU

poezie de Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia cuvintelor

MAGIA CUVINTELOR

O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
şi-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.

Eu mă rog cu-nţelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veşnicii cuvântul.

Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.

În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,
poeme cu al meu dor.

În stihuri las dragostea
şi vis din inima mea,
ca să-mi cânte menirea,
când voi fi spuză de stea.

Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere spirituală (sonet)

RENAŞTERE SPIRITUALĂ
(sonet dorului )

Când rătăceşte doru-n pribegie,
Petale de gânduri pe lacrimi se scurg,
Iar speranţa se ascunde în amurg,
Cu iubirea pe vis de nostalgie.

Din suflet răstignit, arzând ca pe rug,
Rămâne în amprentă pe hârtie,
Mărturii cu a iubirii sclavie,
Ce-n potirul heruvimilor se scurg.

Dar spiritul vieţii renaşte în zori
Pe cerul privirii încărunţite,
Să încălzească ai dragostei fiori.

Din gânduri de aşteptări umbrite
Se scurge rouă pe-nmiresmate flori,
Când plânge inima de doruri sfinte.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu (10 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu pentru bunica

OMAGII PENTRU BUNICA

Pe ultimul drum îţi aştern petale
În covor de înmiresmate flori,
Cu lacrimi fierbinţi le stropesc de jale,
Când despărţirea îmi dă reci fiori.

Pustie va fi de-acum prispa casei,
Unde veneau nepoţi cu zâmbete
Şi-i aşezai cu drag în jurul mesei,
La plăcinte şi gogoşi proaspete.

În loc de veci îţi aprind lumânare,
La praznic sfânt cistindu-ţi jertfire,
Spre a Domnului binecuvântare
De lacrimi ce-mi inundă privire.

Va dăinui în suflet amintirea
Din vremuri cu bunici şi nepoţei,
Să nu se risipească fericirea
Ce mi-au dăruit-o străbunii mei.

Prin amintiri adie resemnare
Pentru nepoţii ce-au fost norocoşi,
De la bunică primind alinare
Prin ai copilăriei ani frumoşi!

Maria Filipoiu

3 mai 2019
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poeme dedicate (3 mai 2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urma ta

ÎN URMA TA

În urma ta plouă cu lacrimi amare,
De dor şi iubire, ce-n suflet mi-ai lăsat,
Şi se revarsă pe-a speranţei cărare,
Când te privesc venind în visul adorat.

Te cheamă inima, de tristeţe ninsă,
Să-i fii oaspetele de odinioară,
Cât mai este mir în candelă aprinsă,
Pentru iubirea trăită prima oară.

Ca ieri te mai aştept, înaripat de dor,
Să mă-ncălzesc la soarele din privire,
Iubirii mele caste să-i fii protector,
În tainele ei să nu vină alt mire.

În urma ta suspină vechea lăută,
Ca jalea jurămintelor rătăcite
În iubire de sufletul tău cusută
Cu fire de sentimente aurite.

Se stinge făclie în candela vieţii
Şi-al inimii ecou, ce n-a fost auzit
De aşteptări îngheţate în nămeţii
Veşniciei, cu sufletu-mi înzăpezit.

Iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însufleţirea Poeziei (sonet)

ÎNSUFLEŢIREA POEZIEI
(sonet creativităţii)

Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de beteală azurie,
Pe aripi de gând înalţă făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.

Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Şi praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însufleţească poezie.

Se-ncheagă idei pe stele de gheaţă,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Şi-n caierul timpului le agaţă.

Cu muză ţes veşminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viaţă,
Când spiritul renaşte din mistere.

15. 04. 2021

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Artei (15 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însufleţirea Poeziei (sonet creaţiei)

ÎNSUFLEŢIREA POEZIEI
(sonet creaţiei)

Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de cerneală azurie,
Pe-aripi de gând se înalţă făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.

Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Şi praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însufleţească poezie.

Se-ncheagă idei pe stele de gheaţă,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Şi-n caierul timpului le agaţă.

Cu muză ţes veşminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viaţă,
Când spiritul renaşte din mistere.

Maria Filipoiu / Spirtul Poeziei

sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unire în cuvânt (baladă)

UNIRE ÎN CUVÂNT
(baladă)

Între Cer şi Pământ,
glasul duce-n grai sfânt,
al gândurilor cânt,
de unire-n cuvânt.

Glas de poezie
ca o ciocârlie
răsună-n câmpie,
sufletul să-mbie.

Străbună chemare
strigă la hotare,
spre unificare:
România Mare!

Prutul învolburat
în maluri a săpat
şi-n val a legănat
neamu-n lacrimi scăldat.

Uniţi pe vecie,
fraţi din Românie
şi Basarabie,
să-şi apere glie.

Unirea să fie
pentru veşnicie,
las în poezie,
dorul de frăţie.

Gânduri legănate
pun ca semn de carte,
de-a nu fi uitate,
nici înstrăinate.

Dor de plai pitoresc
voi duce-n Rai ceresc,
în stih să-l ntâlnesc
pe plai dumnezeiesc.

Inimi înfrăţite
de neamul părinte,
vor cânta unite
şi nedespărţite.

În destin înfrăţiţi
şi în suflet smeriţi,
veşnic să fim uniti
şi-n Paradis cu sfinţi.

21 Martie, Ziua Mondială a Poeziei
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Omagii Poeziei (21 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spăşită

În genunchi mi-am tors speranţă
din fuiorul vieţuirii,
norocului să-i ţes treanţă;
cu drama nefericirii.

În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conştiinţa mi-apasă
suflet rătăcit prin lume.

În genunchi voi sta spăşită,
până aripi îmi vor creşte.
Ca-n lume neprihănită
să-mi duc destin de poveste.

În genunchi îmi duc menirea
printre îngerii din Ceruri,
să le caut nemurirea
gândurilor puse-n versuri.

Sufletu-n genunchi rămâne,
invocând Divinitate,
gândurile de-a-mi rămâne
cuprinse-n pagini de carte.

În genunchi mă voi întoarce
pe pământ, la altă viaţă.
Îngerii de-mi vor preface
sufletul, într-o speranţă.

poezie de Maria Filipoiu (12 iulie 2014)
Adăugat de Un prieten
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile icoanei

LACRIMILE ICOANEI

Pe al creştinătăţii plai
curge Mirul din icoană,
când Sfântul lăcrimează-n Rai,
de a sufletului rană.

Lacrima-n mir se transformă
pentru candela credinţei,
cu a spiritului formă
din Raiul făgăduinţei.

La poarta Raiului ceresc,
creştini aşteaptă chemare
să-şi ducă suflet omenesc
pe-a veşniciei cărare.

Pe suflet scriu rugăciune,
la altar ceresc s-o ducă,
în a icoanei minune,
când Sfântu-ncepe să plângă.

Pe lacrima din icoană
curge al credinţei mister,
din suflet fără prihană
să se reverse Adevăr.

Omul pe Calea Domnului
pune lacrimi în speranţă
să dăruie sufletului
Lumină, spre altă Viaţă.

La împărătească poartă,
a eternităţii cereşti,
las rugă înlăcrimată
din soarta vieţii pământeşti.

Cu toiag de timp va bate
la poarta Dumnezeirii,
Sufletul, de-ai fi iertate
păcatele omenirii.

*"Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." - Ioan 14:6
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Calea, Adevărul şi Viaţa - poezii religioase
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplata faptelor

RĂSPLATA FAPTELOR

Am învăţat prin viaţă să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar şi când mi-era greu,
de-a onora aşa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.

Prin omenie triumfa voinţă
şi îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet şi credinţă,
pentru izbânda celui ajutat.

Am insistat peste a mea putinţă,
când dificultăţi am întâmpinat,
că mai mare mi-ar fi fost suferinţă,
de rana în suflet dezonorat.

Putere îmi luam din rugăciune
şi-n semnul crucii puneam speranţă.
Să am mulţumirea faptelor bune,
mi-aş fi dat şi o parte din viaţă.

De îmi erau rude sau simplii străini,
nu pregetam, mereu să fac bine.
Ajutam cât puteam şi din bani puţini,
pe cei şi mai sărmani decât mine.

Nicicând nu am aşteptat vreo răsplată,
aşa cum ar fi fost omeneşte.
Nădăjduiesc a fi îndestulată,
la Domnul, când viaţa se sfârşeşte.

Acum cred proverb ce-mi spuneau părinţii:
"Până la Domnul e cale lungă!
Te judecă şi te condamnă sfinţii,
Până la Rai, sufletul s-ajungă!"

*Din colecţia "Poezia de azi"
30 iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerenia

SMERENIA

Mi-am trimis ades speranţă
după divină menire,
dar am primit ignoranţă
cu-a sorţii nefericire.

În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conştiinţa mi-apasă
pe suflet ca un tăciune.

La icoană stau smerită,
sperând că aripi vor creşte
pe umbra neprihănită,
ce spre Rai, drum îşi croieşte.

Pe gânduri îmi duc jertfire
printre Îngerii din Ceruri,
cu-a sortii nemărginire,
suflet traversând eteruri.

Sufletu-n genunchi aşteptă
la poarta Dumnezeirii,
pentru o răsplată dreaptă
în sentinţa împlinirii.

Pe Pământ mă voi întoarce
într-o sacră alianţă,
Îngerii de-mi vor preface
sufletul într-o speranţă.

12 Iulie 2014
© Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din LA POARTA DIVINITĂŢII -
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşă de dor

CENUŞĂ DE DOR

Prin vise, cu braţe de gând adunate
Într-un castel al dragostei promise,
Se aud şi acum timidele şoapte
Ce-şi duc ecou în poeme nescrise.

Suspină dorul în clepsidră de nisip,
Când împletesc speranţa cu iubirea
Să-mi învăluie tristeţi lipite pe chip,
La târg de vise să-i vând amintirea.

Dar dorul e cuprins de magma iubirii
Zdrobindu-mi inima ca un tăvălug.
Îmbrăcată în giulgiul nefericirii,
Plânge când ard sentimentele pe rug.

În maramă adun cenuşa dorului,
La rădăcina iubirii să o las,
Să-l regăsesc pe aripile timpului,
Prin altă viaţă de-ar fi să fac popas.

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fie bine, drag fecior

SĂ-ŢI FIE BINE, DRAG FECIOR

De când pe lume te-am adus
În casa sufletească,
Rugăciuni mi-am dus la Iisus,
Vrând să te ocrotească.

Să primeşti bine în viaţă,
Sufletul meu nu-nceta
De-a pune rugă-n speranţă,
Pentru fericirea ta.

Nu suportam să-ţi văd plânsul
Şi lacrimi pe obrăjori,
Că-n mine plângea sufletul
Mai rău ca ploaia din nori.

Cu braţele protectoare
Te sprijineam, să mergi drept.
Să înveţi ce e onoare,
Îţi sădeam gând înţelept.

Astăzi mă rog la Dumnezeu,
Cu lacrimi şi suspine,
Mie să-mi dea necazul tău!
Ţie să-ţi fie bine!

Când dorul în suflet creşte
Şi tristeţile mă dor,
Te-aş întreba: cum îţi este
Fără mine, drag fecior?

*Dedicaţie fiului meu, MIHAIL-DORU, la Ziua Onomastică şi Aniversară
Maria Filipoiu - poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii în Regatul Morţii (sonet omafial)

POEŢII ÎN REGATUL MORŢII
(sonet omagial)

Se frânge viaţa-n fragile destine
Şi după moarte nu e dimineaţă,
Doar veşnicia îngheţând speranţă,
Pe sculptori de vers ostatici îi ţine.

Şi-au frânt aripi în labirint cu ceaţă,
Căutând lumina zilei de mâine,
Ca spice roditoare pentru pâine,
Când i-a răpit o moarte hrăpăreaţă.

De lipsa lor, sărac e viitorul,
Iar amintirea e mai dureroasă
În stihurile ce-şi plâng creatorul.

Dorul de ei pe suflet mă apasă
Până îl slobozeşte Fondatorul
De sorţi, din colivia ce-i e casă.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de Rusalii (sonet)

RUGĂ DE RUSALII
(sonet Sfintei Treimi)

Înalţ o rugă spre Tine - Părinte,
Că în orice clipă îmi eşti aproape
Şi-mi luminezi privirile mioape,
Când neputinţa se scurge-n cuvinte.

Adun Lumina Duhului sub pleoape,
Ca un răsărit a Treimii Sfinte,
Să-i croiască sufletului veşminte,
Cu îngerii să meargă la agape.

Îi rog pe Taţăl, Fiul şi Duhul Sfânt,
Cu harul credinţei să-mi lumineze
În ochiul minţii coborât în cuvânt.

Pe calea veşniciei să-l vegheze,
Din Lumină ţes sufletului veşmânt,
La porţi de Rai pe el să-ngenuncheze.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete creştine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de timpul vieţii

DORUL DE TIMPUL VIEŢII
(sonet timpului)

Prin timpul vieţii străbat cu soarta mea
Învăluită în ceaţă şi geruri,
Ce îmi înalţă sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veşnicie să stea.

Voi duce dorul vieţii în eteruri,
Că-n colţ de suflet dăinuie iubirea
Şi făclie luminând amintirea
Din rodnice şi glorioase vremuri.

Pe podul către veşnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.

Din dor de viaţă cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maternitatea ideilor

MATERNITATEA IDEILOR

Îmi duc singurătatea la maternitate
să nască idee zămislită-n suflet
cu dorul care-n chinul facerii se zbate,
ce-i descendent din înălţătorul cuget.

Apoi, pe Creator îl rog să o moşească,
îngenunchiată la sfântă rugăciune.
Ca unei stele, lumină să-i dăruiască,
Şi s-o înzestreze cu înţelepciune.

De bucurie o scald în roua ochilor,
o-nvălui în puritatea sufletească,
o scot în lume prin ochii cititorilor
şi mă preocup de zestre părintească.

Să crească precum spuma-n valurile mării,
să-şi poarte destin prin eternul infinit,
la ecouri de gând să răspundă chemării
sufletului, ce i-a fost părinte sortit.

De-ar creşte într-o zi cât omul într-o viaţă,
într-o clipă este la maturitate.
Izbândă nouă va renaşte din speranţă,
pe gândul ce-o duce la maternitate.

Mintea poetului e o maternitate
pentru idei ce aşteaptă să se nască
prin nopţi zămislite de gânduri inspirate
şi incurabilă boală sufletească.

Maria Filipoiu / 2014

poezie de Maria Filipoiu din În Zodia Poeziei/ Editura Dandes Press - 2015 (2015)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
şi vino spre mine
ia o coardă de suflet
şi fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini şi-n clipe
nu lăsa gheţuri veşnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigaşe
nu mă alunga-n deşert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
scrise pe şoaptele tale
într-o noapte
cu lacrimi de stele

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!