Ion Untaru

Încotro mergem, Doamne?

din adânc de ani izvodul
păsări albe de lumină
zboară toate fără vină
și gătindu-le exodul,

celor care se petrec
dintr-o sferă-n altă sferă
ispitiți de-o baiaderă
printr-un antic templu grec;

că venim de unde nu e
altceva decât mister
singurul din falangster
și-acela bătut în cuie!

și ne ducem iarăși unde
bâjbâind pe câte-o treaptă
nu vom ști ce ne așteaptă
fiindcă mintea nu pătrunde!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Ion Untaru

Ce rămâne

Aer prospăt după ploaie
Îmi pătrunde în odaie
Pe fereastră și îmi lasă
Izul său de amiroasă

Nici nu-mi vine să mai plec
Spre vreun monument aztec
Câtă liniște și pace
Împrejur mi se desface!

Și cobor ca într-un templu
dinăuntru. Să contemplu
Cum particula atestă
Milosârdia celestă;

Înțeleg că nu-nțeleg
Toată mila și iubirea
Creatorului întreg
Care copleșește firea

Aer proaspăt după ploaie
Îmi pătrunde în odaie
Că și blânda mea Negruța
Cu privirea austeră

Leagănă-se huța-huța
Dintr-o sferă-n altă sferă
Ochii ei plini de tristețe
Parcă plâng și-mi dau binețe:
Că rămâne, nu rămâne
Ceva după noi, bătrâne
Asta-i altă calimeră!

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Nici un sclav și nici un rege

Cere-mi luna de pe cer
N-am să zic că nu se poate
Zborurile noastre toate
Sunt pătrunse de mister!
Nici un sclav și nici un rege
Poate n-a-ndrăznit să-ți pună
Peste frunte o cunună
Fiindcă nu te înțelege!
Și se scurge suferindă
Ziua celor ce preferă
Plânsul tău de baiaderă
Spânzurat într-o oglindă

Parc-aș fi la o-nchisoare
Țarcul care dă fiori
Unde nu mai poți să mori
Dacă ai iubit o floare!
Cercul nostru s-a închis
Dincolo de el, nu mai poți trece;
Noaptea piramidele aztece
Poartă fluturi spre abis.

poezie de din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Trece vremea

Trece vremea peste noi
Și ne duce apa
O făptură de nevoi
Și se-nchide trapa

De unde venim,
Încotro ne-ndreaptă
Zborul un chilim
Fiecare treaptă?

Nașterea și moartea
Suferința zestre
Fiecărui partea
Spre lumini, ferestre

Dincotro spre unde
Ni se face semn
Ce mister ascunde
Tainicul îndemn?

Noaptea un coșmar
Ziua un abis
Și mereu mai rar
Pasărea de vis

Umbră și lumină
Neștiută lege
Partea mea de vină,
Cine o alege?

Soarele și luna
Peste munți și văi
Harfa și cununa
Grâului în clăi

Râurile mersul
Mugurul altoi
Curg din universul,
Ce-l păstrăm în noi

Taine, câte semne
Notele un flaut
Fermeca pesemne
Treaba lui cum, Plaut

Șansă și eroare
Liderul și gloata
Loteria care,
Învârtește roata

Dimineți de rouă
Sulițe și scuturi
Câmpurile două,
Roiuri, roiuri, fluturi

Vremea iar se varsă
Din celest un ciur
Toate lucrurile par să,
Lumineze împrejur

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem

orice copac e un ceas
prin care timpul tău
se vede-nmugurit,
bătut în cuie și deseori în cenușă topit.

fiece picătură de ploaie – oglindă ascunsă
de lumină și temeri.
apa conștiinței se ivește
unde dimineți și soare nu pătrund.

fiecare vis e o cameră
a lumii ce-ar fi putut fi altfel.
vai celor fără niciun refugiu!
vai celor pierduți definitiv
în camera lor!

fiece clipă de pace – o cumpănă.
de-o parte înaltul
de cealaltă adâncul.
pe coama ei – cruci de pământ mergătoare
spre locul de zidire
(dulce ori amară altoire în Soare).

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflete, bătut în cuie...

Suflete, bătut în cuie,
Corpul unde l-ai lăsat?!
Au la cer încet se suie
Iar tu zaci însângerat?!

Suflete, nu poți să zbori,
Te-au prins cuiele de cruce,
Nu te-nnalți, nu te cobori,
Nu mai ai unde te duce.

Suflet greu, mai ai putere
Să te lapezi de durere?!

poezie de (1 octombrie 2009)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie

Înger

"Ce gol mi se arată-n față?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aș mai face-un pas
știu bine că m-aș prăbuși în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Așa gândea un înger trist
și, disperat, se sfâșie pe sine însuși,
își dezmembră ființa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treapt㠖 o durere,
altă treapt㠖 altă durere...
Și tot așa,
cuprins de o beție
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simți nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
și mirate,
inconștiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ion Untaru

Păsări călătoare

moto:
nopți cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------

Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi și lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniștea, oricum

Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă

Clipocește apa de subțire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
Și retează nevăzute fire

Păsări călătoare vin și trec
Orizonturile care mint
Țărmurile unui vechi Corinth
Și darul otrăvit al unui grec

poezie de din manuscris (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Vasile Alecsandri

Miezul iernii

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

poezie celebră de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Concert in lunca. Pasteluri" de Vasile Alecsandri este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Ion Untaru

Ninge

ninge ca dintr-o fântână
cu rigoarea ei celestă
că zăpada manifestă
tirania ei de zână

posesiva ei iubire
diafane straie albe
bogăția ei de salbe
trece dincolo de fire

frig de crapă pietrele
fără lemne nu se-ndură
sobele să dea căldură
să-ncălzească vetrele

ninge ca o condamnare
toate diminețile
să ne spele viețile
de păcatele murdare

gerul alb ne dă de știre
că pătrunde frigu-n oase,
că mor oamenii prin case
și n-ajung în cimitire

ninge fără încetare
rău că nu mai luăm în seamă
cerurile ce ne cheamă
să venim în ascultare!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Somnul săracului

În vremea în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La sărac până și somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.

Dacă-i prea adânc e semn,
C-a bătut prea multe cuie
Și că-i țeapăn ca un lemn
Și la ceruri, iată-l... suie!

Dacă n-are somn e semn,
Că de frigul care-l frige
Va ieși în stradă demn
Foamea din el ca s-o strige.

Nopțile în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La săraci până și somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ilustrații sublime

fiecare gând e-o treaptă către Univers
tapetată cu crini, căptușită cu vers
locul unde am ajuns e plin de îngeri
unde nu sunt vaiete nici plângeri.

în aura pământului e o hora de stele
se soarbe lumină să între sub piele
luceferii împart elixirul gustos
pe-o rază solară mă așteaptă Cristos.

e liniște și pace în fiecare sferă
divină armonie la început de eră
raiul s-a extins în cosmosul sacru
unde nu ajunge nici un simulacru.

un cvartet de viori răsună la răscruce
visul de înălțare îl simt mă seduce.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Templu

stă inima în peisaj arid
templu cu soarele pe-același orizont
o sferă suferindă
un sfinx înțepenit în taina lui
cu fața către mare

nava de unde vine
unde vrea să plece
cu pete mari de nori pe ea,
cu alge

zgomot egal se-aude-n ea cum bate
suiș de nuri
prăvăliri de lavă
săli suprapuse o străbat
scări în spirală
și-acolo unde sângele făcea vârtejuri
tăcute zeități de piatră lustruită au rămas
pereții ard de scene mari de luptă
de cavalcade lungi de vânătoare
femeile se lasă posedate de centauri

dar urci mai sus spre-aureolele de magi
pe pleoapa lor închisă enigmatic
surâzând în somn și-ți faci culcuș
cu duhul de vulturi laolaltă
în peștera urechii lor
încerci s-auzi ce-ascultă ei
până devii tu însuți sunet

și ce mai poate să ajungă
din tine
în vârful proprii tale inimi
carne și os
încetul cu încetul lepădând

o altă inimă
mai mare
ne absoarbe
și răsărirea stelei ce-o vedem
e-o treaptă nouă sufletului fără margini

poezie de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu vreau să-mi dea de gândit un film. Sunt înclinat mai mult spre ideea de sens al vieții, de unde venim, unde ne ducem, ce e cu noi...

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Exercitii de echilibru" de Tudor Chirilă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -34.95- 24.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Marea întrebare

Cu o perseverenșă neînțeleasă
caută prin toate mijloacele posibile
să descopere marea întrebare
la care nu este răspuns

întrezărind ce mișcare se va stârni imediat
în ochii supuși răbdării.

Unde se prăbușește deducția
când singur îmbrac cifrele în simboluri?

Poate adâncul, poate înaltul fără limite
au propriile straturi de nepătruns dintr-o dată
și așteaptă o fantă pentru lumină,

poate într-o altă ordine a lucrurilor simple
stă adevărul înconjurat de aparențe înșelătoare.

Scopul e să ducă la capăt treptat ideea
și să înflorească la timpul hărăzit
unde se descompune maiestos cuvântul
din care se compune roditoare evoluția.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La eterna triplă întrebare rămasă mereu fără răspuns - "Cine suntem? De unde venim? Încotro ne ducem?" - răspund așa: "În ce mă privește, eu sunt eu, vin de-acasă și tot acolo mă și duc".

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ion Untaru

Visez

Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer

Fulger scurt lucind în beznă
Universu-apropiat
Doar inelul de la gleznă
Țintuindu-te de pat

Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte,
Cerul de cele lumești

Unde este cheia, codul
Netrecutelor trecute?
Alexandre, taie nodul
Funiilor revolute!

Leșul sforăie întruna
Sufletul e plin de vești:
Îți aduce-acasă luna,
Dar ți-o ia când te trezești

Mi-a bătut în geam lumina
Ochii galeș îi deschid
Purtător mă simt de vină
Pelerin și apatrid

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poporul meu poem

Colbul adunat pe străzi
Se odihnește pe brațele noastre obosite.
Azi ne tratează iarăși ca pe prăzi
Cu aripile ponosite.

Zăpada libertății se topește
Ca plânsul geniilor românești
Care acum se războiește
Cu tunuri și cu palme seci.

În noaptea caldă și albastră
E luminată lumea-ntreagă de-un popor
Ce își găsește azi drumul spre casă
Pe un tărâm ce încă n-a apus de dor.

Să fim lumină seara asta!
Să fim lumină noaptea asta!
Până n-o veni năpasta...
Și până n-o fi, iarăși, prea târziu...

Fiindcă ferice e lumina ce lucește
În mintea celor care nu se tem!
Cu florile din mintea ta, vorbește!
Curaj, poporul meu poem!

poezie de
Adăugat de Marieva A. DemetrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Citadela

Același țărm, aceeași așteptare,
apusul mi se pare ca de ceară,
la orizont și ultimul vapor dispare,
iar plânsetul sirenei mă doboară.

Cetatea prinsă-n ziduri dantelate,
spital central de gânduri efemere,
nedeclarat cadavrele îsi scoate
pe un opis din false fișiere.

Sub zidurile ei mă împresoară
cu uși masive-n fiare ferecate,
iar eu mă-ntreb, în fiecare seară,
de unde vin, ce caut în cetate?

Aș evada dar nu mai știu pe unde
căci prinsă-n labirint de coridoare
în mintea mea neîncetat pătrunde
un drog ce m-adâncește-n nepăsare.

Încep să pierd a timpului măsură,
iar spațiul mă închide ca o sferă,
busola, dereglată de curbură,
mi-arată polul nord în altă eră.

poezie de din Fata morgana, Ed ePublishers, București, 2016 (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Visul

Obsedat de câte un vis pe care
îl țin minte când mă trezesc,
dar nu aș putea să-l povestesc.
------------------------

Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer

Ce-ai să faci cu-atâta beznă
Spirite înaripat
Când inelul de la gleznă
Țintuiește-te de pat?

Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte
Cerul de cele lumești

N-am nici cheia, n-am nici codul
Cine-ar vrea să-mi împrumute
Pentru dezlegare, nodul
Funiilor revolute?

Leșul sforăie întruna
Sufletul e plin de vești:
Îți aduce-acasă luna,
Dar ți-o ia când te trezești

Mi-a bătut în geam lumină
Ochii galeș îi deschid
Purtător mă simt de vină
Pelerin și apatrid;

Am trecut în zbor abisul
Vămilor ca un mister
Și rămâne numai visul:
Dezlegarea, cui s-o cer?

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ion Untaru

Temeri

În seara asta mă voi teme
Mai mult decât în alte seri
Suspină vântul greu. Și geme
ca niște care de poveri

De parc-ar fi să mi se-ntâmple
Un nu știu ce înfricoșat
Ca picătura care umple
Paharul meu întârziat

Și parcă niște pași se-ndreaptă
Și parcă cineva mă strigă,
Urcând tiptil treaptă cu treaptă,
Scoțând lăcata din verigă:

Aicea sunt, aici aștept
Eu nu am unde mă ascunde
Precum neliniștea din piept
Cu presimțirile-i fecunde

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook