Geometrie

de sus din sfere de necaz
cobor triungiul de la iaz
şi cercul dintre două vai
se scurge lin din ochii mei

dreptungiul lung şi sănătos
e spin hăt dincolo de os
pătratul negru s-a-nălbit
fugind pe drumul colbuit

şi numai tristul meu oval
coboară dealul lateral
urcând getusul arcuit
PR pătrat la infinit...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... a împietrit o lacrimă în pieptul meu
şi eu mă simt uşor şi lumile mai greu

inspiră veşnicie din note cristaline
ce stau înşiruite pe hrinca mea de pâine

pe drumul colbuit dispar cu pas abrupt
în freamătul tristeţii din ochii mei erupt

şi zarea cenuşie se trece-n negru pur
de undă stacojie şi valuri de mercur

şi soarele se lasă încet pe asfinţit
din lacrimă şi suflet să soarba infinit...

poezie de Iurie Osoianu (18 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe surul fundalului

Splendoare şi graţie şi dor infinit
Şi demon. Şi albastru. Şi rece
Şi pura chemare din ochii închişi
Prin surul peretelui... trece.

Şi linul bărbiei, oval pe obraji
Şi buze lipite cu sete
Ce umbre din lista fiinţelor dragi
Dansează pe surul perete..?

Şi ce amintiri din şirag de iubiri
Pe tample zvâcnind se prelinge
Ce linişte-albastră de dulci retrăiri
Pe surul peretelui plânge...?

poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

... azi renasc cu tine, azi pornesc la drum
drumul meu de câine, drumul meu de fum
şi drept călăuză am o stea polară
tristă şi confuză, limpede şi clară

ştiu că pot ajunge dincolo de toate
spaţii pot străpunge, vremuri revărsate
şi mai ştiu- ca tine n-am să pot străbate
drumul meu de câine şi pumnal în spate...

poezie de Iurie Osoianu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod de vis

... Un pod de vis, perfect oval
Un cerc al naibii de portal
Oglindă lînă pe canal
Cu arbori trişti în loc de val...

... e podul peste infernal
e punctul peste cardinal
e setea mea de ideal
ca apa linului canal...

Un pod de vis, perfect oval
şi unidirecţional
spre clipa dulcelui final
... inevitabil de banal

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

. şi ochii tăi că două găuri negre
iar devorează universuri de simţiri
ca parte componentă şi integra
a uneia dintre multiplele iubiri
-tu căutând ceva ce poate şterge
trecut de viitoare amintiri...

poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi...

cel mai perfect model de infinit
şi cel mai infinit dintre perfecte
a fost fiinţa care m-a iubit
şi cognitivul disonanţelor directe

când veşniciile năşteau dintr-un simbol
iar golul mişuna de energii
noi doi eram un singur semn şi pol
dar totuşi doi. Şi oameni. Şi-nca vii...

poezie de Iurie Osoianu (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem halucinant

şi am plecat pe drum alunecos
să caut altceva în alte sfere
ceva ce nimeni şi nicicând nu cere
la alde mine. Numai lui Hristos

şi se făcu-se că rostogoleam tiptil
picioarele în formă de şenile
va-nchipuiţi, nişte şenile-aşa subtile
pe un background rece şi ostil

ploua cu pietre albăstrii şi cerul
numai a cer nu seamăna - a fantezie
un cer senin cu inima pustie
acoperind şi răsuflarea mea şi flerul

din puncte de reper am stat s-aleg
o stea, pătrat de-a lui Malevici, neagră
şi cu simptome concludente de pelagră
ce molipsea nevrând, un tot întreg

eu din desaga mea cu daruri scot
şiroi de gaze presărat cu colb de stele
şi clipe dintr-un spaţiu cu surcele
şi pun la fiert un soi de antidot

cu care vindec noul meu sistem
cu puncte de reper şi referinţă
aidoma unui ocean de pocăinţa
cu valuri de tandem peste tandem

şi s-a făcut că am rămas pe loc
în noua lume şi-n sistema nouă
unde cu piatră sângerie plouă
când pietre albăstrii arunci în foc

şi s-a făcut că nu mai vreau acasă
şi că nimic în mine nu mai moare
chiar dacă-i negru şi pătrat un soare
chiar dacă alter-ego mă apăsa

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai prin negru albul e imaculat,
Iubirea prin trădare e acută...
De-aţi şti voi ce înseamnă un bărbat
Ce-şi plânge-n sine lacrima tăcută!

catren de Iurie Osoianu (4 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... când am venit pe lume
totul îmi părea real
şi sânul mamei
şi lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pământ
azi viu mă culc
mă voi trezi frâmânt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenuşiu
de când şi taica-n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în braţul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des mă vreau
unde de-o viaţă sunt trimis
să stau la cald
acolo in... abis...

poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două drepte...

Două drepte/paralele
împreună
se-întâlnesc/nebănuit
într-un punct
cunoscut ca infinit...

Două drepte/zise curbe
împreună
se-întâlnesc
lucru banal
într-un cerc/numit oval...

Două drepte/oarecare
fiecare/-n deplasare
spre obor
nu-i de rău
că îşi văd de drumul lor...

Două drepte/sinuoase
împreună/mână-n mână
se întorc
de la terase/plini de rachiu
şi spre case/se îndreaptă;
Ce-i aşteaptă?
doar ei ştiu!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de reprimare. Ploaia

privesc cum plouă peste Criş
şi nu înţeleg mai nimic
la buletinul meteo
se anunţă ploi cod galben
dincolo dealul copiii joacă fotbal
privirea mă duce într-acolo
aud zgomote râsete şi
încă e soare

cei mai frumoşi ani sunt acolo
sub dealul deschis ca o umbrelă

irezistibil plouă

închid fereastra şi mă retrag
în întunericul dintre pereţi
şi poate mai înspre seară
o să cobor în mine
să mă privesc

ştiu oricât pare de nefiresc
imaginile rămân aceleaşi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul gramofonului, valsând pe cercul discului, cânta fascinat: pi er pătrat, pi er pătrat.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pătratul

unde e beznă e întuneric
unde-i lumină arde un bec
soarele nu
e destul de puternic
pământu-i rotund universul e sferic
zilele nopţilor trec
pătratul
rămâne pătrat omul consumă
curenţii de aer pământul
e rotund înclinat
spre dezastre

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baza de tranzit...

dintre adevăruri cel mai absolut
stă ascuns într-o esenţă postulată
ce enunţă- corpul tău de lut
va muri odată şi odată

baza temporarului tranzit
poate chiar sortit să reînvie
se va dezmembra la infinit
se va scurge lin în veşnicie

îl vor pomeni sub cer senin
luturi ca şi tine, condamnate
când esind cu lumea la blajin
când în amintiri înlăcrimate

se vor stinge stelele pe cer
alte stele noi se vor aprinde
între Dumnezeu şi lucifer
iarăşi Universuri vei cuprinde

dar şi dus, oriunde şi oricând,
baza de tranziţie rămasă
undeva sub maluri de Pământ
te va aştepta să vii acasă...

poezie de Iurie Osoianu (13 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pătrate în doi

În lumea lui π a venit un pătrat,
care l-a luat cu el şi pe R
şi i s-a aşezat drept în frunte
şi uite aşa a apărut cercul...
Sau invers?!
Apoi a venit un tip
care a zis că
suma pătratului catetelor
e totuna cu pătratul ipotenuzei
şi aşa a apărut triunghiul
Sau invers?!
Oricum, de atunci s-au invetat
tot felul de chestii
Spre exemplu, a fost unul
care l-a comparat pe E cu m şi c
şi a pus şi el -
în cîrca lui c -
un pătrat.
Şi aşa a apărut bomba atomică.
Bietul om
a încercat să-şi repare greşeala
dar ideile lui au rămas într-o carte
pe care încă nu a înţeles-o nimeni.
Însă
în DOI toate relele lumii
devin suportabile.

poezie de Dorian Rela
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai gol, numai plin, numai tu...

între soare şi mine -doar tu
între lună şi tine- doar eu
între da şi desigur că nu
numai gol, când uşor, când mai greu

suflă vânturi din arid pustiu
pe furtuni de nisip treerat
între mort şi desigur că viu
numai plin, când mai lung, când mai lat

şi pe spuma din coame de val
care apele în cuie-şi bătu
eu plutesc înspre tine şi mal
numai tu când spre mine, când nu...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... singur stau cu sine şi te-aştept să vii
nopţile haine, nopţile pustii
să le frângi în două răsfirate-n trei
să le speli cu roua stinsă-n ochii mei...

catren de Iurie Osoianu (22 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţilor de peste Prut

La voi tandem, la noi tandem,
La noi blestem, la voi blestem,
Nu-i chip cumva de răsturnat
Tandemul ăsta la pătrat?!

epigramă de Iurie Osoianu (12 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TIR rasturnat...

Pe Drumul Hotilor s-a rasturnat un TIR
Cu boilere si cu soferul beat-delir
Interesant, de ce pe Drumul Contrabandei cu tigari
Nici o masina rasturnata, nicaeri...?!

epigramă de Iurie Osoianu (4 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pegas e o constelaţie ce cuprinde un mare loc pe cer, are şi stele strălucitoare destule, dar multe curiozităţi cereşti nu are. Îl veţi găsi ducând o linie prin γ şi α din Casiopeia. Una din stelele lui mai strălucitoare, ε, se găseşte lângă Calul Mic. Se pot observa însă bine patru stele, dintre cele mai strălucitoare, cari formează un mare pătrat: pătratul lui Pegas. Sunt stelele α, β, γ şi δ. Trebuie însă ştiut că δ din Pegas e în acelaşi timp şi α din Andromeda. Pătratul din Pegas nu are în mijlocul lui decât puţine stele luminoase.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!