Cine nu suie dealul, nu coboară coastele.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am urcat, pe dealul nucilor
Am urcat pe dealul nucilor,
S-ascult glasul viu al cucilor,
Să văd șoimii cum se înalță,
Când badea mă tine în brațe,
Am urcat pe dealul nucilor.
Nucilor batrăni, înalți și verzi,
Pe bădița să-l opriți din mers,
Că îl aștept la umbră deasă,
Dragostei să-i facem casă,
Am urcat pe dealul nucilor.
Am urcat pe dealul nucilor,
În brațe cu un buchet de flori,
Coroniță să îmi fac,
Să-i fiu dragă cui mi-e drag,
Am urcat pe dealul nucilor.
Am urcat pe dealul nucilor,
Să leg cu bădița dor cu dor,
Și-am făcut un legământ
Să ne iubim și-n mormânt,
Am urcat pe dealul nucilor.
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocu-i ca o scară: unul când se suie, altul se coboară.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când bețivului i se suie în cap vinul, coboară la pământ... mintea.
aforism de Mihai Cucereavii (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Un om în Assynt
Cine este stăpânul acestui ținut?
Omul care l-a cumpărat sau
braconierul care, clătinânu-se, coboară dealul în zori
cu o căprioară pe umeri?
Cine este stăpânul acestui ținut?
Omul care l-a cumpărat sau
eu care sunt stăpânit, fermecat de acesta?
Întrebări false,
acest ținut nu aparține nimănui
și este imposibil de stăpânit în orice termeni
de natură omenească.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre vârf
Pentru funcții, când se suie,
I se face cărăruie,
Iar înapoi, când coboară,
Cade ușurel sau "zboară".
epigramă de Mircea Rămoiu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă dealul, curge dealul...
Se lasă dealul în genunchii vremii
Pe valuri de pământ clocotitoare,
Și case, și livezi o iau la vale
Pe unda vieții veșnic plutitoare.
Un copac, statuie în mocirlă,
Privește cu mândrie și fior,
Un curcubeu înalță fruntea
În aripa născută pentru zbor.
Visele sunt doruri împlinite,
Mă bucur pentru fructul rătăcit
În buzele copilului ce mușcă
Descoperind semințe înmiit.
Curge dealul, în genunchi cobor
Pradă rugăciunii și iubirii,
Din burta vremii, Doamne, zbor
Purtat de vis în valul zămislirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe deal
Pe dealul negru și sălbatic,
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.
De arcul fin al mâinii tale
Îmbrățișați am stat sub pom,
Că de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.
Pe coasta dinspre Cetățuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.
...
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele
Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alții din ignoranță sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
și necunoscute itinerare
iar alți în schimb aleg din comoditate
cele mai ușoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...
Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea vieții
Spre deal, micuța cărăruie,
De la o vreme-i o povară,
Nu pentru junele ce-o suie
Ci pentru moșul... ce-o coboară.
epigramă de Ion Ruse din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpească
El, ca poet, când ceva scrie,
Nici nu coboară, nici nu suie,
Ci merge numai pe loc șes
Și bate câmpii... cu-al lui vers.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul și omul
Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.
Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ținut de hățuri de-o mână de oase.
Copacul și omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
Pe dealul bătut de soare
Copilul paște cireada de bivoli.
Pe dealul bătut de soare
Copilul adoarme și visează că
Bivolii îl zdrobesc mugind în picioare.
Copilul visează și țipă în somn
Iar bivolii pasc nepăsători
Și nimeni nu știe că acolo se naște
În spaime cumplite un poet.
Pe dealul bătut de soare
Bivolii habar n-au de nimic
Dar tot sunt buni la ceva.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Anatomie
Coastele mele ascund
o inima sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra în umbră.
Nu deveni apropaele
unei zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.
Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafața strălucitoare
a mângâierii dintâi
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometrie
de sus din sfere de necaz
cobor triungiul de la iaz
și cercul dintre două vai
se scurge lin din ochii mei
dreptungiul lung și sănătos
e spin hăt dincolo de os
pătratul negru s-a-nălbit
fugind pe drumul colbuit
și numai tristul meu oval
coboară dealul lateral
urcând getusul arcuit
PR pătrat la infinit...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea vieții
Spre deal micuța cărăruie,
De la o vreme-i o povară...
Nu pentru junele ce-o suie,
Ci pentru moșul... ce-o coboară.
epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Ion Ruse

Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o lume
Oamenii voștri,
Sunt șepcile care se ridică!
Restul sunt urmele mele,
În universul cenușiu...
Fiecare clipă a mea,
O aripă de condor,
Îmbrăcată cu pene de sânge,
Peste cerul de griblură și stronțiu!
Chipul pământului,
Sunt coastele mele numărabile,
De la clasa-ntâi,
iar muștele, coastele,
Nu le devoră,
De lume...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Solii tăi
Zbor de pasăre curată
suie limpede spre cer
din adânc de piatră lată
de sub reci rugini de fier.
Sau coboară din tărie
de la Maica lui Hristos,
tainic aducând solie
răstigniților de jos.
Mare fie-Ți, Doamne, slava
c-ai trimis cu sfânt temei,
rândunele la Jilava
și la Gherla porumbei...
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57

Comentează! | Votează! | Copiază!

Anei
(In memoriam - Ana Podaru)
Unde ai plecat, în stele, Ană?
Vreo lumină te-a călăuzit?
Care înger suie în icoană
Chipul tău de flori înzăpezit?
Cine ți-a șters fruntea de sudoare?
Părul cine ți l-a pieptănat
De miroase în văzduh a mare
Și a codru gata de iernat?
Fii o Duminică în Univers!
Să se-adune ca la nuntă-n strană
Cocori și cai, și fluturii din vers,
Și clopoțeii râsului tău, Ană!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Deces
Lângă linia ferată zăceau șase jumătăți de cai morți
Eu îmi trăgeam dealul în ochiul gării să o rujez cu păcură
Pentru oamenii sfârtecați de tren
De la spital nu a venit nimeni.
Eu așezăm mine în mamă să detoneze tați.
În seara aceea macazul a rămas neîntors.
Câinele își gâtuia lătratul cu măseaua gardului.
Sălciile erau deja pline de mâțișori
Și apusul era auriu.
Dintre coastele sângelui
Linia se târa și eu eram viu.
Legiștii stăteau la ocazie, dar era foarte târziu.
"Nu putem să venim până nu se constată decesul "
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe dealul din spatele grădinii!
Pe dealul din spatele grădinii,
De câte ori am ocazia, urc până sus!
Nu ca să îmi spionez vecinii...
Să văd soarele, la răsărit sau la apus!
De acolo, din vârf, eu văd multe semne.
Observ cum funcționează un sistem!
O societate fără prea multe îndemne,
La o lume mai bună, la un bun ecosistem!
Văd păsări care zboară spre o destinație.
În văzduh e mult mai clar ca pe pământ!
Pe cer, mai circulă și avioane cu reacție,
Dar cu un alt scop, cu un alt deznodământ!
Cobor privirea spre casa unde eu locuiesc,
Și înțeleg, destinul nu eu mi l-am ales!
De pe dealul din spatele grădinii, privesc,
Spre un creeator universal, bineînțeles!
poezie de Ovidiu Kerekes (28 septembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!