Marea întrebare
Cu o perseverenșă neînțeleasă
caută prin toate mijloacele posibile
să descopere marea întrebare
la care nu este răspuns
întrezărind ce mișcare se va stârni imediat
în ochii supuși răbdării.
Unde se prăbușește deducția
când singur îmbrac cifrele în simboluri?
Poate adâncul, poate înaltul fără limite
au propriile straturi de nepătruns dintr-o dată
și așteaptă o fantă pentru lumină,
poate într-o altă ordine a lucrurilor simple
stă adevărul înconjurat de aparențe înșelătoare.
Scopul e să ducă la capăt treptat ideea
și să înflorească la timpul hărăzit
unde se descompune maiestos cuvântul
din care se compune roditoare evoluția.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre simbolistică
- poezii despre posibilitate
- poezii despre ochi
- poezii despre mișcare
- poezii despre lumină
- poezii despre limite
- poezii despre evoluție
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.