Dinții uitării
Când ploile nu mai au nume,
Umbrelele n-au nici un rost
Iubesc, urăsc și nu pot spune
Ce am simțit când tu n-ai fost.
Din mintea mea nu ai plecat,
Ți-am construit chiar și un palat,
Din marmură sânge și flori,
Sa simți și tu uneori,
Dinții uitării...
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mircea Țenche. [Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre sânge
- poezii despre ploaie
- poezii despre palate
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre dinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.