Rondelul opiumului

Fumându-şi opiumul uitării
Pe rogojini din pai de-orez,
Fo-hi, spre piscul aiurării,
E dus de visul lui chinez.

Scăpat de chinul zbuciumării,
Senin ca după-un meterez,
Fumează opiumul uitării
Pe rogojini din pai de-orez.

Iar când soseşte-al nopţii miez
Ce-l urcă-n slava îmbătării,
Deplin se dă halucinării
Ce-atunci e singurul său crez,
Fumându-şi opiumul uitării.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitării mă vei da

Înot prin ape zbuciumate
Cu ochii închişi, cu faţa într-o parte,
Cu mâinile ce te-au atins,
Înotând spre pace, spre abis.
Uitării mă vei da când vei privi faleza;
Eu voi fi departe, nu mă vei vedea.
Ţinându-te de mână cu o altă trecătoare,
Uitării maă vei da.

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unite de qin shi

huang împăratul asasin
cele şase state chineze unite
au început să crească împreună
dintr-o mână de boabe de orez
umflate
în gură de o faţă cu ochii oblici
hrănite cu lapte lângă zidul
care se vede din lună şi
- n stele
e visul oricărui chinez
care fumează opiumul
ce îl duce în altă lume
pe o rogojină din paie cu paie
de orez, boabe scrise cu poezii
împăratul pregăteşte trezi
rea vreme
de pus în mişcare armata soldaţilor
de teracotă arsă cât trebuie arsă
speră să afle secretul nemuririi
dacă mai există ne
murire pe acest pământ
în mercur stă nebunia sigurul lui crez
e bine să scape de haluci
naţii cucerite de stăpânul lumii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

optimism

Optimismul e opiumul omenirii.

definiţie de Milan Kundera
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a învinge cele mai grave suferinţe, există două mijloace: opiumul şi munca.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul mai devreme sau mai târziu va fi supus uitării, niciodată Liniştea nu poate să fie supusă uitării.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinţii uitării

Când ploile nu mai au nume,
Umbrelele n-au nici un rost
Iubesc, urăsc şi nu pot spune
Ce am simţit când tu n-ai fost.
Din mintea mea nu ai plecat,
Ţi-am construit chiar şi un palat,
Din marmură sânge şi flori,
Sa simţi şi tu uneori,
Dinţii uitării...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mama plângând face cărări prin zăpada uitării,
Prin uitarea uitării, mai bine scris.
Să plec spre casa ei mi-i interzis,
O casă-a tuturor şi-a-nsingurării.

Azi clopotele-n sinea lor mai bat cu-nverşunare,
Oamenii fug de sine în păcat
Şi-apoi vor să revină-n cer, plîngînd cu-adevărat,
Dar Dumnezeu iertări în El nu are.

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (8 septembrie 2003)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul uitării

Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
şi urmele paşilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ştergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe şiraguri
de lacrimi din clipele despărţirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălţate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieţii
cu zâmbet inocent de copil
am învăţat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
trandafirul uitării
fiorul unui vulcan
din craterul stins.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproapele uitării

Aproapele uitării
scurtează munţii şi lungeşte apele.
Pasăre de pagubă, tu porţi
prigoana cenuşii în cioc.
Pe râuri şi prund,
juzii se-ascund
ca nisipul.
Coc
seminţe la morţi.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

religie

Religia este semnul creaturii oprimate, sentimentul unei lumi fără inimă şi sufletul condiţiilor fără suflet. Este opiumul maselor.

definiţie clasică de Karl Marx
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutului

Ca un delir
În mijlocul furtunii
Ca un zâmbet senin
În mijlocul uitării
De sine
Ca un semn discret
Că nu sunt cine voi fi
Şi nici nu pot fi
Cine am fost

Acesta este existenţa
Pe care o dedic
Necunoscutului din oglindă,
Un chip tânăr
Cu privire bătrână

Şi miezul nopţii
Nu este acelaşi pentru toţi
Îmi răcneşte în gând
O copie a veşniciei
Cu sprâncenele
Traduse eronat
Dintr-un alt fus orar

poezie de Alexandru Pripon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care face rogojini, doarme pe jos.

proverbe indiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

În seara asta ninge undeva;
O lume se aprinde de omăt;
Se năruie un vis de mucava
Şi crivăţul se-ntoarce îndărăt...

Sub genele uitării de cobor;
Să-mi râdă nălucirile din bolţi,
Azurul dintr-o acvilă de zbor
Îmi ferecă iubirile la porţi.

În seara asta, sfinte depărtări
De freamătul uitării se-nfioară,
Lumina necuprinselor cântări
În nufărul iubirii se coboară...

Mă leagă amintirea de ninsori;
Iubirile de vise viscolind
Şi gândurile mor, de-atâtea ori
Când zilele se vântură-n colind...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

E scris în gene

"Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt."
şi degetele mele de copil frământau lutul. în van. păpuşile mele crăpau
sfărâmându-se la prima clătinare a credinţei şi la prima boare
iar lacrimile mele adânceau neputinţa şi moartea

apoi degetele mele au prins a desluşi gânduri silabisind
şi zilnic făceam transfuzii sibilinice buchisind
dar cuvintele-şi luau zborul, roi de albine în căutarea sufletului
şi ochii mei se scurgeau tăcuţi în noaptea uitării

Dumnezeu e un Domn al iubirii, al dăruirii, al uitării şi-al iertării
eu nu-s decât un om. ceea ce primesc nu pot dărui, ceea ce-mi doresc nu primesc
memoria mea selectivă mă scoate de pe făgaşul uitării plin de iubire
iar iertarea mea e doar o poveste. un ram desprins, uscat şi aruncat în valuri

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai Uitat?

În liniştea serii
Vorbeşte malul mării
Aud până şi norii
Spun că m-ai dat uitării

Eu chem o stea pe nume
Şi-ntreb numai de tine
De rătăceşti prin lume
De te gândeşti la mine

Dar steaua-n zări dispare
Zâmbeşte cu mirare
Eu nu-nţeleg ce are
Că mi-a lăsat o floare

În liniştea serii
Te chem in mreaja mării
Aş vrea să zbor cu norii
Oare m-ai dat uitării?

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

În "Marea uitării"

Ne-ntoarcem 'napoi,
Scotocind în "Mare",
Marea uitării, de noi,
Între trei hotare;
Astăzi, ieri şi ziua de-apoi,
Pierdută-n uitare.

Privim spre nevoi
Ce-aduc întristare
Şi dăm înapoi
Gunoiul din "Mare",
Amarul din noi
Însemnând neuitare...

Deodată apare,
Viaţa de-apoi
Fără hotare sau înapoi
Şi-n "Marea" uitare
Vedem doar că noi
Trecut-am hotare

Uitând de nevoi
Ce covârşitoare
Strigau –"Înapoi,
Mai este îndurare,
Şi "Azi" pentru voi,
Şi Har şi iertare!"

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom întâlni...

Alunec
în pojghiţa de gheaţă...
Fierbinte trup,
topeşte straturile.
Desenează cântând,
dorinţele...
Alunecă timpul,
pană de ger peste chipuri.
Spre sus, privirea fuge,
în ritmul valurilor de sunet...
Violet dans,
în spirale de armonie
alunecând...
Ochi spre ochi
se îndreaptă forţa uitării.
Iubire în iubire,
drum senin urmăm.
Ne vom întâlni
la baza piramidei,
primind,
zborul clipei spre vârf...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din adâncuri

Adaug speranţe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul şi fapta, dar vorbe puţine,
pot încă să fac mai mult decât ieri.

Privesc înainte, privesc în trecut,
aşez peste astăzi şi ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.

Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-aşez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.

Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfinţite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.

Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris şi liturgic mister.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din adâncuri

Adaug speranţe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul şi fapta, dar vorbe puţine,
pot încă să fac mai mult decât ieri.

Privesc înainte, privesc în trecut,
aşez peste astăzi şi ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.

Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-aşez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.

Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfinţite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.

Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris şi liturgic mister.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o regina

nopţii în estul îndepărtat
cu zâmbet la vedere
care a învăţat să sufere
după ce s-a scăldat în ape
tulburi în visări moarte

era o regina nopţii lângă
zidul uitării în estul îndepărtat
unde vorbea apei sihastre
despre străfundurile poeziei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!