Întreg
Tu ești copacul meu, eu ale tale ramuri,
Mi le ferești de vânt, de viscoliri și ploi,
În valsul primăverii pun verdele ca flamuri
Iar tu îmi mângâi floarea ce înflorește-n noi.
Îți dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi
Și-ți pare că la altul am inima și gândul,
În nopți cu lună plină și visele-ți veghez,
Adorm abia la ziuă, aștept să-mi vină rândul.
Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi
Și nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,
A noastră-i nemurirea căci vieții-am pus altoi
Din dragoste curată în dimineți cu rouă.
Să te zăresc vreodată?-N-am cum... suntem întreg;
De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,
Rămânem o coroană de frunze și de flori
Sub mângâieri de lună, noi, veșnic visători!
poezie de Angelina Nădejde (11 martie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.