Ilustrații sublime
fiecare gând e-o treaptă către Univers
tapetată cu crini, căptușită cu vers
locul unde am ajuns e plin de îngeri
unde nu sunt vaiete nici plângeri.
în aura pământului e o hora de stele
se soarbe lumină să între sub piele
luceferii împart elixirul gustos
pe-o rază solară mă așteaptă Cristos.
e liniște și pace în fiecare sferă
divină armonie la început de eră
raiul s-a extins în cosmosul sacru
unde nu ajunge nici un simulacru.
un cvartet de viori răsună la răscruce
visul de înălțare îl simt mă seduce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dantelării sangvine
credința e resortul ce sfințește principii
dantelării sangvine se țes în lumină
de Dumnezeul dragostei mereu mă apropii
doar cu evlavie mare cucernică, senină.
toate gândurile mele ajung în univers
unde se încarcă cu străluciri de stele
duioase, cern lumina pe fiecare vers
când mă eliberez de sentimente rele.
reflexul nostalgiei mă înalță în vis
unde îngeri mângâie cu multa tandrețe
în fiece secundă mă simt în Paradis
dau lumii întregi o caldă binețe.
trăiesc viața mireană cum este scris
în caledarul timpului redat cu finețe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia luminii
drumul spre lumină e pavat cu rugăciuni
cu ample sentimente din iubirea curată
nu supăr universul nu fac stricăciuni
în creația divină veșnic binecuvântată.
la răscruce de gânduri se află Cristos
cu alaiul de îngeri ce cântă în cor
e triumful dragostei, elixirul gustos
ce curge prin sânge ca un magic izvor.
sărbătoarea luminii îmi curge prin vene
nu-i nici o fericire ca în zi de Paște
când mântuitorul învie printre gene
și pretutindeni natura renaște.
razele dansează printre triluri codrene
un înger al dragostei în mine se naște.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanță la Galeș
(lui Dumitru și Aureliei)
mă învălui în visul de la ora două
stele mă veghează mult mă simt iubită
din regina nopții se prelinge rouă
pronia cerească, vraja iscusită.
tristețea pălește rănile se închid
sunt la vremea înțelepciunii pure
apele mă scaldă, ce miraj lichid
ce cântec minunat răsună în pădure.
aproape de cer aproape de Cristos
nopți și zile le trăiesc sublim
sorb elixirul toamnei mustul gustos
cu îngerii prieteni sufletu-mi anim.
pe un colț de rai cu raze pe tâmple
mă bucur de viață și de lucruri simple.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Belle art
poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.
hora cuvintelor pe al nopții reflux
când Luna își scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.
visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care crește oameni buni.
univers de frumusețe și de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut
nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două nașteri
și o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
și paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-și aștepta spirala
apoi
ca și când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai știut nici măcar el
de unde începuse
și nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi și întrebarea
poate si filosofia
dar cum era așa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viața
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropați aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori
în lumină venim în lumină plecăm
condensați într-o iubire înaintemergătoare
cu aripi fermecate spre soare zburăm
în lumea de dincolo nemuritoare
eu voi rămâne veșnic în versul mirean
unde nu încape regretul suspinul
va fi ca perla prinsă de mărgean
în marea speranței s-o știe seninul
însoțiți de cântec pășim către stele
sunete de viori vibrează în suflet
vom lăsa în urmă tristețile grele
eșecuri amăgiri vaiete și urlet
azi număr primăveri cu miros de lalele
cu toate minunile adunate prin umblet
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru Univers
să fie pace și lumină în ceruri
să fie pace în adâncul pământului
să fie pace și lumină pe pământ
să fie sănătos pământul și toate ființele.
să fie credință înaltă în toate ființele
să fie iubire dumnezeiască în toate ființele.
să fie speranță în toate ființele
să fie fericire în toate ființele.
să fie armonie absolută în întregul Univers
așa să ne ajute Dumnezeu. Amin
roagă-te și tu pentru Univers și el se va îngriji de nevoile tale.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
Fantastic joacă rândunici zglobii
În cerul plin de umbră și lumină,
Și-i liniște adâncă în grădină,
Sub piersicii cu flori trandafirii...
Cu brațele sub cap, ce bine mi-i
Cum stau așa, în liniștea divină:
Pământu-i cald și cheamă la hodină,
Întocmai ca o mamă pe copii...
Pământ, bătrână gazdă primitoare
A tuturor trudiților din lume,
Ce bun ești tu în zilele cu soare!
Tu-i hodinești, i-adormi, îi legeni lin
La sânul tău, și nu-i întrebi de nume,
Nici unde merg, și nici de unde vin...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger re-creat
cu dedicație pentru Nana Ileana Filip și fiica ei plecată printre îngeri, Izabela Alina
Înger re-creat în suflet, înger re-creat în gând...
Altarul dragostei pe care mama
A îngenunchiat și a plâns,
Abundă de îngeri și stele,
De cântec, de vrajă, de râs...
Quasar ce ivit pe pământ
Te-ai stins odată cu zorii
Fericirii de mamă,
Porți pe chip sideral
Sărutul, întâiul și ultim sărut,
Porți în frageda palmă
Forța unui nou început.
Departe, cu însemnul altei iubiri,
Floare de colț, floare de foc, floare de colț, stea,
Ai rămas vis pulsând în inima mea.
Nu te-a alungat nici timpul, nici gerul...
Chipul tău - icoană de lumină,
Adoarme cu mine în fiecare seară.
Așteaptă! Cândva, mama la tine-o să vină!
Ți-ai purtat moartea prin foc,
Dar ești purificată prin mine,
Pe drumul nașterii, din clipa aceea, divine.
Azi îți las coroane de îngeri,
Săruturi caste și stele albastre,
La altare de plângeri...
Izabela Alina, tu ești pentru mine
Întâia iubire, lumina...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În chip de curcubeu
am înghițit culorile de curcubeu
sunt pe rând albastru și portocaliu
roșu și verde așa mă vreau mereu
ca un arlechin vesel și hazliu.
mă scufund progresiv în ființă
unde se zămislește universul meu
unde cunoașterea e artă și știință
unde e prezentă lumea lui Dumnezeu.
vibrez și ard intens ca focul sacru
scurtând distanța dintre mine și soare
prin contemplări lucide mă consacru
fiecare slovă e-o petală de floare.
Logosul din mine derivă din iubire
angelice lumini îmi râd în privire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce suntem Născuți?
nu simt durerea ce curge-n valuri
printre tenebre colonade,
simt,
doar,
clepsidra risipită ce picură din noi,
și fiecare pas ce conturează amprenta
iubirilor pierdute
în zâmbetul care primește aprobul
clipei născută din genuni,
din sfânta încrucișare a ispitirii în cei buni,
cei mai nebuni
dintre nebunii născuți din farmecul
frământării lutului sumar,
simt,
doar,
culoarea ce capătă contur
în quadratura seninului din Univers,
acolo unde...
unde nu-s...
acolo unde fiecare vers capătă sens
și-un adevărat culcuș cuvântului din noi...
de ce suntem Născuți,
doar... din Nevoi?
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sala de recepție a sufletului
Fiecare suflet are,
loc de recepționare,
o terasă de nevoi
unde vine fiecare
încărcat cu pumnii goi
la taifas de cercetare
și o ușă după care
este pace și război,
liniște și tărăboi,
beznă groasă și lumină,
fals și mustrare divină,
flori, verdeață și noroi,
tot ce-a fost și ce-o să vină,
în viață mai apoi.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Cristos
primesc și eu salvarea de la Isus Cristos
în lumina-i sfântă iar mă transfigurez
am îndepărtat abisul hulpav, voluptos
țelul mântuirii a crescut prin crez.
Cristos este iubirea sublimă și eternă
extinsă ca un univers pavat cu stele
e așteptata pace și liniște internă
lumini care mă-nvață cum sa ajung la ele.
Cristos e împăcarea cu cerul și pământul
evlavie crescută în ronduri și răzoare
învățătura Lui îndulcește Cuvântul.
munte de înțelegere înălțat în soare
trainică blândețe ce potolește vântul
cine i se alătură niciodată nu moare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proiecții în timp
port poezia în sânge, curge ca izvorul
face popas în inimă s-o liniștească
freamătă în voie cu patimi amorul
pentru destin și viață cu soarta lumească.
m-am strecurat abilă printre lumini și umbre
așa fericită s-ajung la bunul Dumnezeu
am îngropat în codru toate grijile sumbre
luptând pentru speranțe ca un versat tezeu.
am ridicat credința pe falnice creste
unde sfinți veghează alături de Cristos
mi-am făcut din soartă mirabilă poveste
beată de elixirul dulce amar gustos.
noaptea steaua mea îmi dă câte o veste
despre urcușul meu în univers sfătos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de sat
Veșnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)
Mi-e dor de sat, unde veșnicia e la ea acasă,
Mi-e dor de sat unde vinul stă limpede în ulcior,
Unde pâinea e tăiată în două și e pusă frumos pe masă,
Unde mă așteaptă un suflet sfâșiat de dor!
Mi-e dor de sat, unde primăvara pomii sunt în floare,
Mi-e dor de sat, unde miroase a pită coaptă!
Unde se-aude susur de izvoare,
Acolo veșnicia cu adevărat mă așteaptă.
poezie de Vladimir Potlog (13 mai 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe rugul poeziei
în rugul nesfârșit al unui vers
arde mâhnirea arde framântarea
să fiu și eu lumina acestui univers
îmi aduc în suflet depărtarea.
din rana mea de doruri și iluzii
curg stropi de mirări franjurate
te atrag bucurie cu ferme concluzii
în vasul meu de lut cu flori pictate.
în temnița de foc a amintirii
am închis chipul iubirilor mele
îi fur timpului secunda mântuirii
și busola îndreptată către stele.
vreau viața mea să fie simfonie
izvorul ce absoarbe solară armonie
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însoțită de umbră
atât de fragedă mi-e umbra între lumini suave
pretutindeni mă urmează cu albastre emoții
nu răspândește-n lume tonuri anoste și grave
se îmbracă-n auriu din ieftine promoții
umbra-i parte integrantă a sufletului meu
unde am ascuns iubiri din prima tinerețe
se-nvăluie-n diafane culori de curcubeu
printre splendori mirene se-ncarcă cu finețe
mai ascund în umbră o listă de păcate
așteptând mântuirea de la Iisus Cristos
din suflet lansez gânduri desferecate
spre cerul iertărilor cu spirit sfătos
am trăit cu umbra fantezii fermecate
bând din potir de argint elixirul gustos
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul Îngerului
Un înger drag mi-a apărut în vis,
M-a luat de mână, și mi-a spus:
"Viața nu e întotdeauna ceea ce pare,
Nici pe oameni nu-i cântări după înfățișare:"
Mama m-a luat de mână
Și mi-a șoptit:
"Te voi conduce în locul unde visele sunt vii
Închide ochii și inima-ți deschide,
Pe tine te vei redescoperi "
Ea m-a condus prin Întuneric și Lumină,
În brâul curcubeului învăluită, calm-senină.
Fiecare culoare e un vis ce se poate împlini,
M-a condus aievea printre galaxii
Apoi am ajuns într-o grădină
Mângâiată de o boare divină.
Mama mi-a spus cu vorbă blajină:
"Admiră copacii și florile,
Miroase și gustă din roade"!
Am privit, am mirosit, am gustat,
Și totul era dulce, era parfumat,
Era o curgere în armonie,
Aș fi rămas acolo o veșnicie...
Îngerul m-a luat de mână și mi-a spus:
"Toate acestea îți aparțin, în inima ta au curs,
Visul te va conduce spre ele în fiecare noapte,
Cu visul înaripat poți călători departe!"
***
De-atunci viața mea este divină,
Împart tuturor, taina ascunsă în grădină
Visele dulci de Iubire și Lumină,
Și îngerul mă conduce, în fiecare noapte
Pe tărâmuri necuprinse și îndepărtate,
Unde Mama-înger îmi revarsă în inimă
Căldură, Armonie și blândă Lumină.
partea a 2-a
Văzându-mi lacrima din ochi curat
Ce printre gene mi s-a strecurat,
Îngerul a venit, și m-a-ntrebat:
-"De ce ești tristă"?
-"Sunt singură, i-am răspuns,
Și-un dor adânc de tine m-a străpuns".
Cu ochii ei duioși, m-a-mbărbătat,
Și mi-a destăinuit:
"Dumnezeul bun și preaiubit
Astăzi mi-a îngăduit
Să-ți șterg lacrima,
Și să-ți spun că întotdeauna
De îngeri ești înconjurată,
Că singură, nu vei fi niciodată.
Deschide-ți inima curată!"
La piept m-a strâns cu drag,
Șoptindu-mi:
"Copilul meu, copil iubit
Îngerii sunt pretutindeni
Atunci când te simți rătăcit,
Îngerul poate fi străinul întâlnit
Ce-ți zâmbește arătându-ți drumul.
Poate fi fără vârstă, poate avea riduri.
Îngerii pot fi pretutindeni,
Se pot deghiza în prieteni,
Sau "așa-zișii" dușmani,
În frați, surori sau propriii copii.
Doar în Lumină ei călătoresc
Cu misiuni dumnezeiești
Abătându-ți pașii
Când ești aproape de abis
Orientându-te pe cale
Așa cum ți-a fost scris.
Când vei deschide ochii,
Toate acestea le vei zări
Oriunde în lume, astăzi, vei privi!
"Acum a venit vremea să plec..."
Am început a plânge și m-am trezit...
Precum în grabă a venit,
La fel de repede m-a părăsit.
"Rămas bun, astăzi nu-ți voi spune,
Pentru că în Ceruri se întâmplă o minune,
În Sferele Înalte e o întreagă lume
În care Tu și Eu avem un loc anume..."
poezie de Floarea Cărbune (26 martie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte sfântă, binecuvântată
o mare de lumini ținute în palme
inundă orasul în drumul spre casă
unde sunt întinse bunătăți pe masă
unde se concentrează secundele calme.
Cristos a înviat din morți
cu viața pe moarte călcând
iertare peste lume dăruind
este iubirea aleasă dintre sorți.
e liniște și pace e sărbătoare dulce
iepurași de ciocolată ouă roșii cozonac
fiece creștin petrece după bunul plac
e noaptea când nimeni nu vrea să se culce.
povestea milenară o scriu ca un cirac
cu tradiții sfinte din vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!