Necunoscutului

Ca un delir
În mijlocul furtunii
Ca un zâmbet senin
În mijlocul uitării
De sine
Ca un semn discret
Că nu sunt cine voi fi
Şi nici nu pot fi
Cine am fost

Acesta este existenţa
Pe care o dedic
Necunoscutului din oglindă,
Un chip tânăr
Cu privire bătrână

Şi miezul nopţii
Nu este acelaşi pentru toţi
Îmi răcneşte în gând
O copie a veşniciei
Cu sprâncenele
Traduse eronat
Dintr-un alt fus orar

poezie de Alexandru Pripon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul este un astru asemănător Lunii... el nu este situat în mijlocul cercului pe care îl descrie Soarele, nici în mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla în Lună, Pământul nostru i-ar apărea că îndeplineşte acelaşi rol ca şi Luna pentru noi.

Leonardo da Vinci în jurnalul său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai agreabile persoane din jur sunt cele împăcate cu sine. Doar cine se află în armonie cu sine, doar cine se place pe sine (sau măcar încearcă), este capabil să-i placă şi pe cei din jur şi să se facă plăcut şi de ei. Cine se înfăţişează exact aşa cum este, fără să se prefacă, şi nu vrea să fie un exemplu pentru nimeni este per se o persoană agreabilă. În schimb, cine se străduieşte cu îndârjire nu reuşeşte decât să îi calce pe nervi pe toţi cei din jur.

Alexander von Schonburg în Arta conversaţiei sau eleganţa ignoranţei (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am descoperit în mijlocul urii mele o iubire care poate învinge orice, în mijlocul lacrimilor am descoperit zâmbetul, în mijlocul deznădejdii, liniştea... Aşa am descoperit că în mijlocul iernii este o vară. Şi acum sunt fericit. Pentru că am dovada că nu e important cât de dură e viaţa cu mine când în mine există ceva care mă apără încontinuu...

citat celebru din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorcas Gustine

N-am fost iubită de concetăţeni,
Iar asta pentru că vorbeam deschis
Şi-i întâmpinam pe toţi cei care greşeau faţă de mine
Cu toată fervoarea – fără ascunzişuri sau menajamente,
Fără ascunse păreri de rău sau remuşcări.
Eşti de lăudat dacă urmezi pilda copilului spartan
Care a ascuns lupul sub veşmânt,
Lăsându-se devorat de acesta fără a se lamenta.
Dar mai curajos este, cred eu, să loveşti lupul de-a dreptul
Şi să lupţi cu el deschis, chiar pe stradă,
În mijlocul prafului şi a urletelor de durere.
Poate că limba este un organ cu comportament insolent –
Dar tăcerea otrăveşte sufletul.
Să mă acuze cine vrea.
Sunt împăcată.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Cine eşti tu? A. M: Eu sunt Acela care Este, şi căruia nici un gând nu-i poate defini existenţa, şi de care sau din care, nimeni şi nimic nu se poate desprinde. Eu Sunt, mai ales atunci când nu sunt!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet, încet te uit... dar nu, nu pot

Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipseşte,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...

Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înţeles... dar fără tine...

Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
şi nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost şi tu...

Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferinţă, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...

Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel şi eram... orbit în iubire...

Acum eu vreau
să mă înţelegi... şi să accepţi,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
ştiind că am reuşit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtăşite...

Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubeşti.
Dar numai eu ştiu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...

Îţi urez şi ţie baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
şi vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...

Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în braţe la altul...
sudaţi în nemurirea dragostei
... dintre noi...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de suflet. Primul fundament al virtuţii este de a ne păstra fiinţa şi anume, conducându-ne după raţiune. Cine deci nu se cunoaşte pe sine nu cunoaşte fundamentul nici unei virtuţi. Apoi, a acţiona din virtute nu este decât a acţiona după porunca raţiunii. Cine, deci nu se cunoaşte nicidecum pe sine şi, prin urmare, nu cunoaşte nici o virtute, acesta acţionează cel mai puţin din virtute, adică este cel mai neputincios sufleteşte. Deci cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de suflet. De aici rezultă foarte limpede că cei mândri şi cei care se desconsideră sunt cei mai stăpâniţi de pasiuni.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu îi poţi controla pe alţi oameni, ci poţi controla doar propriile stări interioare. Îţi poţi alege atitudinea şi poţi să fii fericit în mijlocul mizeriei şi a nefericirii, la fel cum poţi să fii depresiv şi neîmplinit, în mijlocul abundenţei. Cheia pentru stările noastre interioare, pentru împlinirea şi sensul în viaţa noastră, pentru iubirea şi bucuria după care tânjim toţi atât de mult, nu este în alţi oameni, nici în comportamentele lor, nici în stările lor emoţionale, nici în întâmplările aleatorii ale vieţii. Cheia este în interiorul tău, în stabilitatea pe care o ai în interior. În acest fel nimic din exterior nu te mai poate destabiliza. Ai încredere în tine. Poţi mai mult decât crezi!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-am fost, cine sunt, cine voi fi

Am fost copilul care vede... lumina întâia dată.
Am fost copilul care crede... toate câte i se-arată.
Am fost un copil zburdalnic,... toată ziua alergam,
Dar am fost şi copil harnic,... pe mama o ajutam.
Am fost tânăr ca o floare,... rumen şi frumos la faţă,
Un tânăr plin de candoare... şi mă bucuram de viaţă.
Am fost tată de copii,... bărbat cu multă putere,
Ca să le fac bucurii,... munceam ca să fac avere.
Mai apoi am fost bunic,... cu nepoţii mă jucam.
Acum, contez mai nimic,... nici putere nu mai am.
Din floarea care am fost,... îs trandafir veştejit.
Viaţa nu mai are rost,... sunt aproape de sfârşit.
Lumea a-început să spună... că sunt moşneag amărât,
Că am ajuns o legumă,... că, mai suflu, doar atât.
Acum, că ştiţi cine-am fost,... să vă spun cine voi fi...
Nu cred că mai are rost... Nu cred că mai prind o zi.
Aşadar:
Am fost om, sunt muribund... şi-n curând voi fi pământ.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cont propriu

Într-o lume aflată permanent
sub stare de risc,
uităm adesea că există, totuşi există,
şi riscul pe cont propriu.

Poezia este
un risc pe cont propriu.

E noapte. Luna se află,
cum se spune,
în mijlocul nostru.
Îmi iau capul în pumni
ca pe-o cloşcă cu puii de aur
recuperată,
încep să mă învârt în mijlocul pieţii
şi vă întreb, doamnelor,
domnişoarelor şi domnilor,
"cine riscă în seara asta cu mine?"
aşa cum v-aş întreba:
"cine dansează cu mine?"

poezie celebră de Adrian Păunescu din Istoria unei secunde (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câţi vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăşi...

citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i cunoaşte pe ceilalţi este ştiutor, cine se cunoaşte pe sine este iluminat, cine-i învinge pe ceilalţi are putere, cine se învinge pe sine are tărie, cine cunoaşte îndestularea este bogat, cine merge cu tărie înainte are voinţă, cine locul nu-şi pierde dăinuieşte, cine moare dar nu se stinge îndelung vieţuieşte.

Lao Tse în Cartea despre Dao şi Putere
Adăugat de indru_36
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti tu numai pentru tine, cel din interior. Dar teoria pluralismului individual spune că faţă de ceilalţi eşti mereu altcineva, sau altceva, depinzând de modul cum te raportezi la fiecare dintre ei. Poţi fi bun, faţă de cei cărora le faci bine — cu condiţia ca binele tău să se manifeste cu regularitate, altminteri dacă o dată omiţi să faci gestul, devii dintr-odată rău!? Poţi fi în acelaşi timp tânăr, pentru toţi cei ce te depăşesc ca vârstă, sau bătrân, pentru ceilalţi, cei născuţi după tine — şi care, nu ştiu cum se face, că sunt pe zi ce trece tot mai mulţi!? Poţi fi interesant — pentru cine îl interesezi, sau pentru cine are nevoie de tine — sau poţi fi anost, pentru restul lumii. Şi, ceea ce este şi mai derutant, nici măcar pentru aceeaşi persoană nu eşti mereu acelaşi. Eşti evaluat luându-se în calcul diverse variabile, cum ar fi natura, intensitatea şi dinamica raporturilor ce se formează, dăinuie sau se sting între tine şi celălalt...

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul iernii

Draga mea, în mijlocul urii, am aflat că există acolo, în mine,
o iubire invincibilă.
În mijlocul lacrimilor, am am aflat că există acolo, în mine,
un zâmbet invincibil.
În mijlocul haosului, am am aflat că există acolo, în mine,
un calm invincibil.
Am realizat, cu toate acestea, că....

În mijlocul iernii am aflat că există acolo, în mine,
o vară invincibilă.
Şi asta mă face fericit.
Îmi spune că oricât de mult încearcă lumea
să mă îngenuncheze, există acolo, în mine,
ceva mai puternic –
ceva mai bun, care se împotriveşte.

poezie clasică de Albert Camus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filip: Sigur ţi-l aminteşti pe Ahile şi legenda Troiei.
Tânărul Alexandru: E preferatul meu.
Filip: De ce?
Tânărul Alexandru: Pentru că l-a iubit pe Patrocle, şi i-a răzbunat moartea. Pentru că a dus o viaţă fără frică.
Filip: Unii spun că a fost un prost impulsiv, care lupta pentru sine şi nu pentru Grecia.
Tânărul Alexandru: Dar a fost un erou! Cel mai mare din Troia.
Filip: Şi destinul care i-a fost?
Tânărul Alexandru: Să moară tânăr, în plină glorie.
Filip: A avut de ales?
Tânărul Alexandru: Oh, da. Ar fi putut avea o viaţă lungă, dar lipsită de glorie.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine crede dar în Mine

Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Şi cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte — să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învăţat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie — în El cine se încrede
Şi aşa Mântuitorul ne-a vorbit de Fiinţa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morţi îl voi învia

Eu sunt Pâinea — din cer ce s-a pogorât
Domnu aşa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau şi-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viaţă atunci — era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăieşte
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuşi este

Însă Doamnul le-a vorbit — între voi să nu cârtiţi
La Mine nimeni nu vine viaţa de nu o sfinţiţi
Dacă Tatăl nu v-atrage şi nu locuieşte-n voi
Nu puteţi veni la Mine să vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris — toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu fiinţa îi voi învia
Şi de-a pururi şi-n vecie viaţă el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun — cine crede dar în Mine
Viaţa veşnică o are şi el de la moarte — la viaţă vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieţii din cer care se coboară
Şi din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar — el va trăi
Şi Pâinea pe care o dau este trupul Meu să ştiţi
Pentru voi dar iată-l dau fraţii Mei cu toţi să fiţi
Cine crede dar în Mine Viaţa veşnică o are
Căci Eu îi ofer un nume şi îi dau pe veci salvare
O veniţi dar prin credinţă — Evanghelia o urmaţi
Ca să fiţi cu toţi de aicea şi surori şi să-mi fiţi fraţi
11-02-2020- mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu gândi cine are dreptate şi cine nu sau cine este mai bun decât cine. Nu fi nici pentru, nici împotrivă.

citat din Bruce Lee
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu cunoaşte iubirea, trăieşte în mijlocul sălbăticiunilor, dar cine nu iubeşte cum trebuie, înspăimântă sălbăticiunile...

Felix Lope de Vega în Dacă femeile erau oarbe!
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

Dumnezeu e pretutindeni (punct)
chip şi asemănare (noi), dar
unde ascundem propria
pretutindenietate?
Cât de largi, cuprinzători ni se îngăduie…
liberul arbitru, ei bine
această condiţie
ne face puternici… şi singuri
sau umili şi în comuniune, unitate.
Cu toate acestea
am tot mai mult senzaţia
că sunt doar o traiectorie
nu am nici măcar
consistenţa unui bob de nisip

limitele sunt înăuntru şi
acest înăuntru este reflexia bogată
a lui afară…
din ce în ce mai greu îmi pare
să-mi asum destinul de om –
menirea mea dincolo de contemplare
cu motivul venirii sau plecării mă frământă
nu mijloacele
ci faptele în sine, rotundul în care
muchii acestui pretutindeni parcurgându-mă
«cine pe cine» sau «cine-cui»
lasă semn!
Oglinda aceasta arată un străin.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guru pe care îl ai tu în minte, cel care dă informaţii şi instrucţiuni, nu este un Guru real. Adevăratul Guru este cel ce cunoaşte realul, dincolo de strălucirea aparenţelor. Pentru el întrebările tale despre supunere şi disciplină nu au sens, pentru că în ochii săi persoana care te consideri tu nu există, iar întrebările tale sunt despre o persoană inexistentă. Ce există pentru tine nu există pentru el. Ce tu iei de la sine înţeles, el neagă în mod absolut. El vrea ca tu să te vezi aşa cum te vede el. Atunci nu vei mai avea nevoie de un Guru pe care să îl asculţi sau urmezi, pentru că vei asculta şi urma propria realitate. Realizează că orice crezi că eşti, este doar un şir de evenimente; că în timp ce totul se întâmplă, totul vine şi pleacă, tu singur rămâi neschimbat în mijlocul schimbărilor, cel evident sieşi în mijlocul presupusului. Separă ceea ce observi de observator şi renunţă la identificările false.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!