Trandafirul uitării

Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
şi urmele paşilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ştergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe şiraguri
de lacrimi din clipele despărţirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălţate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieţii
cu zâmbet inocent de copil
am învăţat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
trandafirul uitării
fiorul unui vulcan
din craterul stins.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele paşilor

Urmele paşilor pe nisipul fără stâncă
sunt şterse de o apă mai puţin adâncă,
ascuns printre valuri urmele lor le privesc,
au trecut doi tineri care parcă se iubesc.

Urme de paşi pe trotuare asfaltate,
lângă reclamele bezmetic luminate,
par afişe de voluptate dezintegrată,
rătăcite puhoaie în ploaia întristată.

În neaua albă a copilăriei mele
văd paşii mamei încă oglindiţi în stele,
păstraţi pe oda lacrimilor risipite
la umbra teiului cu frunze adormite.

Simfonia paşilor pe cărări de munte,
tăvălind mireasma dorinţelor mărunte,
are acordul rugăciunii puse în destin
şi-aduce eternitate şi zâmbet în suspin.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiuni de timp

Târziu am înţeles
golul rămas
într-un cerc de vise albe,
drumuri necunoscute
în intersecţii de ninsori
cuvinte sub semn
de întrebare
din iarna plecării tale.
Dezleg paşii pribegiei
din hotarul depărtării
dimensiuni de timp
în unghiuri albastre
de cer.
Am învăţat
să cânt balada
răsăritului de soare
în toamna vieţii
ritm de miracol
din cartea speranţei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioplire în lacrimă

Pe cerul strâns sub gene, cu dalta mi-am cioplit
Din lacrimă, cuvinte, din ziduri, infinit...
Un S. O. S. se zbate pe valuri... albatroşi,
Ascund în taina lumii doar ochii tăi frumoşi.

Când marea,-n depărtare, mi-alungă întristarea,
Eu mă arunc în valuri şi mă cunun cu marea.
Îmi las pe plajă paşii... Pădurea de nisip
Îmi va umbri durerea, mă va ascunde-n timp.

Sunt liniştea uitării, hotarul unui gol.
Şi briza sărutării cu gândul o măsor...
S-a stins însingurarea apusului de viaţă,
Acum, în valul vieţii, te strâng mai tare-n braţă...

Văd munţii de-ntuneric cu se surupă-n mine,
Te văd în linii frânte, supuse şi virgine,
Oceanele mi-s lacrimi... ce curgere?! – n zadar!
Căci tu rămâi prin mine, făclie şi amnar.

Îţi las, iubită doamnă, o ultimă scrisoare
Şi ca o nimfă-n noapte, eu mă voi pierde-n mare.
Te-aştept! Pe-o sărutare, cu semne mari şi mici,
Ţi-am scris, dar tu, citeşte! "iubito, sunt aici!"...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez ca un copil

Să dormi ca un copilaş înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă priveşti?
Să te cuprind cu braţele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu braţele întinse te aştept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Şi răsăritului îi spun, că am visat la nesfârşit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conştiinţei albastre, spre visul imaginaţiei de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punţi de vise

Punţi de vise-am străbătut
Pe-a vieţii cale prea sărată
Şi din pocale, fiere am băut,
Dar inima mi-a rămas curată.

În vene focul îmi ardea,
Dezlănţuit de scânteia iubirii;
Acum l-aş reaprinde de-aş putea,
Dar n-a rămas decât cenuşa amintirii.

Ieri, punţi de vise-mi legănau
Nopţile pline de dor şi lacrimi,
Căci şi în somn, ochii plângeau,
De-atâta suferinţa şi patimi.

Punţi de vise-am construit...
Să pot merge mai departe
Şi parcă mai bună-am devenit...
Mi-am jucat viaţa, pe o carte.

Punţile de vise mi-au deschis
Cărări, ce-mi păreau de neatins
Şi am păşit cu fruntea sus spre vis,
La uşi când am bătut, mi s-a deschis.

Punţi de vise cu tine-am străbătut
De-a lungul vremii ce m-alungă
Spre-un răsărit de dor necunoscut,
Când săgeata iubirii vrea să mă străpungă.

Punţi de vise, voi încerca să trec
Acum când marea vieţii mă inundă
Sperand mereu că n-o să mă înnec,
Decât în marea din iubirea ta cea blândă.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul amintirilor

Separ izvorul
de stâncă
în setea mea de gând
să te aflu
sunt valuri aprinse de amintire
când umbra nopţii
departe coboară.
Plâng ochii mei printre şoapte
în dulcea lor rapsodie
m-ai prins
sub paşii tăi...
sărutul vântului
bătând în toacă
parfum ducând
spre soare.
Azi suntem de departe
o torţă de lumină
care dansează.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti de iubire

Poveşti de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colţuri de cer
şi dorul mă urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi şi şoapte
mă înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
acelaşi vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aştern
albe ninsori
nu înţeleg destinul...
mi-ai dăruit poveşti de iubire,
al vieţii dar divin
izvoare de timpuri... netrăite.
Autor Maria Ciobotariu

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe linia îngustă-a vieţii

Pe linia îngustă-a vieţii,
Pe drumul paşilor pierduţi,
Trecut-au anii tinereţii,
De amintiri rămân ştiuţi.

Un pas la stânga, sau la dreapta,
De nu îi faci cu ochiul treaz,
Te-or face să rătăceşti treapta
Şi să te-ntorci nu ai răgaz.

Din marotonul vieţii noastre
E şters cuvântul înapoi.
Destinul ce ni-i scris în astre,
Îl vom primi ca bravi eroi.

Vibrează liniştea adâncă,
Iar din penel de-abili zugravi,
Răsar ca flori de colţ, pe stâncă,
Urmele noi de paşi concavi.

Pas după pas, spre înainte
Vom merge stoici, iubind deschis,
Rugând aducerile-aminte
Să ne mai poate-n Paradis.

Pe ieri să-l reparăm nu ţine.
Ziua de azi e ce primim.
Iar viitorul, ştie-oricine,
Cu visul îl asemuim.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu vor înflori toţi trandafirii

În ziua când te-am revăzut
Au înflorit toţi trandafirii.
Te-am aşteptat atât de mult
Să reaprinzi focul iubirii.

Noapte de noapte te-am visat
Cum alergai să vii la mine.
Acum e vis adevărat.
De-acuma trăiesc o minune.

Mă bucur că ai revenit,
C-au înflorit iar trandafirii,
Că visul meu s-a împlinit,
Din nou gust fructul fericirii.

Ai suflet alb, imaculat.
Ca trandafirul ce-ţi ofer.
La fel ca el de parfumat
Este sărutul ce îţi cer.

De-acuma,
Vom da uitări momentul despărţirii.
Vom retrăi din plin clipele iubirii.
Mereu vom sorbi din cupa fericirii,
Mereu vor înflori toţi trandafirii.

poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti dor, departe...

Respir adânc şi
cred în profunzimea gândurilor
scriu cuvinte albe
cu raze de lună
în nopţile ascunse sub stele
când universul cade în visare
o adiere caldă
îmi cutremură privirea
mireasma florilor de tei
în adierea vântului
dau iubirii începutul
eşti dor, departe...
la capătul ţărmului
marea te mângâie
cu valurile ei
lumi şi umbre te-nconjoară
în secundele albastre,
unite peste lume
privim stingheri
cum se stinge flacăra anotimpurilor
în tăcerile noastre.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniştit
În zilele când vântul adie abia simţit
Şi sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.

Ochii tăi sunt paşnici ca mielul alb şi pur
Ce paşte liniştit cu oile în jur
Şi parcă-s nestemate, atât sunt de frumoşi,
Iar râsul tău îi face zglobii şi luminoşi.

Ochii tăi sunt bruni ca ursul din Carpaţi,
Pe care-l vezi atunci când codrii îi străbaţi,
Dar sunt cu mult mai vii decât de obicei
Atunci când chipul meu se oglindeşte-n ei.

poezie de Octavian Cocoş (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta sorţii

când lacrimi se lovesc de timp
şi bat la poarta sorţii
cuvintele se înalţă şi se frâng
la ceas de taină cu strămoşii
eu beau cucută iar cu morţii
aş scrie cuvânt după cuvânt
în faţa Ta
cu lacrimi şi cântări şoptite...
în apusuri de suflet plăsmuiam întrebări
şi aşteptam, offf, cât aşteptam...
uneori scrijeleam pe copaci despuiaţi
povestea unui om răstignit într-o viaţă
alteori ascultam psalmii unui cor de îngeri
coborâţi pe zidurile cetăţii
seara, croiam din şiraguri de ceară
paşi către cer
în valuri se oglindea răsăritul privirii
eu înfigeam rădăcini
în lacrima pură a nopţii
tinzând să privesc necuprinsul
scânteie de gânduri
curcubeu al iertării
izvor de lumină în lacrima firii
alteori adormeam pe lespedea lumii
şi mă trezeam din somn
să evadez din ţăndări
ţesând mereu câte o întrebare din valuri de mare
la umbra nucului din prag
să bat la poarta sorţii
să fiu o rădăcină, un fior, un fir către lumină

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost un vis

Mereu mă -ntorc la tine
tresar, când vântul
mă-nfioară
şi ploaia caldă
sărută paşii tăi.
Absorb culorile curcubeului
în încercarea
de a te regăsi
privesc în oglinda timpului
gust durerea dorului
aştept să mă vindec
de tine.
Valul greu al uitării
acoperă marea
nu vom străbate niciodată
depărtarea de gânduri
păstrez totul pur
tu, ai rămas acolo...
ochii mei lăcrimează
în surâsul dimineţii.
A fost un vis!

poezie de Maria Ciobotariu (9 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu pot opri

Zborul timpului sălbatic,
dansul vântului năvalnic,
la amiază, un soare apatic,
surâsul tău, atât şăgalnic.

Mă înfioară mândră, galbenă luna,
cu lumina palidă, dar bună,
valuri ce marea noastră le adună,
albe, agitate şi pline de spumă.

Zor de fluturi vii spre nicăieri,
ploile schimbate în albe ninsori,
râuri neînfricate, ape în vâltori,
dansul frunzelor în vânt de ieri.

Călătoria spre sud a rândunelelor,
joacă bărcilor în valuri, zborul velelor,
nisipul purtat în deşert de furtună,
sau scurgerea vremii nebună!

poezie de Gabriela Maria Ionescu (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În liniştea serii

E tărziu şi paşii mei se pierd
în umbra serii
stropi de ploaie
coboară pe alei
într-o linişte deplină
în curând vântul
va aduna frunele căzute
iar fulgi mari se vor aşterne
peste trecut
gândurile noastre rătăcesc
prin destine
căutând un nou început
simt firul ierbii
cum alunecă pe gheaţă
depănând amintirile,
ca într-o poveste
cerul-i o oglindă
ce-mi reflectă visul
şiraguri de mărgele
adunâd din stele
cred c-acolo, tu îmi eşti lumină
undeva departe...
prin locuri fără de nume
clipele timpului se schimbă mereu
stropi de dor prefăcuţi în ruină,
când soarele apune în priviri.

poezie de Maria Ciobotariu din Nou volum de poezii ,,Un strop de infinit,, (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în inimi cu lacrimi de omăt

Printre globuri roşii-argintii
Se întrezăreşte chipul tău ce-mi dă fiori
Şi-mi făureşte mii de lacrimi,
Şir al valurilor
Neguri limpezi redeschide
Te risipeşti în acei atomi ce fecundează viaţa
Sub zâmbetul suav al unui copil, ce ne deschide căile
Spre cunoaşterea acelui munte încărunţit.
Din geamul asediat de flori şi clorofilă
Plouă în inimi cu lacrimi de omăt
Te sărut pe buze, prin magice steluţe
La ceas târziu în noapte
Te strig întâia oara să nu mă pierzi sub soare
În jocul nesecat de cuvinte,
Îndrăgostiţi pe veci sub mantia cu mir din mine
Pe drumul virtuţii, iubirii, adevărului şi vieţii
La ceas târziu în noapte te ridic de sub saltul uriaşului,
Risipit de valuri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi sărbătoresc pentru mine

În zori de zi am rătăcit
printre pliurile vieţii mele unde,
amintirile aniversărilor au rămas
proaspete ca şi faţa unui copil poznaş.
Copilă fiind de-ajuns îmi era
o mică cutie cu trei funde roşii
pe scara fericirii voioasă urcam
cu mâna ceru-atingeam
şi de lumina solară ochii-mi umpleam.
Văd însă şi aniversări
când inima de lacrimi era plină,
pacheţele cu daruri lipseau şi nu era lumină...
Lumea întreagă o simţeam ca duşman,
un cer cenuşiu îmi era talisman
şi de lume eram mereu mai străină.
Azi însă, după ce am învăţat
să fac pace cu cealaltă eu,
sărbătoresc căci cunosc sensul durerii
şi ştiu că din lacrimi cresc florile mierii.
Astăzi sărbătoresc pentru mine,
adaug nopţilor mele noi vise
şi-n dimineţi cu realizări ele vor fi ninse.
Astăzi închin o cupă de viaţă soarelui,
vântului, apelor şi iubirii...
Ridic spre înalturi cupe de cristal
din ele beau însetată nectarul vieţii
ce-i acum lângă mine păstrat în antal.
Urări de La Mulţi Ani pentru mine
şi ca odată, acum îmi dăruiesc,
o mică cutie cu trei funde rosii...
Eu cu voi în bucurie o golesc
de conţinutul preţios
compus din trei elemente de folos:
pace, iubire şi-un zâmbet reverenţios!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitării mă vei da

Înot prin ape zbuciumate
Cu ochii închişi, cu faţa într-o parte,
Cu mâinile ce te-au atins,
Înotând spre pace, spre abis.
Uitării mă vei da când vei privi faleza;
Eu voi fi departe, nu mă vei vedea.
Ţinându-te de mână cu o altă trecătoare,
Uitării maă vei da.

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc spre ochii tăi senini,
Albaştri precum cerul vara,
Limpezi ca râul cristalin,
Adânci şi visători ca marea.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi în ochi

Lacrimi în ochi, în suflet, în trup
Se revarsă ca frica de lup
Ce atacă în haite stâna, poporul
Orbit de durere, pătruns de fiorul
Că ţara-i săracă şi tinerii ei
Se vând la străini ca turma de miei.

Nu-i viziune gândită de bine şi nu-i
Doină sau odă pe placul oricui,
Politica noastră e mută pe şahu-i restrâns,
Piesele lor pe noi ne-au învins,
Ne-au adus coloana în sapă de lemn,
Pământul absoarbe lacrima semn,
Europa-şi măreşte şi PIB-ul şuvoi,
Pofta fericirii îi creşte iar noi
Suntem dezgustaţi de viaţă, de progres
Când ţară se-nchină la icoane-n regres.

Lacrimi în suflet, lacrimi în trup
Se desprind din ochi şi se rup,
Se fac sare pe obraz şi pe piept,
Românul acceptă supus şi discret
În virtutea că oase la rând
Au albit bunătatea acestui pământ.

E-o miză ascunsă, nimic nu se face,
Ne sprijinim aiurea de foc şi de ace,
Strângem din dinţi pătrunşi de durere,
Ura din noi râde, cu nesfârşită plăcere!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!