Mare
Frige nisipu-ncins, miroase a verde de alge
Și de sub pleoapa zării se întețește valul
Sărat de-abis de lacrimi, din răul ce se sparge
De picurile ploii se mângâind cu malul.
Și pescărușii țipă să alerteze cerul
De nori, ce-ar vrea să fure din soarele auriu,
Ce singurul și-ar plânge eternul său, stingherul...
Căci stă zilnic pe boltă cu sufletul pustiu.
Și vine, se retrage, o dâră înspumată
Se clocotind de spuse de multele-necate
Și-arunc răvaș de gând; o sticlă către-o fată...
Adorm molcom de plânset, cum marea... Tot o apă!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre gânduri
- poezii despre Soare
Citate similare
Rondelul celor de pe mare
Lovește valul și se sparge
În promontoriul cenușiu,
Din vârfurile de catarge
Se vede-n jur numai pustiu...
Soarele s-ascunde sângeriu
În apa mării printre alge...
Lovește valul și se sparge
În promontoriul cenușiu.
Noian de rele vor învinge,
Cei de pe punte bine știu,
Ei au vreme să se roage
Pe-ntinsul verde-azuriu...
Lovește valul și se sparge.
rondel de Ioan Friciu (17 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre victorie sau poezii despre roșu
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre schimbare, poezii despre odihnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tomnând
Vară se stinge încet, torid răcește
Și albastrul cer se sprijină pe nori,
Ce apasă, cocârjind frunze. Culori
Se estompează, verde îngălbenește.
E parcă o oboseală, a timpului, naturii
Se îndepărtând de soarele în cuptoare,
C-o lume, de fochiști, ce-a întreținut ardoare
Pe câmpuri, prin livezi, prin vii... de de-ale gurii.
În pomi, pe ramuri, verdele se scurge,
Albind întâi spre tonul sidefat
Și câmp din verde, în auriu e, gold lăsat,
Iar nopțile sunt iar fior spre îngheț... în ce se curge.
Păsări sătule sunt de noi, au gând să plece,
Mai multe acum, că puf e pană, pui
Și câinele păros, ce doar și-a lăsat păr, e șui...
Se îmbracă iar... Cum știe de-o fi rece?
Nu știu de-s trist, de ce, cu fiecare toamnă,
Că și ea ar plânge des, în picuri, în șuvoi,
Cum eu mă plâng că n-ar mai fi apoi...
Sau, că mai pierd odată, doamnă, o toamnă!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre păsări sau poezii despre păr

Marea
Vântul și marea și-au dat azi întâlnire la țărmul auriu;
Din încleștarea lor, eu ascult un cântec aprig și sălbatic
Să-și depene eterne povești de iubire ce doar ei le știu,
Cu pasiuni nestăvilite, lupte deșarte, plâns amarnic...
În marea-nvolburată am să-mi arunc dragostea rănită;
Val după val, neîncetat, ea ca o inimă va bate;
Precum un SOS în sticlă, peste timp, va fi găsită,
Știu sigur că va fi salvată, și-orice stâncă va răzbate!
Norii se-nghesuie pe cer să-ntregească tabloul sumbru,
Iar pescărușii, derutați, țipă și zboară aleatoriu;
Un negru amenințător colorează marea lugubru,
Controlul ei asupra firii rămâne, totuși, peremptoriu!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vânt, poezii despre stânci, poezii despre salvare sau poezii despre povești de dragoste

Catarge în derivă
Suntem catarge în furtună,
Am eșuat la malul unui mit,
Apoi am adormit sub clar de lună -
Un strop de viață smuls din infinit.
Cândva eram catarge în derivă,
Pe marea mea de lacrimi de rubin,
Ne-a înecat apusul suferinței,
Cu fiecare val ne adâncim.
Ai fost un vis, ești doar o amintire,
Ești oază-ntr-un pustiu din viața mea,
Nu îmi doream să sufăr din iubire,
Ci val în suflet să te pot avea.
Doream să-mi speli, cu lacrima, tăcerea
Și necuvântul să-mi săruți, doream.
Ai gândul bun și sufletul ca mierea,
Eu floarea ta de cais, îți sunt, pe ram.
Se-ntorc din zare, iată, pescărușii,
Ne vine S. O. S.-ul salvator,
Un zâmbet poposește printre alge....
Va lua cu el iubirea,-n viitor.
Mi-e lacrima un răsărit de mare...
Te țin în pieptul meu, încătușat,
Vom fi mereu o unică culoare,
Iubirea noastră-i de nezdruncinat.
(dedic acest poem prietenei mele, Rădulescu Mihaela Leliana, de la care a pornit replica)
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre sărut sau poezii despre suferință
Sincopa reflecției de-o noapte
Pe zi ce trece e tot mai noapte,
Ce numai ea e-un sfetnic bun,
Căci doar tăcerea, spusă-n șoapte,
Dă-n spirit șansa de-un ajun.
Negrul, tihnit în lenea minții
Culcată-n suav, stând pe-o ureche,
Redă restartul sfânt credinții...
De gând n-ai bun, la amor pereche.
E zisa de un azi pe mâine
-Nu cea nevrută, a amânării-
Ci-n stoic coace bob în pâine
Și-ar da și-un înțeles... trădării.
E-o estompare de culoare
Când neagră este orice felină,
Căci nu futil e cel ce doare,
Ci hău, de suflet... să suspină.
Poate fi graba, mai devreme
Se hotărând timp să se scoale,
Când ce-ai aproape știi că geme
Și-așteaptă pe umăr caldul... moale.
Nu-i standardu-ntre alb și negru,
E molcom reflectat de-o noapte,
Ce face pe-om o zi integru...
Sufletul gând, simțiri mai coapte...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre urechi, poezii despre trădare, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Plângând
Mi-am pus în gând de astăzi singur să mă plâng
Și să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Și un alt recensământ n-oi fi între omeniri.
Și am plânset așa mult, ce-am adunat să-l vărs
Că l-am acumulat din părinți moșteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Și atât de mult au dus cu ei, dor și iubiri.
Să mă spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
Să mi-o port eu povara, că pe alții n-o să-i am
Prinși doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o știu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.
Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu știu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neștiuți
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Încețoșat se uită de-s încă, ori sunt pierduți.
E mult mai bine așa, timp nu-mi las datorie
Și-mi liniștesc și suflet, parcă-s mai pur, curat
Și obrajii, ochii-mi șterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!
Mă prăbușesc mă înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare că mă trec
Pe nesimțite, sperând că mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre prietenie, poezii despre prezent, poezii despre moștenire sau poezii despre hârtie

Ană, Ană
Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.
Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.
Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Gabriela Mimi Boroianu despre suflet
- poezii despre religie
- citate de Gabriela Mimi Boroianu despre religie
- citate de Gabriela Mimi Boroianu despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre copilărie
- citate de Gabriela Mimi Boroianu despre copilărie
- poezii despre bebeluși
- poezii despre Dumnezeu
"Deluje"
Ce ploaie caldă în vuiet, în iunie început...
Nori gri, în spume gri întâi, apoi de gri fundal-
Coboară, toarnă, și ne spală, într-un neprevăzut!!!
Asfalt, pământ emană... un abur de furnal.
Stau mut de încântare, ca la un cal în tropot.
Picuri imenși, se sparg, în extazic de masaj.
Ador, ce cântec dulce se înalță lin, din ropot...
Mi-e dor de-o mare sumbră... visez pelerinaj.
Mașinile stropesc și fâșie a petarde,
Exploziile curg și se propagă în tunet,
Făclii răsar, se scurg, într-un ciudat de sunet;
Spectacolu-i complet, în apă totul arde...
Plec din orașul tern și cu umbrele strâmbe,
Cu tipi în jeepuri negre și cu clădiri pompoase.
Mă duc la țară; în câmp, natura nu se-ascunde...
E valuri grâul verde, se întorc țărani, cu coase.
Un câine stoic stă, nu mișcă, dă un scutur,
E ud, cu urechi blegi, agale mă privește...
Intru în mașină ud, nu știu de ce mă bucur?!
Pe tablă-s pocnituri... "deluje" nu prididește.
Simt sufletul curat, de-ardoare aș vrea să plec,
Dar să nu pierd din cântec, de sunet și lumină!
Căci uite un căruțaș- ce nu-i dotat hi tech-
Și simte tot, la maxim; nu cum eu... în mașină?!
Și fug nebun spre-o apă, ca să o văd crescând...
E toată învolburată de cafeniu, cu spumă...
Alerg apoi, nu stau, am gând de furibund;
Las totu-n urmă, fug, viteza e nebună!
Într-un târziu, ajung... ferice tot mai plouă.
Mă îndrept spre litoral, cobor desculț pe plajă...
Privesc spre necuprins- la mare- parcă-i nouă;
Simt aerul sărat, sunt tot cuprins de vrajă.
Atras sunt de vâltoarea- cu încrețiri de alb-
Ce poartă în aspirații, traiecte nesfârșite.
Gândesc la cei pieriți, cu corpul rece, dalb;
Mă întorc către mașină... cu lacrimi neoprite.
Îmi curg șiroaie multe, nici nu mai știu, de sunt...
Am gust sărat de lacrimi, cum marea învolburată...
Nu mai sunt un real, am devenit un gând...
Doar plâng în neștiință... Am inima plouată...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre țărani, poezii despre început, poezii despre viteză, poezii despre visare sau poezii despre sunet
Ma...
Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ți din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.
Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăți, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.
N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...
Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, ești eu, a mea ma... ma
Visez cu ochi deschiși și plâng
C-am rămas singur, n-am cui spune
De-al meu necaz, n-ascultă lume
Că n-am nici bucurii să strâng!
Dar să n-ai frică, n-ai pierit,
Căci timpul vrea să mai exiști
Ești încă trupu-mi, mai persiști
În sânge-n gând, cât n-am murit...
Că n-am știut să te păstrez
Adorm sleit de remușcare...
Uitasem: nașterea se moare!
Mă ierți ma... ma, eternul crez...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre răutate sau poezii despre noroc

Același nume
De dimineață m-am trezit
Se auzea ecoul în surdină
Tu m-ai strigat eu am venit
Un val lovit de mal suspină
În urmă lui parfum de alge
Murmur zbuciumat înfundat
Cuvinte ce par să alerge
Frânturi din visul adevarat
Cu spumă marea vorbește
Desenează ochii tăi frumoși
Ca părul tău valul unduiește
Sărută malul cu picurii sfioși
Mă prinzi de mână să te simt
Nisipu-mi frige sub picioare
Inima-mi bate alert nu mint
Cântă ca o privighetoare
O rază de lumină se arată
Inelul soarelui să ne cunune
Marea e aceea ce nu ne iartă
Iubire ne strigă același nume
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre privighetori, poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre muzică sau poezii despre minciună
Într-o trecere, de dragoste
E înlănțuit amorul, pe strada ce văzu' își cerșește,
Cu braț după umăr de-o fată mignonă topind de-un sărut,
De un tânăr în suplu, ce s-apleacă să strângă ce-ar fi un împrumut...
De nu, e de dor, de un veșnic molcom zbuciumat... Se iubește!
Probabil că zboară amândoi, că pașii nu-i simt, nu se uită,
Nici unde pășesc, se strâng unul de-altul mai tare,
De parcă-s un tot... Nici ei nu mai știu, oare-s oare?
Se pierd din vedere!... Trotuarul se-ntinde, să-i aibă... ca alaiul, suită.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre cerșetorie
Când plouă
Oamenii se-ascund în casă.
E liniște apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.
Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.
Tunete în depărtare,
nopții îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre Pământ
Pojghiță de iarnă
Filmul de alb s-a așternut imagini ca să șteargă,
Cum pânza de ecran ar astupa poveștile filmate,
Lăsând numai decor iuni, spart doar de înaripate
Pe-o spumă între cer, amestecat, de câte-o neagră creangă.
Inundă lacrima pe ochi ce-ar vrea vreo deslușire
Ca și cum uniformul doare, căci nu se cade a fi,
Iar mâna dezgolește neștiute forme, albul gri,
Ce mai în afund renasc culori de frunze, ruginii în putrezire.
Din când în când picuri de dalb dansează asonic vals,
Fără perechi, se culcă încet împreunând în pâslă,
Se întețind, fără motiv, să-i curmi cu mâna vâslă,
De pe obrazu în luciu, își înroșind în umed caldul fals.
Se oprește apoi, cum a început, cernitul de floral
Și calc parcă cu grijă pe petalele înghețate în țiplă,
Ce sparge, scârțâind să toarne urmă și, de rană țipă...
Parcă să zbor aș vrea, să nu mânjesc, s-ating covorul hivernal.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filme, poezii despre dans, poezii despre alb, poezii despre vals sau poezii despre imagine

Suspin în alb
Miroase a iarnă, a geruri devreme,
A fum care iese prin hornuri de case,
Miroase a sobă ce mângâie lemne,
A flăcări albastre, iubito, miroase.
Miroase a trupuri, iubiri efemere,
Aprinse dorințe, săruturi târzii,
Miroase a tine, a gând ce te cere,
A suflet oftând ce așteaptă să vii.
Miroase a vânt înghețat de uitare,
A seară în care alături nu-mi ești,
Miroase a plânset de stea căzătoare,
Ce caută-n ceruri ascunse povești.
Miroase a lacrimi din fulgi de zăpadă,
Topiți peste buze ce nu le săruți,
A iarnă ce parcă refuză să creadă,
Că-ți spun te iubesc, însă tu nu asculți.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre uitare, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre seară
Noapte de vară
E-o boare caldă diafană
De aer, în Zefir curgând.
E-o lene de plăceri și gând...
Îmi vindec, de-o idilă, rană.
Sunt pe nisipul răcorit,
Nu te aud, e doar talaz.
Am inima într-un Alcatraz...
Doar ai plecat, și-i asfințit.
M-atinge valul și tresar;
-Nu-ți este trupul răcoros,
Te-ai dus cu gând de neîntors?!?...
Nici plin, nu mi-am făcut măcar.
Se-aud mii pescăruși... În larg
Marea e-n vuietul de-o scoică.
Din perle ce ți-am dat, o troică,
Mi le-ai făcut lacrimi șirag.
La coastă clipocesc delfini,
M-au înțeles că-agonizez.
Uit totul, îi privesc, visez,
Mă duc cu ei... suntem marini!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre perle, poezii despre nisip, poezii despre lene, poezii despre inimă sau poezii despre delfini
Culori
Mă întreb de verdele domină totul,
Căci se mai pierde, un timp, de frig,
Sau e albastrul de oceane, mări,
Căci de la cer nu-i, e-o himeră,
Transpusă de-ochi uman, o sferă
Cu translucidu-n căutări
De-un creier, ce digeră-n bleu de-azur aprig,
Sau este alb de nori, ori aisberguri, creozotul,
Că restul e puțin; ceva gălbui de la nisipuri,
Sau tonuri bej cu gri, de piscuri frișcă
Și roșu pasager de împăduriri, sau jungle în flăcări,
Ori con de lavă auriu, în negru, de la bec în noapte...
Cam asta-i tot, culoare de-univers, de locatari în slipuri
Ce nud acoperim, să-l colorăm, artiști, ca într-o morișcă,
De ascunsul de adevăr, descoperit intim, până la lăcrămi
De înmuiat penel, în goașe de iubiri spuse în șoapte,
Pe-o stâncă, c-ochiuri de ape; e "noi", minunea, peste cinci, cu a șasea amestecate... șapte!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean

Visul crește odată cu noi
Vântul sapă prin nea ca o javră,
Dâră de sânge scursă-n pământ,
Miroase a fum peste iarnă,
Gerul se ascunde-n cuvânt.
Tremur în speranța de veghe,
Sufletul se face cruce în deal,
Aleargă spre tine în noapte
Un fluture cu trupul de cal.
Tu râzi într-o floare din geam,
Luna atârnă în coșul de fum,
O mână se-ntinde s-o fure,
Visul meu o sparge în drum.
Bucăți, cum e trenul, se-ntind
Pe calea așteptării finale,
Intru în casă și tu îmi arăți
Rotundul din lună în poale.
Lasă visul pe umeri, mi-ai zis,
Destinul e rece-n zăpadă,
În pleoapa somnului meu
Învârți a timpului roată.
Vântul sapă adânc și grăbit,
Eu construiesc focul în doi,
O fi sau n-o fi paradisul
Visul crește odată cu noi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre trenuri sau poezii despre sânge
Ajun hivernal
Se crapă soarele în mată strălucire a razei,
Răsfrântă în picături de sticlă, diamant de-o clipă,
Ce taie lacrimi de la colț de ochi în floarea vazei,
Pe-un macrameu confuz, în caldul mesei lângă o stinsă pipă.
Se trec din loc în loc mici gheizere de aburi, din năluci,
Arar o pată taie azur azotic, dezgolește creangă,
În rest, înfrigurări plutesc peste alba marmură pozată în cruci...
Aproape în ceață, pe-un maidan, om de zăpadă albu' ar vrea să șteargă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre fotografie, poezii despre flori, poezii despre diamante, poezii despre cruce, poezii despre crengi sau poezii despre abur
Ca un felinar în noapte
Ca un felinar în noapte, stau la țărmul viselor
Marea bântuie tăcută, valuri poartă al meu dor.
Adieri, brize mi-aduce, astăzi veste de la tine,
Pescărușii țipă-n larg, soarele meu nu mai vine...
Bat cu aripa în val, timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată, astăzi sunt o amintire.
Și pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în brațe, eu te strig iubire acuma.
Mă ascund după un val, pașii să-ți aud sunând
Pe nisipul ruginiu... peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor... țipă, în valuri se aruncă
Și o lacrimă căzută... înapoi vor să-mi aducă.
Eu privesc în noapte iară, nici un suflet nu zăresc,
Pași-ți drumu-au rătăcit, drumul vieții e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma, îl leg bine să nu-l pierd
Și în sân, la inimioară eu tăcută mi-l așez.
Cerul este plin cu stele, fă-ți cărare printre ele
Raze de argint în palme, bolta cerului-i albastră.
Ca aripa unui flutur, mângâie-mi fruntea ușor
Și o clipă azi eternă, s-o păstrezi în al meu somn.
Departe, la țărm de vise, ascunsă astăzi, eu plâng
Vântul îmi poartă în neștire rândurile ce le scriu.
Târziu... pâlpâie lumina, când vântul o poartă lin,
Felinar aprins în noapte, inima-mi bate-n pustiu.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri