Luna
Pe cer răsare luna
Și sufletul mi-i împăcat
Căci în viața mea ești doar una,
Cu chip frumos și păr bogat!
Ești ca luceafărul care răsare nopți dea rândul,
Care îmi luminează sufletul și găndul,
Gândul care zboară pe aripi de vânt,
Să-ți spună un cuvânt:
Că te iubesc de la Lună până la Pământ.
poezie de Vladimir Potlog (15 septembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.