Întreg
Tu ești copacul meu, eu ale tale ramuri,
Mi le ferești de vânt, de viscoliri și ploi,
În valsul primăverii pun verdele ca flamuri
Iar tu îmi mângâi floarea ce înflorește-n noi.
Îți dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi
Și-ți pare că la altul am inima și gândul,
În nopți cu lună plină și visele-ți veghez,
Adorm abia la ziuă, aștept să-mi vină rândul.
Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi
Și nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,
A noastră-i nemurirea căci vieții-am pus altoi
Din dragoste curată în dimineți cu rouă.
Să te zăresc vreodată?-N-am cum... suntem întreg;
De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,
Rămânem o coroană de frunze și de flori
Sub mângâieri de lună, noi, veșnic visători!
poezie de Angelina Nădejde (11 martie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- poezii despre vals
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Suntem doi visători
Suntem doi visători, iubito,
Care rătăcim printre stele,
Tu ești ca o regină
Cum e luna printre ele.
Suntem, iubito, doi fulgi de nea,
Care cad din cer
Și se topesc în palma ta,
Ca într-un vis efemer.
Suntem două frunze purtate de vânt,
Și dragostea noastră
E un sfânt legămân,
Ca dintre cer și pământ.
Suntem două flori ce înfloresc
Sub același soare,
Sunt un visător, iubito, ești o visătoare
În lume asta atât de mică și atât de mare.
poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre monarhie
Eu sunt gând, Tu fă-te vânt
Eu sunt stâncă, fă-te val
Să mă mângâi ne'ncetat,
De cu zori până in seară
Când o Lună se arată.
Tu ești dor, eu mă fac Lună
Să te luminez pe tine,
În sprâncene și în tâmple
Pân' la răsărit de ziuă.
Eu sunt lut, fă-te olar
Să mă strângi în palma ta,
Cu rouă și ploi mărunte
Să mă faci femeia ta.
Tu ești cer, eu mă fac stea
Să te prind în somn cu ea,
Să te duc să te colind
Prin calești cu îngeri buni.
Eu sunt frunză, fă-te frunză
Să cântăm viața-mpreună,
Eu aici si tu acolo
Dar pe-același ram divin.
Eu sunt gând, Tu fă-te vânt
Să mă mângâi când te strig,
Să te simt oriunde sunt
Caldă, rece,... din iubire.
poezie de Adelina Cojocaru (septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre stânci, poezii despre sprâncene, poezii despre seară, poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
Învingători prin vremi
Nu vezi că plâng zăpezi căzute peste noi
Iar umerii ne dor de-atâta împovarare,
În depărtări văd lupii urlând la amândoi
Și colții și-i arată de javre în turbare.
Ne frâng și ne rănesc la orișice cuvânt
Și vor să ne ucidă speranța în iubire
Iar ale mele ramuri ajung pân' la pământ
Strivite-s de bocancii ce calcă în neștire.
Lovesc până și floarea ce înflorește-n noi,
Se tânguie și frunza și vestejită plânge,
Vor despica copacul și vom rămâne goi
Ne-or smulge rădăcina dar nu ne pot înfrânge.
Nu pot să ne-ngenunche o gloată de pigmei
Cu inimi mult prea negre și putrede de ură
Noi ne-am născut să fim de-a pururi corifei,
Vom pune frumusețea din suflete armură.
Suntem sortiți de astre să fim mereu întreg
Copac iubit de soare și veșnic roditor,
De vor să ne doboare nu pot să-i înțeleg
Vom înfrunta urgia prin harul ziditor.
poezie de Angelina Nădejde (16 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre copaci
- poezii despre înfrângere
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zăpadă
- poezii despre victorie
- poezii despre suflet
- poezii despre negru
Doar noi doi
Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi
Când ploile de stele ne spală de tristeți,
De cântecul viorii, de dans tăcut în doi
Iar mândre răsărituri ne prind în dimineți.
Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,
Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi
Și să țâșnească mirul din suflete-n vernis
Să acopere ruptura făcută de-amândoi.
Buchete de speranțe să răsădim în zori,
Cu rouă din durere aș vrea să le udăm,
Veșminte din petale ne-om pune de la flori
Și-n valsul vienez prin nori să alergăm.
Să fim pe cerul vieții doi fluturi prinși în dans,
Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,
Din dragoste și viață să facem un balans
Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!
poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre muzică, poezii despre dans, poezii despre vioară, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe
Inscripție pe un sărut
trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei șoapte
să mă vindece de noapte
și să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
și la vad de lună seacă
gândul roșu să mă treacă
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre roșu, poezii despre noapte, poezii despre lună plină sau poezii despre gânduri

Doi
Dacă sunt eu frunza
și tu copacul,
oricâte ploi ar cerne peste noi
rămânem împreună,
chiar de voi lipsi
un anotimp sau două,
voi reveni aceeași,
o aripă-ncrestată
ce-adunat în grabă
mierea de sub lună.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miere, poezii despre frunze, poezii despre apicultură sau poezii despre anotimpuri

Glasul tăcerii
Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcerea dă în floare
Și anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor și har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Și devenim pentru cei mulți, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Ești cel mai blând și cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare ești un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbește-n versuri, simțurile mor.
Doar noi clădim palate și imperii
Și verbe noi plantăm în viitor.
Te-aștept în prag de suflet, oh, lumină,
Să îmi vorbești de nopți înnourate,
Ori să-mi șoptești povești cu Lună plină,
De munți și ape, brazi și nestemate...
În cântul pâinii și în gust de miere,
Să scriu tăcerea-ntâiului tău pas,
Căci ea e cea mai sfântă mângâiere
Ce va rămâne-n cel din urmă ceas.
Tăcerea ce te cheamă în adâncuri
Spre a țîșni spre cer, ne aparține.
Ea se înalță - înger - cu aripă de cânturi,
Apoi la noi în suflete revine.
Ne-ntoarcem la esențele divine,
Smirnă - uitare, către Dumnezeu,
Precum lumina-n cupele virgine
Ecoul vieții. Numai tu și eu,
Suntem o rugă - lacrimă târzie,
La ceas de seară - tihnă sufletească,
Moment de taină și de reverie,
Sortite omenirea s-o iubească...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre virginitate sau poezii despre viitor

Glasul tăcerii
Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcerea dă în floare
Și anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor și har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Și devenim pentru cei mulți, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Ești cel mai blând și cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare ești un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbește-n versuri, simțurile mor.
Doar noi clădim palate și imperii
Și verbe noi plantăm în viitor.
Te-aștept în prag de suflet, oh, lumină,
Să îmi vorbești de nopți înnourate,
Ori să-mi șoptești povești cu Lună plină,
De munți și ape, brazi și nestemate...
În cântul pâinii și în gust de miere,
Să scriu tăcerea-ntâiului tău pas,
Căci ea e cea mai sfântă mângâiere
Ce va rămâne-n cel din urmă ceas.
Tăcerea ce te cheamă în adâncuri
Spre a țîșni spre cer, ne aparține.
Ea se înalță înger cu aripă de cânturi,
Apoi la noi în suflete revine.
Ne-ntoarcem la esențele divine,
Smirnă uitare, către Dumnezeu,
Precum lumina-n cupele virgine
Ecoul vieții. Numai tu și eu,
Suntem o rugă lacrimă târzie,
La ceas de seară tihnă sufletească,
Moment de taină și de reverie,
Sortite omenirea s-o iubească...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fiu singura rază
Sunt un colț de stea,
luminez adâncimea
ochilor tăi vrăjiți.
Tăcerea nopților
cu lună plină de așteptare
nu-ți mai întunecă
surâsul de flori.
Îți împodobesc inima,
cu trandafiri albaștri
înveșmântați în cuvinte
încă nerostite.
Îți alung oftatul și chem
un vânt de dragoste,
să-ți mângâie dorul,
cuprins între palmele
sufletului,
copil rebel și singuratic.
Vreau să-ți fiu singura rază,
aprinsă de lumina unui vis,
într-o seară târzie de mai,
să mă furișez în odaia
gândurilor tale,
să mă contopesc cu visele-ți,
care-și așteaptă rândul
la fericire.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric sau poezii despre singurătate

Abia aștept să vină vara!
Abia aștept să vină vara, să-mi cânte marea din vioară
Să mă cuprindă-n brațe strâns, cum a facut-o-ntâia oară.
Iar tu să îmi zâmbești duios din ochi albaștri de ciocoare
Și să mă iei apoi de mână, să ne-azvârlim de-ndată-n mare,
Să îi sărut valul vulcanic cu mângâieri de alizeu
Să ancorez cu el odată, căci de ani buni aștept mereu.
Să mă scufund în a ei apă, chiar de se zbuciumă prea tare
Și fericită eu să strig:,, Doamne, ce bine e la mare!"
Abia aștept să vină vara și, zilnic, tu să îmi zâmbești,
Să ne-alintăm ca doi copii și-acsă-apoi să mănsoțești
Și-n starea de euforie să-mi uit tristețea și destinul,
Să spintecăm azurul mării și în pahar să turnăm vinul.
sonet de Georgeta Nedelcu
Adăugat de Georgeta Nedelcu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vin sau poezii despre ochi albaștri

Pădure cu petale colorate
Iubite, tu în rai mi-ai dăruit o floare,
Fiece petală într-o altă formă și culoare
Iar formele petalei au culoare schimbătoare.
Eu am privit la ea uimită de nepământesc,
Apoi m-am prea grăbit să o sădesc,
S-o luminez, s-o mângâi, s-o iubesc
Și nu ca alte flori, se deschidea în nopțile senine
Cu gândul doar la omul cel din tine,
Într-un suav și tandru abandon în bine
Iar floarea a-nflorit apoi și a rodit,
Din ea copaci, copaci au răsărit,
Pădure în cuprins nemărginit.
Albii copaci cu frunze colorate,
Foșnind în noi sonate delicate,
De trupuri veșnic ferecate.
Ne gângureau copii în gând
Suav și dulce legământ
Al veșniciei trecătoare pe pământ.
La început au fost doar dimineți cu rouă,
Acum în universul nostru parcă plouă,
Pădurea s-a-mpărțit ciudat în două,
O parte stă cu crengile-n pământ,
O jumătate poartă crengile în vânt,
E cer, pământ, doar frunze nu mai sunt...
În vifor și îngheț al apei de cleștar,
Năluci de dimineți în suflet îmi apar
Mă-ntorc în tine iar, mă dăruiesc și iar și iar...
Iubire, tu, petale colorate
Și flacără și tunet dintr-un Olimp furate,
Semințe de pădure-mprăștiate,
Cu sens doar al rodirii pentru mai târziu
O simt, o jur, o caut și profund o știu,
Ca dar Dumnezeiesc pentru acela viu,
Împrăștiate peste suflet roditor,
Din visul de pădure al iubirilor ce mor,
Aici, acum și-n veacul vecilor.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre cadouri, poezii despre început, poezii despre viscol sau poezii despre trup și suflet
Eu
Sunt copacul ce-și trăiește
Viața-n plină bucurie
Căci îmi văd roadele coapte
Împlinind a mea menire.
Și-mi sunt crengile aplecate
La furtuni și negri nori
Și mă dor când peste noapte
Se așază aspre ploi.
Sunt cireșul care-și plânge
Frumusețea ce-a trecut
Și așteaptă primăvara
Să o ia de la-nceput.
Să-nflorească floare aleasă
Și s- aștern bătut de vânt,
O ninsoare de petale
Mângâind al meu pământ.
Și-n îmbrățișarea caldă
Ce o fac cu-al meu veșmânt
Să-mi simt moșii și strămoșii
Îngropați în lutul sfânt.
Să dau sfântă sărutare
Ca un cer de ploi răsfrânt
Căci îmi trag dorul și seva
De la cei ce nu mai sunt!
poezie de Angelina Nădejde (18 ianuarie 2013)
Adăugat de angelina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre primăvară sau poezii despre nori

Luna
Pe cer răsare luna
Și sufletul mi-i împăcat
Căci în viața mea ești doar una,
Cu chip frumos și păr bogat!
Ești ca luceafărul care răsare nopți dea rândul,
Care îmi luminează sufletul și găndul,
Gândul care zboară pe aripi de vânt,
Să-ți spună un cuvânt:
Că te iubesc de la Lună până la Pământ.
poezie de Vladimir Potlog (15 septembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea iubirii
Dintr-o joacă de iubire
Noi vom face fericire:
Eu un Înger, Tu un Domn!
Scump e numele de Om!
Dintr-o lună, printr-un soare
Ne vom face val de mare,
De i-om pune căpătâi
Sfintei dragoste de-ntâi!
Din ce-a fost și din ce este,
Vom renaște cea poveste:
Tu stăpânul vieții mele,
Eu regina vieții tale!
Din ce suntem și vom naște,
Vom simți spre a cunoaște:
Ce-i o viață pentru noi
Și-o iubire pentru doi?!
Iar din drag și dor de tine
Semăna-vom cea lumină,
De la Domnul ce iubește
Și un Înger ce păzește.
Și... ce-a fost, și ce mai este,
Va rămâne o poveste,
De-ar sfinți această lume
Cu ce suntem și rămânem!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere

Raze de Lună
Rod al nopților promise
Iarăși stelele veghezi
Și le rogi să stea aprinse
Vremea umbrelor să-mi ștergi
Și dacă ai fii uitată
Dacă te-ai întuneca
Eu n-aș vrea să știu vreodată
În ce unghi ai luneca
Lună oarbă, dragă Lună
Ce să fac cu visul tău
Tu l-ai coborât din ceruri
Pe o rază-n gândul meu
Și-acum raza ta mă arde
Și mă poartă-n stele verzi
Și de spun cine mă crede
Nici tu Lună nu mă crezi
Lună pleacă și revino
Lasă-ți, stinge-ți, razele
Le simt reci arzând în mine
Și-mi usucă visele
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre promisiuni
Ploaia ta
La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumești,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubești?
Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ți dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ți cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopți cu lună plină?
Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înflorește-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieții dor,
Prin gândurile tale, cu șoapte de amor?
Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze și cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheață,
Ți-aștern mii de săruturi pe-a buzelor dulceață?
Visează-mă iubito, închide-mă în tine
Să-ți vindec de tristețe eternul dor de mine,
Și patru anotimpuri voi sta închis așa
Un nor în caldă vară, căci eu sunt ploaia ta!
poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești plină de muguri
Ești caldă
și plină de muguri
din coaste îți cresc ramuri
până-n verdele ochilor
eu o să-mi fac
cuib în tine
doar așa voi scăpa
de chemările tale
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, citate de Iulian Lorincz despre ochi, poezii despre muguri, poezii despre creștere sau poezii despre crengi

Copil de lună
Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.
Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?
Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.
Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre noroc, poezii despre jocuri sau poezii despre frumusețe
Aștept...
Aștept de-acum să-mi crească iarba-n oase,
să-mi crească-n barbă sacul de pământ
în mângâieri de flori tuberculoase
și ghiocei la tâmplele de vânt.
Să-mi urle mieii-n sângele de mire
cu lâna lor de aur și de ploi,
aștept ieșirea melcilor din fire
și-a arcelor din limba-mi de noroi,
o nouă zare-a zânelor să-mi cadă
pe ochii mei mijiți în bastonaș,
să-mi spele cristalinul de zăpadă
în luciul vioriu de toporaș.
Să-mi zboare ca suflate-n păpădie
gândirile de giulgiu înghețat
și verdele de înger să-mi învie
surâsul blând de leș neatârnat,
Să-mi sufle cald o pată dinspre soare
poemele cu versul ne-nceput
și-n șirurile albe de cocoare
să mă revăd zburând spre absolut.
Să sar în câmp ca greierii pe coasă,
la nesfârșitul drum de lângă drum,
din cântec buburuzele să-mi iasă
pe umeri ca și vulturii de fum.
Că-i doar un fum în urmă și în față,
mi-aud și ursitoarele-așteptând,
aștept de-o viață încă-o altă viață.
Aștept, aștept, aștept... Dar până când?
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vulturi, poezii despre versuri sau poezii despre sânge

Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...
Smulge-mă pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți să mori
Și să mă ivești din zori.
Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.
Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.
Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi sau poezii despre Lună