Şireata

Într-o sufragerie cu tonuri brune,-n care
Amirosea a poame şi a vopsele noi,
Şedeam în ditai jilţul, gustând dintr-o mâncare
De-aceea, belgiană, din cele mai de soi.

Tictacul unui ornic pe când îl ascultam,
Dinspre bucătărie veni un damf deodată
Şi-o slujnică nurlie intră, netam-nesam,
Hoţeşte, sub barişu-i subţire, pieptănată.

Plimbându-şi degeţelul tremurător pe faţa
De catifea rozalbă ca piersicile, hoaţa
Îşi tot făcea de lucru pe lângă masa mea.

Cu-o mutră de fetiţă cuminte, când serveşte;
Apoi îmi spuse-n şoaptă, ca s-o sărut, fireşte:
"Mi s-a răcit obrazul, ia pipăie-l colea!"

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drăcoaica

Într-o sufragerie-ntunecoasă,
Cu miros de fructe şi vopsea,
Mâncarea belgiană de pe masă,
S-o halesc, pe mine m-aştepta.

Mâncând, prea tăcut şi fericit,
Bucătăria ca un ceas se-aude-
Şi-o slujnică, vă zic, fatal cuţit,
Îmi taie calea cu buci rotunde.

Numai degetul de pe obrazul
Catifelat ca piersica, ce ghiduş,
Făcea toţi banii şi tot hazul!

Parcă-mi şoptea: acuş-acuş!
Apoi, tot ea: "Hei, Scaramouche,
Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!"

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Birtul Verde (pe la orele cinci, seara)

Îmi scâlciasem ghetele, umblând
Pe bolovani, opt zile, ca un câine.
La "Birtul Verde"-n Charleroi intrând,
Cerut-am şuncă rece, unt cu pâine.

Ciolanele sub masă mi le-am pus
Şi am privit desenele naive
De pe pereţi. A fost frumos nespus,
Când fata cu privirile parşive

Şi sânii mari (n-o sperii c-un sărut
Pe asta!) mi-a adus pe-un blid de lut
Felii de şuncă, unt şi pânişoare -

(Usturoiată şunca, şi rozalbă!)
Şi mi-a umplut apoi enorma halbă
Cu-o bere ninsă de un rest de soare.

sonet de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

poetul avea o amantă
care se dezbrăca dintr-o paletă de culori
şi-avea în fiecare clipă o altă rochie
întorcea sunetele cuvintelor
pe degete
apoi le punea pe buze ca pe-o
prăjitură cu frişcă
când mergea oraşul mirosea ca o petală
ce i se lipea de genunchi zburând apoi
cu mirosul ei pe lângă trupul unui copac
în jurul unui poem bronzat de sărut
se prindea de fuzelajul unei păsări de sticlă
înaintând cu aripile strânse
care trasau linii în formă de zbor
pe pieptul lui

poezie de Radu Chiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Mă-ntrebi ce fac?...
Ce vrei să fac
Mai mult decât s-aştept... să tac...
Să casc... să dorm şi... să visez
Pe fondul roz al unei vechi Ghiordez,
Pe care câteodată şade
Şi blonda mea Scheherazade...

Fac ce-am făcut şi ieri
Şi totdeauna -
Mă bat cu vântul şi mă cert cu luna...
Din când în când mă urc pe deal, spre soare,
Să mă-ntregesc cu globul lui fierbinte -
O veche şi unică sărbătoare
Ce-o prăznuiesc de patruzeci de ani...
Cu Oltul, însă, nu mai stau de vorbă,
Că-i monoton şi mărginit la minte,
Şi nu ştie să curgă decât spre Drăgăşani...

Fac pe Narcis în apa din fântână,
Sărut pe Maica Domnului de pe troiţă,
Pe Sfântul Petre-l duc spre cimitir de mână
Citesc pe Jules Laforgue
Şi pe Arthur Rimbaud,
Iar când îmi iese-n cale Domnul Niţă -
Invăţător şi... cârciumar şi... deputat...
Mă-nchin umil în faţa Cristosului din sat,
Îl scuip în frunte
Şi îi dau cu "Huo!"...
Şi-aşa răzbun şi pe Laforgue
Şi pe Rimbaud...

Iar când se face noapte şi tăcere,
Când boii dorm pe burtă
Şi oamenii pe spate,
Mă fragmentez în pietre nestemate
Şi porcilor mă dau să mă digere...

poezie celebră de Ion Minulescu din Ideea europeană, VI, nr. 147 (22 iunie 1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roman

I

La ani şaptesprezece, nu eşti defel serios.
Laşi naibii, într-o seară, şi ţapi şi limonadă:
Ieşind din cabaretul cu lustre, zgomotos,
Te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenadă.

În iunie, spre seară, e-atât de-nmiresmat
Văzduhul, că-nchizi ochii adesea, de plăcere.
Oraşul nu-i departe, iar vântul – încărcat
Cu zgomote – miroase a viţă şi a bere.

II

Te uită, o fâşie de-azur, cât un arnici,
S-a agăţat de-o creangă: o stea răutăcioasă
O-mpinge şi, cuprinsă de-un dulce tremurici,
Pe boltă se topeşte, subţire şi lăptoasă.

Şaptesp'ce ani! O noapte de iunie! Pierdut,
Laşi să te-mbete seva – e parcă o şampanie.
Baţi câmpii; ţi se zbate pe buze un sărut –
Îl simţi cum se frământă mereu, ca o gânganie.

III

Cu inima năucă, prin cărţi robinsonezi
Când, în lumina pală-a unui fanar, răsare
O fată drăgălaşă, - dar lângă ea mai vezi
Şi-al tatălui ei guler, - o umbră-ngrozitoare.

Te crede fata foarte copilăros; bătând
Din pantofiori, deodată se-ntoarce către tine
Cu o mişcare vie, sprinţară lunecând.
- Pe buze-ţi mor, atuncea, duioase cavatine.

Eşti, până-n luna august, îndrăgostit lulea!
Îi scrii sonete: râde de ele, deopotrivă.
Amicii toţi, te lasă: prea eşti neghiob. Dar Ea
Se-ndură, într-o seară, să-ţi scrie o misivă.

În seara ceea intri în birtul zgomotos
Şi ceri un ţap de bere, sau poate-o limonadă...
La ani şaptesprezece, nu eşti de fel serios,
Când ştii că sunt atâţia tei verzi pe promenadă.

poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici vârstele nu vin treptat. Deodată îl vezi pe cel de lângă tine bătrân şi nu ştii când s-a întâmplat. Tot aşa, te trezeşti într-o dimineaţă şi vezi că e primăvară. Te uiţi şi deodată vezi că lămâiul e înflorit. Îl miroşi, apoi te uiţi cum se aşază seara ciorile venite de la bulgari fix în copacul din faţa casei, cum se numără între ele, înainte să se împrăştie la culcare. Sau vezi porumbeii sălbatici cum îşi fac cuib şi aleg doar lemnişoarele de tei.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când îşi întorceau spre oaspeţi ochii în care se desfătau lacrimi de prietinie.
Se strecurară în peşteră, caşicum ar fi vrut să dea de veste. Dar Bătrânul, fără îndoială, ştia că au sosit monahii săi. Amândoi tinerii se opriră cu sfială văzându-l cufundat în gânduri şi aşteptând în jilţul lui să bată un ornic din văzduh, al cărui sunet numai urechea lui putea să-l simtă. Pe altarul luciu de piatră stăteau semnele tainice ale vieţii şi ale morţii. Cele trei făclii de ceară ardeau lin.

Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atât de neputincioşi în faţa ei. E ca o fereastră care se deschide atunci când vrea ea. Camera se răceşte şi nu putem decât să tremurăm. Dar de fiecare dată se deschide mai puţin, până când, într-o zi, ne întrebăm ce s-a ales de ea.

Arthur Golden în Memoriile unei gheişe
Adăugat de Crina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Uitare

Am fost invitat într-o seară,
la masa din Marea Uitare,
acolo gustând, fiecare,
doar gânduri ce-s gata să moară.

Eram invitat de onoare,
servit doar cu cele lăsate
la urmă să fie uitate
-desert pregătit cu răbdare-

Zâmbeam cu tristeţe pe faţă,
ştiind că eram doar o umbră
uimită, la masa cea sumbră

a celor plecaţi dintr-o viaţă
spre alta, un drum ce te-nvaţă
că "Marea Uitare" răsfaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce intră, fiindu-i frică de mumă-sa vitregă să nu o bată dacă se va întoarce acasă, pentru că întârziase, întrebă dacă nu cumva are trebuinţă de o slujnică. Sânta Vinerea, care locuia înăuntru şi care priimi pe fată, îi răspunse că are trebuinţă de o asemenea fată; ea rămase acolo. Mai întâi îi spuse că treaba ce are să facă dimineaţa este să dea de mâncare puilor ce-i avea în curte, însă mâncarea să fie nici caldă, nici rece; apoi să scuture şi să deretice pân casă. Iară maica Sânta Vinerea plecă la biserică. Fata făcu tot, precum îi poruncise. Când veni acasă, Sânta Vinerea întrebă de puii ei, carii erau balauri, şerpi, nevăstuici, ciuhurezi, şopârle, năpârci şi guşteri, cum le-a dat mâncarea, şi toţi răspunseră că n-a fost băgat de seamă daca a lipsit ea de acasă; aşa de bine au fost căutaţi. Intră în casă maica Sânta Vineri şi văzu toate lucrurile aşezate la locul lor şi rămase foarte mulţumită.

Petre Ispirescu în Fata moşului cea cuminte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C. C.: Dă-mi drumul, boşorogule...
Niles: Bine, dar tocmai am....(C. C. iese din bucătărie şi intră în sufragerie. Se aude un ţipăt strident.)
Niles:... ceruit podeaua.

replici din filmul serial Dădaca
Adăugat de Alexandra Bleoancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa era pusă şi tocmai când dădeam să sun, doamna Hudson intră cu ceai şi cafea. Peste câteva minute ne aduse şi mâncarea, aşa că ne aşezarăm cu toţii la masă. Holmes era mort de foame, eu mort de curiozitate, iar Phelps căzut într-o stare de sumbră depresie.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale "castităţii"

Când femeia este castă,
Nu cedează sine die
Nu doreşte vreo simbrie,
Ci s-ajungă-a ta nevastă
Iar Georgică, o năpastă,
Avusese seara-n vie
C-o fecioară cam nurlie,
Ce la sex deloc n-adastă
El, fidel "masculei" ginte,
Îşi făcea mereu idei
Şi dorind-o, că-i fierbinte,
Ea i-a zis cu bun temei:
- Dacă eşti copil cuminte,
Joacă-te cu sânii mei...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ceaiul a fost gata, am vrut să mă apropii de masă, dar Bessie îmi spuse să stau liniştită, cu acel ton poruncitor pe care-l cunoşteam atât de bine. Voia să stau lângă foc; pusese în faţa mea o măsuţă pe care se aflau o ceaşcă şi o farfurie cu pâine prăjită; apoi mă aşeză întocmai ca altădată pe un scaun şi-mi dădu dulciuri exact aşa cum făcea pe vremuri cu cele pe care le şterpelea pentru mine. Am zâmbit şi la fel ca odinioară, m-am supus.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E târziu

poate prea târziu să cred
că îţi pui mâna sub cap
şi te rogi
să mă visezi
dansând
prin cameră
în timp
ce luna se aşază cuminte
pe podea

e târziu
poate prea târziu
să răsfoiesc prin cărţile tale
cu gândul că voi găsi
măcar un cuvânt
ce mă va învăţa
să te aştept
ca după orice vis

e târziu
poate prea târziu să cred
că dorm
lângă obrazul tău cald
şi din când în când
mă rosteşti
în şoaptă
odată cu Psalmii

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

am rămas întârziat
într-o gară, de ţară
ceasul se stricase prea devreme
suspinând m-am aşezat lângă mine
răsucind gânduri târzii pe verigheta timpului
cu speranţa că vei păşi către mine
într-o zi, de vară
în faţă niciun tren, nici-o gară
îmi era teamă de întârzieri repetate
ploua încet în mine
picături se scurgeau pe caldarâmul fierbinte
ascultam ţăcănitul pantofilor pe asfaltul gândului
aşteptam trenul, ora, ziua
când vei veni
ştiu, într-o zi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintindu-mi de Clopoţelul Auriu

Devastat şi bolnav – un om trecut de patruzeci de ani;
Frumoasă şi nevinovată – o fetiţă de trei ani.
Nu un băiat – dar foarte dragă:
Sentimente alinătoare – din când în când câte-un un sărut!

Apoi a venit acea zi – fost brutal smulsă de lângă mine;
Umbra sufletului ei pribegeşte pe undeva.

Iar când îmi amintesc cum, chiar înainte de-a muri,
Începuse să gângurească mici sunete, să lege cuvinte,
Îmi dau seama că legăturile de carne şi de sânge
Nu fac decât să ne pună pe umeri mari poveri
De dureri şi de regrete.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea trebuie mereu reinventată, e un lucru ştiut.

citat clasic din Arthur Rimbaud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migraţia stăncuţelor

Se plimbau, legănat, pe o stradă-n oraş,
îmbrăcaţi asortat, discutând pătimaş:
-Măi femeie, tu ştii că mă bate un gând
ca ai naţiei fii să înceapă curând

Să migreze şi ei, să se-mprăştie-n stol,
că există temei când stomacul e gol.
-Te ştiam idiot, însă... nici chiar aşa,
dar, acum, spune tot, că, apoi, vom vedea!

-Uite-aşa m-am gândit: sunt sătul de gunoi
de când iarn-a venit cu zăpezi pe la noi;
în oraş nu găsesc demâncare, deloc,
de, întruna, slăbesc şi îmi trag de zâmboc.

Mă gândesc la un zbor ca, pe-un astfel de timp,
să mă plimb pe-un ogor dintr-un alt anotimp,
într-o ţară din sud, cu un soare plăcut,
unde-aş vrea să aud croncănit nou-născut.

-Măi, stăncuţule drag, eu bag-seama acum
că, pe tine, te-atrag nu mâncare sau drum,
ci căldură şi-amor, căci de pui nicidecum
nu te văd doritor, şi-nţeleg, oarecum,

Dar, să facem, aşa, ditai drumul de zbor,
mi se pare, cumva, mult prea istovitor.
-Păi, atunci, draga mea, hai, măcar, pe furiş,
pentr-o clipă, colea, că e bun şi-un... tufiş.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni şi noaptea fatală, în care zorabul prevală asupra pisoiului. Dobermannii, alarmaţi de mirosul sălbatic pe care animalul începuse dintr-o dată să-l secrete, îl atacară amândoi deodată. Îi trebui, după cât se crede, mai puţin de un minut ca să-i orbească pe amândoi, fără să-şi facă probabil nici un rău. Gardianul postat la uşa apartamentului prezidenţial, alertat de zgomotul din salon, se repezi într-acolo; se auzi un strigăt, apoi arma sa care se descărca, inutil însă. Când fu găsit, avea jugulara sfâşiată dintr-o singură muşcătură.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!