Ană, Ană

Ană, Ană, ţipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.

Ană mor şi eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îţi vine
Zidul nu s-a surupat.

Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul şi pruncul meu,
Plânge zidul şi te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce-ai vrea tu să îmi cunoşti misterul,
Şi tainele care mă fac să plâng,
Când răscolesc cu-n frigurare cerul,
Iar mâinile de neputinţă-mi frâng?

De ce-ai vrea tu să-mi afli visele,
Pe cine strigă noaptea până-n zori,
Când disperate rătăcesc cărările
Şi-mi scutură petalele din flori?

De ce-ai vrea tu, să afli de ce-mi cântă
Sufletul, şi-n paşi de vals dansează,
Când ofurile toate se împlântă
În inima ce din adânc oftează?

De ce ai vrea tu, să afli cine-s eu
Ce gând ascuns te-ndeamnă către mine
De ce eşti curios şi mai mereu
Mă strigi duios chemându-mă la tine?

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Când trec cocorii către ţări străine
Prin sufletele triste de poeţi,
O teamă de-ntuneric cade-n mine,
Cu nostalgia-acestei dimineţi.
Pe frunze cerul plânge ruginiu
Prin ochii tăi trec umbre către mâine
De mine mi-este foame şi nu ştiu
De ce mănânc cuvintele pe pâine...
Suspină vântu-n versuri nerostite
E ca o rană vie, poezia,
Septembrie-i cu visele ciuntite
Şi-şi varsă amară-n lume frenezia...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, mamă...

Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Şi noaptea uitå de ninsori

Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!

Nu plânge, mamă, trece toamna
Şi frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!

Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Şi sufletul mi-e îngheţat
De dorul mare ce îl am!

Nu plânge, mamă, lasă aşa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ştergem lacrimile-n zori
Şi până-n seară se usucă!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi

Ce-ar fi... să-mi spui că nu mă iubeşti
Să văd cât doresc să-mi devii
infinit

Ce-ar fi, dacă cuvântul meu ti-ar fi
surd
Să văd ce pot debita din absurd

Ce-ar fi să te orbesti de mine
Să nu mă vezi
Să privesc neclintit
Cât pot in cerşetor
Să te ador

Ce-ar fi... să nu mă poţi iubi
Să simt că esti un cer
Să-mi cresc aripi din ce sper
Să-ti fiu cât timp
Mă vei iubi..
Ce-ar dori inima să-ţi fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Viflaem colo-n jos

La Viflaem colo-n jos
La Viflaem colo-n jos
Cerul cade luminos,
Preacurata
Naşte astăzi pe Hristos.

Naşte-n ieslea boilor,
Pe-mpăratul tuturor,
Preacurata
Stă şi plânge încetişor.

N-are scutec de-nfăşat,
Nici hăinuţe de-mbrăcat,
Preacurata
Pentru pruncul de-mpărat.

Nu mai plânge Maica mea,
Nu mai plânge Maica mea,
Scutecele noi ţi-om da,
Preacurata,
Pruncul Sfânt de-i înfăşa,
La Viflaem colo-n jos.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu

Ţi-ai scris iubirea pe note muzicale
Şi-apusului mirat i-ai dat-o să ţi-o cânte
Dar n-ai ştiut că o să-ţi ies în cale
Şi nici că ochii mei atât or să te-ncânte!

Şi-ai adunat lumina Lunii-ntr-un pahar
Să-mi dai să beau să-mi stâmpăr dorul ce mă frige
Dar n-ai ştiut ce flăcări poate aprinde-un jar
Când stropul Lunii buzele-mi va atinge!

Ai vrut să stingi un dor şi ai aprins iubirea
Nerostite gânduri te-au agăţat de mine
De-ai vrea să fugi acum te-o plânge nemurirea
Căci veşnicia toată doar mie-mi aparţine!

Cuvintele feeric le-om prinde într-un dans
Şi-om îmbăta-n parfumul lor o lume-ntreagă
Când fredonând duios pe-al muzicii balans
Te las să îmi şopteşti că numai eu ţi-s dragă!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din respirarea ta

Am încercat să mă dezic de tine
Să mă desghioc de starea de iubire
Săpat te am cu litere aldine
În licărul de viaţă din privire.
M-am descărnat de orice mângâiere
Şi oasele durerii i le-am dat
Dar lutul tot atingerea-ţi o cere
Pe osul meu cu tine blestemat.
Am vrut să şterg şi urmele sperând
Că drumul ăsta n-o să mă mai cheme.
Sunt tălpile o rană ce plângând
Cu fiecare pas numele-ţi geme!
Îmi eşti aşa precum lipsa de aer
Precum bătaia sângelui în vine
În pieptul meu îmi ticaie un vaier
Şi clocote o oala cu suspine...
Degeaba fug, iubirea ta o vreau!
Să dau un sens trăirilor deşarte;
Din respirarea ta lumină-mi iau
De tine eu-l meu nu se desparte!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana

stătea picior peste picior
înşelătoare as
cultă (?!) jazz şi fumează marijuana
manole îi povesteşte despre o biserică
albă de sus până jos
vine zidul în fiecare dimineaţă
destinul joacă şi câştigă
ana se uită la bătrânul regizor
vrea şi nu prea vrea s-o zidească
în noul film - la stadiu de proiect
toate filmele sale rămâneau
în stadiul de nerealizare -
o sărută cu buzele arse
de vânt de soare de tutun
de iubire neîmplinită
îi spune ce vor face în film
în viaţa reală o să facă un copil
o leagănă în braţe în vânt
îi cântă
un joc de-a ziditul
pune o cărămidă peste altă cărămidă
mortarul sângerează
zidul bisericii e pielea aspră şi demonică
scrie balada pe ea
ana plânge din cauza vieţii
care se naşte în adâncul ei
sămânţa prinde stele din alte galaxii
zidul e răufăcătorul care se lipeşte
noaptea caută sprijin între picioare
fumează amân
doi oameni epuizaţi de dragoste
copacii de material plastic se agaţă
de stâlpii de telegraf

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă şi cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primeşte,
Tot străinul huzureşte.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Şi-are-o ţară Românie!
Mulţi o vor, da-i numa una
Şi-a noastră-i dintotdeauna.
Nu-i de ieri şi-o fi şi mâine,
De-om mânca pământ pe pâine
Şi-om bea lacrimă sărată
Din inimă ne-nfricată!
Timpu-şi bate clipele,
Noi ne-om duce zilele,
Din câmpie-n munţii suri
Lupi liberi pe sub păduri!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am iubirea ta cu mine

Când am iubirea ta cu mine-i
Mai dulce-a mierlelor cântare,
Înfloresc macii pe coline
Iar soarele arde mai tare.

Când am iubirea ta cu mine
Trec toate grijile deodată
Şi pot s-adorm fără suspine
Căci mă simt binecuvântată.

Când am iubirea ta cu mine
Şi cerul pare mai senin.
Şi orice-aş vrea să fac, ştiu bine,
Că va fi un succes deplin.

Îmi e de-ajuns doar o privire,
Un zâmbet sau o vorbă blândă,
Şi-a mea e-ntreaga omenire,
Prin tine îngeri-mi cuvântă!

Tu îmi eşti sprijin şi noroc,
Puterea mea de-a face bine
Şi trec prin apă şi prin foc
Când am iubirea ta cu mine!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul de la Universitate

Zidul de la Universitate
Este astăzi doar ruine,
Căzut nu din greutate,
Ci de prea multă ruşine.

epigramă de Paul Constantin (18 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de zidul alb

Dincolo de zidul alb e soarele
Tolănit pe lanuri verzi şi pe copaci.
– Smulge-i sufletului aripele,
Tu, cel mai sărac dintre săraci.

Dincolo de zidul alb e visul
Căutat pe cărărui întortocheate.
– Hai, îngroapă-ţi liniştit ucisul
Dor în inima ce încă bate.

Dincolo de zidul alb sunt mări,
Clopote, păduri, ereţi şi vrăbii.
– Ochii tăi trudiţi şi fără zări
Taie întunericul ca două săbii.

Dincolo de zidul alb e viaţa
În care niciun fir de iarbă nu-i stingher.
– Tu, captiv, aşteaptă-ţi dimineaţa
Şi o să te urci pe scări de nori la cer.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vei vrea

Şi când vei vrea să vii, iubirea mea,
Voi fi mereu aici, voi aştepta,
Cu sufletul în palme voi porni,
Spre Zidul Plângerii, pe care-l ştii...

Clepsidra ce cândva ţi-am dăruit va fi
Ceasornicul care măsoară, zi de zi,
Iubirea mea de tine, interzisă,
Dorinţa ce în suflet îmi stă scrisă...

Arzândă-i inima-mi, la fel cum ştii,
Dacă vei vrea, iubirea mea, să-mi vii...

rondel de Elena Vlădescu (27 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesitate

Mai dă-mi o ulcică de rouă
Să-mi stâmpăr nevoia de tine,
Când noaptea se crapă în două
Şi visele freamătă-n mine!
Dă-mi pulberi albastre de stele
Să potol o foame căci iată
Mă muşcă dorinţe rebele...
Se-nghesuie toate deodată!
Sub pleoape îmi ard nedormirea
În gânduri ce urlă jivine..
Când doru-şi revarsă menirea
Mi-e foame, mi-e sete de tine!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Priveşte cerul trist către pământ
Prin nouri de amar şi suferinţă...
Ţi-e pusă azi credinţa în cuvânt
Cuvântul însă-ţi cere stăruinţă,
Supunere, şi-ţi dă un chin cumplit,
Cu tine Moartea e-n duel mereu!
Că-n lutul literelor, vers cioplit
E o creaţie de Prometeu.
Iar viaţa însăşi un poem ce-i scris
De un poet cu sufletul amar
Şi-orice cuvânt de tine s-a dezis
Când moartea-ţi joacă rima pe un zar!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcă-mă

Muşcă-mă, cu zâmbete senine
Să mă molipseşti cu dragoste de viaţă
Ca să râdă visele în mine
De cu seară până-n dimineaţă!

Muşcă-mă cu ochii tăi de foc
Ca să-mi înfierbinţi sângele-n vine,
Prinde-mă c-o glumă de mijloc
Într-un dans nebun printre suspine.

Să palpite dimineaţa-n mine
Languroasă zorii să-i privesc,
Să te-nvălui cu mişcări feline
Prizonier în suflet să te-opresc.

Muşcă-mă cu disperarea sorţii,
Fă din trupul meu o jertfă vie,
Ca în nepăsarea rece-a morţii
Să-ţi fiu scut de dor pentru vecie.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Betleem colo jos

În Betleem colo jos
Cerul arde luminos
Preacurata naşte astăzi
Pe Hristos

Naşte-n ieslea boilor
Pe-mpăratul tuturor,
Preacurata stă şi plânge
Încetişor.

N-are scutec de-nfăşat
Nici hăinuţe de-mbrăcat
Preacurata pentru pruncul
De-mpărat

Nu mai plânge Doamna mea
Pruncul mic l-am înfăşa,
Pentru fiul tău Hristos,
Mesia cel luminos.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tata

(poezie închinată tatălui meu
Costache Tiron)

Nu plânge, tată, lacrima-ţi mă doare,
Mai bine-n veselie îţi scaldă al tău dor,
Aşa şi pentru mine va fi mult mai uşor
Şi zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.

Nu plânge, tată, sufletul mi-ai rupt,
Tristeţea ta prin mine o să treacă
Şi lacrima-ţi o simt cum mă încearcă
Şi din durere zilnic mă înfrupt.

Nu plânge tată, doar mângâie-mă-n gând,
Durerea despărţirii striveşte-o între gene,
Norocul mi-l trezeşte şi nu urzi blesteme
Pentru înstrăinarea care m-a scos din rând.

Nu plânge tată, că şi aşa mi-e greu
Printre străini, cu doruri ce am strâns
Şi nimeni n-o să ştie cât sufletul mi-a plâns
Neînţeles de nimeni, nici chiar de Dumnezeu.

....................................................

Între ce am şi Domnul ce ne are,
Eşti duhul ce-mi aduce alinare.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniţi

Tu eşti cuvântul, eu baladă.
Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărţim.

Tu creşti în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu" eşti "eu"!

Ştiu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îţi scriu dorul meu.

Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciţi
Goniţi din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniţi!

poezie de Gabriela-Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hodie mihi, cras tibi

În mine,
În tine
Şi-n el
Inima cântă
Şi plânge la fel...

Cântă
Şi plânge
Înfiptă în noi –
Căntă în clipa în care ne naştem
Şi plânge cu clipa de-apoi...

Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, şi, la fel,
Şi-n mine,
Şi-n tine,
Şi-n el!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!