Se lasă dealul, curge dealul...
Se lasă dealul în genunchii vremii
Pe valuri de pământ clocotitoare,
Și case, și livezi o iau la vale
Pe unda vieții veșnic plutitoare.
Un copac, statuie în mocirlă,
Privește cu mândrie și fior,
Un curcubeu înalță fruntea
În aripa născută pentru zbor.
Visele sunt doruri împlinite,
Mă bucur pentru fructul rătăcit
În buzele copilului ce mușcă
Descoperind semințe înmiit.
Curge dealul, în genunchi cobor
Pradă rugăciunii și iubirii,
Din burta vremii, Doamne, zbor
Purtat de vis în valul zămislirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.