Uitării mă vei da
Înot prin ape zbuciumate
Cu ochii închiși, cu fața într-o parte,
Cu mâinile ce te-au atins,
Înotând spre pace, spre abis.
Uitării mă vei da când vei privi faleza;
Eu voi fi departe, nu mă vei vedea.
Ținându-te de mână cu o altă trecătoare,
Uitării maă vei da.
poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înot, poezii despre uitare, poezii despre prăpăstii, poezii despre pace sau poezii despre ochi
Citate similare
Plimbare
Ținându-te de mână pe sub această noapte,
cu Luna într-o rână și stele-mprăștiate,
ne place că-i călduță, amețitoare boarea-i,
ce vântul o aduce și-o suflă cu suflarea-i
Și mă privești, nocturnă, cu părul răvășit,
c-o mână ți-l ridici, de câte ori insiști,
să ți-l întorci spre spate, să ți se vadă fața
și ochii îți strălucesc, când mă privești din dreapta
Ținându-te de mână și tu cât de sfioasă
și eu tăcut și pomii și noaptea luminoasă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre păr
- poezii despre plimbare
- poezii despre lumină
- poezii despre copaci

Nu privi în jos
Nimeni nu știe, copile, că tu știi să zbori,
de ți-e teamă,
numai murmură ca vântul între sfori,
ridică bărbia,
pregătește pasul,
închide, o clipă, ochii
și, cu mâinile întinse spre oameni,
reglează-ți visul,
nu privi în jos spre abis,
să nu-ți dispară curajul ce ți l-ai promis.
În călătoria ta, copile,
de-ți va lipsi,
îți voi da îngerul meu a te păzi, să preguști
liniștea din sine când ești doar cu tine.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre promisiuni, poezii despre mâini sau poezii despre frică
* * *
Mama plângând face cărări prin zăpada uitării,
Prin uitarea uitării, mai bine scris.
Să plec spre casa ei mi-i interzis,
O casă-a tuturor și-a-nsingurării.
Azi clopotele-n sinea lor mai bat cu-nverșunare,
Oamenii fug de sine în păcat
Și-apoi vor să revină-n cer, plîngînd cu-adevărat,
Dar Dumnezeu iertări în El nu are.
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (8 septembrie 2003)
Adăugat de Traian Vasilcău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre religie, poezii despre mamă, poezii despre interdicții, poezii despre iertare sau poezii despre Dumnezeu

Trandafirul uitării
Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
și urmele pașilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ștergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe șiraguri
de lacrimi din clipele despărțirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălțate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieții
cu zâmbet inocent de copil
am învățat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
trandafirul uitării
fiorul unui vulcan
din craterul stins.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vulcani
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre plajă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Rondelul opiumului
Fumându-și opiumul uitării
Pe rogojini din pai de-orez,
Fo-hi, spre piscul aiurării,
E dus de visul lui chinez.
Scăpat de chinul zbuciumării,
Senin ca după-un meterez,
Fumează opiumul uitării
Pe rogojini din pai de-orez.
Iar când sosește-al nopții miez
Ce-l urcă-n slava îmbătării,
Deplin se dă halucinării
Ce-atunci e singurul său crez,
Fumându-și opiumul uitării.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alexandru Macedonski despre visare, citate de Alexandru Macedonski despre noapte, poezii despre fumat sau poezii despre China

Dor nemărginit
îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eșuate...
dar mi-aș dori atât de mult
pe marea liniștită
a sufletului meu
nu este furtună
și totuși din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorința de a trăi
și a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
și atunci poate
vei privi spre zarea unde te aștept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre albastru

"Mea maxima culpa", Doamne!
Hălăduind bezmetici
vreme îndelungată
prin cenușiul înțelegerii superficiale
a liberului arbitru,
am ajuns la o răspântie,
nu departe de o capitulare,
greu revocabilă
în fața unui dușman invizibil.
Subjugați de o dominație străină
care își construiește nestingherită
sălaș în interiorul nostru,
jucăm un adevărat teatru de război
într-un câmp minat și într-o luptă inegală,
noi, arcași iscusiți împlântăm
cu precizie nestingherită săgețile
în propriul nostru trup și suflet.
Astfel, dincolo de orice tropar lăsat uitării
fără nicio remușcare
ne-am condamnat la izolare
și stând închiși, ne temem să nu mergem
spre o dezintegrare ireparabilă.
Mea maxima culpa, Doamne
pentru întunericul minții
și împietrirea inimii!
Ajută-ne să ne îndreptăm
spre acel sens giratoriu
în care să putem descoperi
acea cărare îngustă și anevoioasă
spre interiorul Cuvântului Tău,
pentru a renaște în iubire divină,
întru slava, Ta!
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet, poezii despre teatru, poezii despre superficialitate, poezii despre război sau poezii despre jocuri

O patrie și un mormânt
trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule și atrii
îmi curge-același sânge sfânt.
trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc și în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.
trăiesc aceeași melodramă
prin vise și prin alte vieți,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineți.
trăiesc cu ochii și cu gândul
la ce a fost și ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.
trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-același aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreți să mor?
poezie de Ionuț Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre versuri, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rouă
O altă viață
Mănunchi de flori pe masa sfântă
Încântă
Un suflet străbun pierdut între lumi
Nebun
Își caută mama își caută frații
Răpiți
De mână de demon de ochii de vidmă
Ascunși
Prin arsele ierburi, pe strâmte poteci
Și-atunci...
Te-ntrebi ce-a greșit să sufere grabnic
Groaznic
Va fi de-i vei afla trecutul, doar fugi
În noapte
Și-ți caută îngerul și ține-l de mână
Străină
Să-ți fie persoana din noaptea cu lună
Se-adună...
Să-l caute să-l bage în cuști de foc
Din glastră
Să rupi o floare să-i dai să nu uite
C-a fost
Un om făr' de soartă lovit de probleme
Zâmbind
Să-și dea sufletul privind spre Pământ
În gând...
Să te rogi să-și revadă părinții
Trecuți
Printre vămi de vazduh de decenii
Departe
Privind plângând spre lumina divină
Sperând
Că-l v-or vedea într-o altă viață.
poezie de Alin Ojog (24 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre vamă
Se vedea cum urcă
pe exteriorul clădirii cu nerv
folosindu-se de scara
de pe schele și cum privea
peste acoperișurile clădirilor
spre vârful copacilor din parc
apoi în cealaltă direcție
spre turla bisericii catolice
și spre bulevardul bucovina
unde strălucea carosabilul ud
se vedea ca un șoim tânăr
vedea femeia cum ședea pe pat
și sângele circula prin cameră
în căutarea unor artere sau vase
avea fața mutilată de poezie
ochii stăteau la geam deschiși
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre poezie, poezii despre parcuri, poezii despre femei sau poezii despre creștinism
Departe de voi
Vreau căldura soarelui victorios pe câmpuri,
În după-amiezi de tăcere împlinită,
Departe de ziduri,
Departe de zarvă,
Departe de voi.
Vreau dansul lavandei târzii
Când mă lungesc arogantă
Pe gingașul fir al ierbii
Ce protector mă poartă...
Sunt aproape de noi,
Departe de voi.
Într-o antiteză constantă-
Gălăgie-liniște,
Gălăgie-liniște,
Gălăgie-liniște...
Orașul viclean mă așteaptă.
poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre protejare, poezii despre oraș, poezii despre dans sau poezii despre Soare

Mă vei vedea
mă vei vedea în fiecare clipă
când lângă tine cineva va sta
mă vei vedea sub merii din grădină
sau ca lumină-n nopți de catifea
în ochii ce privesc ades spre tine
vorbind cu alta tu vei murmura
cuvinte care-ți amintesc de zile
când vocea caldă m-alinta
credeai că-n zile fără număr
tu vei uita mâna ce-a-ntins
ca să-ți ajungă pân-la umăr
și-obrazul tandru l-a atins?
mă vei vedea în fiecare clipă
sunt umbra gândului ce-l ai
își zbate timpu-a lui aripă
și-n fața lui tu nu ai grai
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre numere, poezii despre mere sau poezii despre gânduri
Cu ochii închiși, cu pumnii strânși, cu genunchii la gură, într-o bună zi voi privi lumea, o voi atinge mirat, o voi străbate până departe!
Traian T. Coșovei în Anotimp secetos
Adăugat de Eli Gîlcescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ochi sau citate despre gură
Lumina călăuzitoare
Noaptea, prin pădurea deasă,
Călătorul solitar
Își croiește drum spre casă
În mână c-un felinar.
Vaporul când navighează
Și prin beznă rătăcește,
Iar busola îl trădează,
Farul îl călăuzește.
Așa e la tinerețe,
Ca să nu rămâi în urmă
Unii vor să te învețe
Și de-aproape te îndrumă.
Însă, pe de altă parte,
Și-alții vor să reușești
Și veghează de departe
Ca să nu te rătăcești.
poezie de Octavian Cocoș (3 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre singurătate, poezii despre păduri sau poezii despre marină
Iubirea toamnei mele
Iubirea mă cheamă, de mână, s-o țin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă și prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.
Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Și vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna și-n păr și pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.
Iubirea mă cheamă și cu ochii închiși
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia și trăiesc un vis!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre nebunie, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie sau poezii despre tristețe
Abis
Merg, vreau să mă calmez
Sufletul ușor mi-l golesc,
Spre abis ușor gonesc.
Simt ca mă topesc,
În suflet, în soare
În tot ce trăiesc,
Probleme se ivesc,
Mă omoara în tăcere-
Ochii îmi lăcrimează,
Cred că am sânge pe gene-
Dar eu fug spre abis
Și n-o să mă opresc
Fericirea se arată,
E un nou univers.
poezie de Radu George Valentin
Adăugat de Radu George Valentin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
Senzație
În dimineți de vară mă voi trezi ușor,
Atins de roua pe iarbă-ncet culcată,
La chipul tău mă voi gândi cu dor,
De vânturi fruntea îmi va fi scăldată.
Nu voi deschide ochii, nu voi rosti cuvinte,
Dar voi privi cu mintea în jurul meu câmpia
Și visător voi merge departe, înainte,
Spre noi și noi senzații, trăindu-mi reveria.
poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reverie, poezii despre dimineață sau poezii despre cuvinte
Cu tine spre abis
Mergeam cu tine spre abis,
Și te țineam de mână
Iar cerul era mult prea închis,
Și nici urmă de lună.
Un câmp întins ne cuprindea,
Plin doar cu flori alese
Și vântul din urmă venea,
Prin flori fără să-i pese.
Picioarele ne sângerau,
Dar nu simțeam durere
Puterile ni se sfârșeau,
Ne adăpam cu fiere.
Iar gustul ei ni se părea,
Mai dulce decât mierea
Abisul tot nu se-arăta,
Și ne creștea temerea.
Pe cer toți norii prevesteau,
Că va veni furtuna
Iar corbi de nicăieri veneau,
Țipând la noi întruna.
De teamă îmbrățișați stăteam,
Tot așteptând să vină
Dar eu cu ea încet muream,
Cu ochii spre lumină.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre nori sau poezii despre miere
Floarea Soarelui
Mă-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
(...)
poezie celebră de Demostene Botez din volumul Floarea Soarelui
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre sfaturi