Se lasă dealul, curge dealul...

Se lasă dealul în genunchii vremii
Pe valuri de pământ clocotitoare,
Şi case, şi livezi o iau la vale
Pe unda vieţii veşnic plutitoare.

Un copac, statuie în mocirlă,
Priveşte cu mândrie şi fior,
Un curcubeu înalţă fruntea
În aripa născută pentru zbor.

Visele sunt doruri împlinite,
Mă bucur pentru fructul rătăcit
În buzele copilului ce muşcă
Descoperind seminţe înmiit.

Curge dealul, în genunchi cobor
Pradă rugăciunii şi iubirii,
Din burta vremii, Doamne, zbor
Purtat de vis în valul zămislirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urcat, pe dealul nucilor

Am urcat pe dealul nucilor,
S-ascult glasul viu al cucilor,
Să văd şoimii cum se înalţă,
Când badea mă tine în braţe,
Am urcat pe dealul nucilor.

Nucilor batrăni, înalţi şi verzi,
Pe bădiţa să-l opriţi din mers,
Că îl aştept la umbră deasă,
Dragostei să-i facem casă,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
În braţe cu un buchet de flori,
Coroniţă să îmi fac,
Să-i fiu dragă cui mi-e drag,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
Să leg cu bădiţa dor cu dor,
Şi-am făcut un legământ
Să ne iubim şi-n mormânt,
Am urcat pe dealul nucilor.

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri stinse

Te strâng în somn,
Te-mbrăţişez în vis,
Iubirea ce ţi-o port
E zbor de necuprins.

Zâmbeşti imaginar
La semn închipuit
Şi printre flori ascunse
De dor sunt năpădit.

Cât ţine starea asta?
Doar tu poţi să decizi
Cu un sărut albastru
Pe loc să mă ucizi.

Pe loc purta-voi stele
Pe aripa iubirii
Intrând în zborul veşnic
Din cerul nemuririi.

Atunci şi tu, iubito,
În somnul plin de vise
Lacrimi vei lăsa
În dorurile stinse!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-mbătrânit Sisif

A-mbătrânit Sisif, se pare
Că pietroiul lui e drob de sare...

Îl pune, pentru gust, în mămăligă
Şi-n visul lui doar visurile strigă...

Nu mai văd zarea, văd un muşuroi
De cârtiţa-necată în valuri de noroi...

Văd albinele cu aripile-n zbor ciuntite
De dulcele vieţilor în miere pritocite...

Văd mămăliga, soare copt în vatră,
Gura pământului ce muşcă şi chiar latră...

Veniţi la bulzul vieţii în care-am pus lumină,
Hrăniţi-vă sub crucea lui divină...

Îmbătrânirea vine pe furiş oricând
Şi lasă pietre albe ca semne pe pământ...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de păpădii

Cerne Doamne anii mei,
Peste un copac de tei,
Chiar dacă-mi sunt trecători,
Fă-mi-i grădină cu flori.

Inima de-a-mbătrânit
Aminteşte-i c-a iubit,
Dă-i scânteie pentru foc
Să aibe din nou noroc.

Sufletu-mi trist şi rebel,
Fă-mi-l Doamne porumbel,
Lasă-mi polen în cuvânt,
Să-ncolţeasc iar pe pământ,

După ce nu voi mai fi
Decât zbor de păpădii.

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un altfel de zbor

mă ascund în mine
ca în podul unei case
scotocesc fiecare cotlon
poate-poate găsesc ceva
din vremurile de demult
o poză scorojită
un tablou neiscălit
o carte îmbîcsită de praf
roasă pe la colţuri
de câteva generaţii de şoareci.

cu cât trece timpul
mai puternic miroase a conuri de brad
dinspre răsărit
un fir de lumină pătrunde
prin ferestruica dreptunghiulară
încurcându-se c-o pânză de păianjen.

degeaba îmi arunc un ochi înafară
cerul stă tolănit pe pământ
şi toate păsările îi zgârie burta
cu aripi de oţel
dâre lungi şi sticloase
lasă în urma lor.

m-apropii cu bărbia de genunchi şi întreb:
"cum să ies din podul acestei case
dacă nu ştiu decât cu sufletul să zbor?"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja noastră-i o poveste!

Tânără, boboc de floare,
Se scaldă-n raze de soare,
Se şterge c-un curcubeu,
De un colţ îl ţin chiar eu.

Ea face din glume haz,
Ba, mă prinde şi de nas:
"E vânjos şi măricel,
Să te cred că nu-i altfel?"

Râd şi eu că dânsa-i goală,
Vântul îi trece prin poală,
Nu s-opreşte, el mângâie
Forma roz, de carne vie!

Să nu se bronzeze tare
De la cap până-n picioare,
O acopăr cu-al meu trup,
Sunt flămând de ea, sunt lup.

"Lasă buzele şi gâtul,
Mai sprijină şi pământul,
Mă topeşti cu-a ta iubire.
Vrei să fiu o amintire?"

Razele de soare, toate,
Pentru noi sunt o cetate,
Fără uşi, fără ferestre,
Doar mişcările-s rupestre.

"Eşti ca pegasul în zbor,
Semeni în trupu-mi fior,
De-a rămâne-o veşnicie
Floarea vie din câmpie.

Nu mă-mbrac decât cu tine,
În inima ta e bine,
Este cald, este cum este,
Vraja noastră-i o poveste!"

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea fericirii

Se deschid petale, aripile-n zbor,
Inima-n legănare-i pătrunsă de dor,
În grădina amuşind a tinereţe
Un fluture-şi ia zbor din penitenţe.

Îl prinzi în palme, torţă aprinsă,
Îi vrei iubirea în veşnicii cuprinsă,
Eu să fiu fluture, tu inimă toată,
Copacii în juru-ne copii pe o roată.

Să se-nvârtă cu braţele-n zbor,
Unul doar, în unghi de cocor,
S-aducă din stele religia iubirii,
În decolteul vieţii floarea fericirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu hematii de statuie

Vântul hoinar curge printre brazde de-ntuneric,
Tu te speli la rădăcina nopţii cu visele mele.

Ochii stelelor crapă ruşinaţi de gestul himeric,
Bruma îi ascunde în riduri brodate cu iele.

Iau de la lună fuiorul de raze, lumina să-ntind
Intre braţele noastre croite în miez de gutuie.

Tu te aşezi la zvântat, eu norocos mai aprind,
Focul iubirii, în visul, cu hematii de statuie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub creangă de luceafăr

Pletele văzduhului se răscolesc în vânt,
Sub creangă de luceafăr creşte un cuvânt,
Se înmulţeşte limba cu rana mântuirii
În ginta de iubire supusă tăinuirii.

O doină se mai plimbă pe buzele de rouă
Şi vulturii s-aşează în pecetea nouă
Unde îngeri dacici prin sânge ne-au sfinţit
Credinţa întru Domnul în rai desţelenit.

Vin muguri, muguri pleacă în umbrele de crini,
Norocul înfloreşte pe pajiştea cu spini
Şi nu se răstigneşte, o, nimeni pentru noi,
Învăluiţii vremii cu doruri şi nevoi.

O, Doamne, lacrimi curg şi lacrimile seacă,
Din aripa de sânge şi zborurile pleacă
Şi noi, o bocceluţă de gânduri şi durere
Rămânem să mustim eternu-n alte ere.

Suntem doar o Golgotă în plaiul românesc,
Brazde de-ntuneric mereu ne răscolesc,
Îngenuncheaţi rămânem învăluirii noastre
Rugându-ne speranţei din cerurile-albastre!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise cu petale

Mă frământă
Colţul de inimă
Înflorit pe pajiştea iubirii,
Elipsa sălbatică
Care ţine sânii iubitei
În pupila ochilor mei.

Îţi mulţumesc, Doamne,
Pentru frământare,
Pentru păsuirea
Ascunderii
În pajiştea sălbatică
În care florile luminează
Sărutul
Cu vârful limbii
Purtat între sânii însămânţând
Pupilele mele
Cu visele petalelor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima bate-n surdină

Inima bate-n surdină
Pe-o fâşie de lumină,
Pieptul meu în pradă arde
Şi iubire, şi păcate.

Labirinte descântate
Umplu doniţe cu lapte
Şi-n privirea mea străbate
Fulgul vieţii fără moarte.

Tu în amforă de dor
Pui picior lângă picior
Şi străbaţi prada ce arde
În vise purificate.

Vin frunze din depărtare
Pe alei zăcând în soare
Liniştea să ne doboare
În albeaţa de ninsoare.

Vine dorul peste noi
Scaldă dulce pusă-n foi,
Porumbei fără păcate
Duc prada în zbor, departe.

Tu eşti pradă, eu sunt pradă,
Lumea este viciată,
Toţi se iubesc de-o vecie,
Sânge viu în poezie.

Fulgul vieţi-i fără moarte
În vioara fără coarde,
Noi cântăm doar la arcuş
Zidind iubirii culcuş

Din speranţă şi-ntâmplări,
Din sincere sărutări,
În grădinile de dor
Şi morţii să-i dăm fior!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de dor

Eşti frumoasă ca un zbor
Peste satul copilăriei mele,
De care mi-e dor şi în care
Mă tem să mă cobor din amintire;
Să nu-mi văd genunchii zdreliţi,
Mărăcinii din tălpi, visurile...

Fă-mi loc să aterizez în viaţa ta,
Sau, mai bine, lasă-mă să zbor
Peste visurile tale, frumoase ca tine!
Să nu-ţi văd sufletul zdrelit,
Nici spinii din amintiri.
Ţine-mă sus, ca pe icoană!

Vei fi frumoasă ca un zbor veşnic,
Peste o clipă.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cîntec de început

Aripi de vultur în zbor de săgeată Icar şi-a rotit,
Cei doi pumni omeneşti lacomi să-mplînte în soare
Astăzi eu vreau să-ntreb răzvrătit nesfîrşirea
Cum de-a-nchegat după-atîtea puzderii de ani
Între arsurile tîmplelor mele pornirea
Şi strigătul celui căzut!

Zbor, zbor cu anii mei tineri,
Zbor ca un şoim înconjurînd strîmta-nchisoare-a pămîntului,
Aripa mea se izbeşte mereu de zăbrelele nemărginirii
Şi parcă-i un veac de cînd zbor.

Azi, înainte de-un nou şi sălbatic avînt
Vreau să cânt cîntecul meu de-nceput.

Cînd se născuse poetul ochii-i văsuseră munţii înalţi,
Cerul înalt şi frumos.
Veşnic îl cheamă de-atunci şi îl tulbură
Dorul de ceea ce-i nou şi desăvîrşit.

Veşnic de-atunci alunecă-n lume ca flacăra,
Palmele-i calde învie frunzare şi inimi
Ca să lase din nou pradă morţii, plecînd mai departe
Mereu, mereu cîntînd.

... Simt că mă blastamă frunzarele, buzele, moartele inimi,
Pentru că odată-nviindu-le, morţii din nou le-am lăsat.
Nu-s vinovat, nu-s vinovat,
Că pururi caut, caut.

....

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aer totul e un zbor

Ai uitatat pe masă bucuria
rămasă-n bucate sfinţite,
în liniştea înaltă cât o clopotniţă
din care bat clopotele învierii.

Într-un sat cu biserica pe dealul viei
unde pomii înfloriţi sunt în sărbătoare,
oamenii respiră-n clipe fermecate
cuvinte dătătoare de viaţă.

În aer totul e un zbor
prin care se joacă lumina.

Se simte plutitor-n volute cântul
cum se înalţă din inimi de copii,
îngerii se opresc şi-l ascultă.

Cu ochii mai senini ca cerul
privesc în oglinzi albastre
cum se deschid porţile iubirii
mai înainte de semne.

Ea simte o uşurare,
o visare sub o pânza de pe ochi
ce se dă la o parte
cu un sărut fierbinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor...

Mi-i dor de tine, tare dor,
De amintiri lăsate-n zbor,
De frunza verde, cerul senin
Cuprins de marele destin.

Mi-i dor de zâmbete rotunde,
Flori înlăcrimate unde
Trupu-i cald şi timpul rece,
Clipa-n veşnicie trece.

Vom rodi trăgând spre noi
Urma iubirii în doi
Pe-un căruţ plin de cuvinte
Sub o candelă fierbinte?

Pot uita ce-a fost să fie
Aripa de poezie?
Plin de doruri mi-e dor,
Nu te uit chiar dacă mor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna sufletului

Caută-mă
setea vieţii uitate în mine
arse buze crăpate în rozul cărnii
mă strigă-n fior de noapte
norii rodesc în pântecul cerului
muşc fructul iubirii

Ah!
văd luna!
nu mă ascunde visule în căpiţa vremii
nu mă încuia-n toamnă
lasă-mi o urmă din colbul veşniciei
pe colţul lacrimii tale ostenite

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viaţa...
Şi zbor, şi zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Şi la Dumnezeu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în zbor

în zbor de pasăre aş vrea să mă înnod
pe aripa măiastră să ating o rază
arborele vieţii vreau să aibă rod
pe ramuri îngerii să stea de pază.

să prind culori vesele din curcubeu
când ploaia spală cărările mele
în suflet să vibreze muzica mereu
acorduri de chitară pentru clipe rele.

în zbor de pasăre să mă înalt la cer
să mă învăluiască pulbere de stele
gândul să strălucească precum un giuvaer
plutind în libertate pe rondul cu lalele.

pe Veneţia visului ca un gondolier
să plutesc deasupra valurilor grele.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe dealul din spatele grădinii!

Pe dealul din spatele grădinii,
De câte ori am ocazia, urc până sus!
Nu ca să îmi spionez vecinii...
Să văd soarele, la răsărit sau la apus!

De acolo, din vârf, eu văd multe semne.
Observ cum funcţionează un sistem!
O societate fără prea multe îndemne,
La o lume mai bună, la un bun ecosistem!

Văd păsări care zboară spre o destinaţie.
În văzduh e mult mai clar ca pe pământ!
Pe cer, mai circulă şi avioane cu reacţie,
Dar cu un alt scop, cu un alt deznodământ!

Cobor privirea spre casa unde eu locuiesc,
Şi înţeleg, destinul nu eu mi l-am ales!
De pe dealul din spatele grădinii, privesc,
Spre un creeator universal, bineînţeles!

poezie de Ovidiu Kerekes (28 septembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul meu a obosit

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvăşesc răzleţe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorinţă ce nu moare.

Se tot uită după noi întristata primăvară,
Nu putem să fim cu ea, este pentru-ntâia oară,
Priveşte cum stăm la geam, ne vede închişi în casă,
Ar dori să o-nsoţim dar necazul nu ne lasă.

Încă mai mocneşte focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere lin mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viaţa ce mi-e hărăzită în restrişte n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieţii frumuseţe n-am să mă despart uşor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi îndrept paşii spre capăt,
De mă-mpiedic, mă ridic, dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!