Drăcoaica

Într-o sufragerie-ntunecoasă,
Cu miros de fructe şi vopsea,
Mâncarea belgiană de pe masă,
S-o halesc, pe mine m-aştepta.

Mâncând, prea tăcut şi fericit,
Bucătăria ca un ceas se-aude-
Şi-o slujnică, vă zic, fatal cuţit,
Îmi taie calea cu buci rotunde.

Numai degetul de pe obrazul
Catifelat ca piersica, ce ghiduş,
Făcea toţi banii şi tot hazul!

Parcă-mi şoptea: acuş-acuş!
Apoi, tot ea: "Hei, Scaramouche,
Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!"

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şireata

Într-o sufragerie cu tonuri brune,-n care
Amirosea a poame şi a vopsele noi,
Şedeam în ditai jilţul, gustând dintr-o mâncare
De-aceea, belgiană, din cele mai de soi.

Tictacul unui ornic pe când îl ascultam,
Dinspre bucătărie veni un damf deodată
Şi-o slujnică nurlie intră, netam-nesam,
Hoţeşte, sub barişu-i subţire, pieptănată.

Plimbându-şi degeţelul tremurător pe faţa
De catifea rozalbă ca piersicile, hoaţa
Îşi tot făcea de lucru pe lângă masa mea.

Cu-o mutră de fetiţă cuminte, când serveşte;
Apoi îmi spuse-n şoaptă, ca s-o sărut, fireşte:
"Mi s-a răcit obrazul, ia pipăie-l colea!"

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus Anadyomene

Sicriu abandonat, doi ochi de mort

Sub peruca morţii însă-i o fantomă

Ce-şi plimbă noaptea ca pe-un cort

Să ascundă lumii rana ei enormă!

Gât de strigoi, nişte omoplaţi bizari,

Două buci şi-o taină ce nu ascunde,

Doamne, după sexul unor armăsari,

Se-aud atât: numai gemete rotunde!

Zău ce şale dulce mirosind ca naiba

Pândesc din noapte ochii cei de lup;

Şi-aud sub piele cum creşte iarba -

Şi-ţi rup buruienile şi gaura-ţi astup!

Luminoasă Venus, ci mişcă-te odată

Să-ţi simt, iubito, putoarea adorată!

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar toamnă...

Am paşii mici, miros a toamnă,
N-am să mai vin, nu m-aştepta,
E - apus de ziuă în visare,
Mi - e inima o frunză grea.

E primăvara prea departe,
Va cade iarna peste noi,
Nu m-aştepta, calea-i întoarsă
Vom fi precum copacii goi...

Din gâdul meu, acum lumina
Îmi adânceşte umbrele,
Tresar din visele-mi deşarte,
Pe unde-ţi umblă vorbele?

Nu m-aştepta şi visu-mi iartă,
E greu să-ntind aripile,
E toamnă-n mine şi-altul pleacă,
Şterge-ţi închipuirile...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini: Uite, vroiam să ştii ce onoare este pentru mine să lucrez cu aşa o...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un cuţit): Nu, tu să asculţi! Vreau doar să ştii cu cine ai de-a face! Câte femei vezi în bucătăria asta?
Linguini: Păi, eu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu alt cuţit): Numai pe mine. De ce crezi că e aşa? Pentru că bucătăria de înaltă clasă este o ierarhie învechită, bazată pe reguli create de bărbaţi bătrâni şi proşti. Reguli făcute special pentru ca femeile să nu poată pătrunde în această lume, dar eu totuşi sunt aici. Cum s-a întâmplat asta?
Linguini: Păi, pentru că tu, pentru că tu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un al treilea cuţit): Pentru că sunt cel mai dur bucătar de pe aici! Am muncit prea mult ca să ajung aici şi n-am să risc totul pentru un coate-goale care a avut noroc! Ai priceput?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

La degetul inelar: Calea Vieţii

Se făcea că mor şi de aceea
am mormăit la tine-n zilele din urmă.

Se făcea că dor mi-era de tine
iar tu erai pe nicăieri – nu-mi ceri...

Dar se făcea că m-a salvat o zână blondă
cu plete încâlcite-n ziua ieri...

Se face-acum de zorii dimineţii –
ziua de azi doar n-o fi Calea Vieţii?

Se face că mi-e dragă iară ceaţa
ce stă pe ochi aşa cum o ragletă –

eu nu mai văd, eu nu mai ţin aproape
eu nu mai văd, eu nu mai vin curând!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că banii nu au miros

Că banii n-au miros, e sigur –
Zicala asta e cu cap,
Cu o condiţie, desigur:
Să nu ţii banii la ciorap...

epigramă de Ioan Frenţescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur: A, Merlin.
Merlin: Cum te mai simţi?
Arthur: Bine.
Merlin: Mă bucur.
Arthur: Da. Îi datorez totul lui Gaius.
Merlin: Trebuie să vorbesc cu tine.
Arthur: Încă nu ai înţeles, nu-i aşa? Eu hotărăsc când trebuie să vorbim.
Merlin: Nu şi azi.
Arthur: Uneori mă întreb dacă ştii cine sunt.
Merlin: Dar ştiu cine eşti.
Arthur: Bravo.
Merlin: Eşti un prostănac. Şi încă unul regal.
Arthur: O să te schimbi vreodată, Merlin?
Merlin: Nu... Te-ai plictisi. Promite-mi că dacă îţi vei lua un alt servitor, nu va fi un lingău.
Arthur: Dacă încerci să îţi dai demisia...
Merlin: Nu. Sunt fericit să fiu servitorul tău până când voi muri.
Arthur: Uneori cred că te cunosc Merlin. Alteori...
Merlin: Păi eu te cunosc pe tine: eşti un mare războinic. Într-o bună zi vei fi un mare rege.
Arthur: Foarte drăguţ din partea ta.
Merlin: Dar trebuie să înveţi să asculţi la fel de bine precum lupţi.
Arthur: Alte apropouri?
Merlin: Nu. Doar atât. Doar... să nu fii prostănac.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără alibi

Păi vinovat este poporul
cel cu hazul şi necazul
pe care-l apucă dorul
şi când poate n-ar fi cazul

Cel cu hazul şi necazul
ba munceşte ba suspină
dar nu şi-ar schimba macazul
lumânare făr' de vină

Şi când doarme dă lumina
ori poate-l apucă dorul
că munceşte şi suspină
păi vinovat este poporul

Cel cu hazul şi necazul
cel cu netul şi cu prazul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructe şi frunze

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Cad pe pământ soldaţi răniţi întâia oară,
Şi frunzele-nverzite-a primăvară
Ne dau de ştire despre lupte
Cu miros de fructe.

Soldaţi răniţi întâia oară de cartuşe
Îşi iau pistolul fabricat din lemn de uşe,
Şi frunze înverzite a păpuşe
Ne-anunţă despre fructe
Cu miros de lupte.

În patul tău miroase a fruct de somn,
Eu trec prin el tuşind un domn,
Şi frunze-înverzite-a pom
Se războiesc în fructe
Cu miros de lupte.

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Se închină morţi iubiţi întâia oară,
Şi frunze-nverzite-a moară
Se nasc din fructe
Cu miros de lupte.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetul meu poate arăta către luna, dar degetul meu nu este luna. Nu trebuie să devii degetul meu, nici nu trebuie să-mi proslăveşti degetul. Trebuie să-mi uiţi degetul şi să priveşti încotro arată.

citat celebru din Osho
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăr ucenic

Un Rimbaud ţăran s-a aşezat lângă mine, la masă,
cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă,
un soldat Rimbaud, tânăr prin excelenţă,
s-a aşezat la masă ca o ilustră eminenţă;
ca pe o laticlavă princiară
şi-a desfăcut mantaua militară.
Tăcea, privind la fata cu fusta înflorată
şi cu bariş cum poartă la ţară orice fată,
tăcea soldatul tânăr,
tăcea,
tăcea mereu,
îi străluceau doar dinţii de straniu minereu,
ca-n apele de munte naivii bolovani.

Tăcea şi el ca mine la douăzeci de ani.

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Semicerc (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Truda este singurul lucru care este generator de fericire. Numai că, atenţie, fericirea nu e cât lumea. De obicei e mai lungă, mai scurtă, mai prea scurtă, dacă e prea lungă se strică, îţi spun eu. E ca mâncarea care stă două-trei zile la frigider, apoi trebuie să o arunci. Găteşte atât cât mănânci pentru o zi şi vei fi fără doar şi poate fericit.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii n-au miros

Bucuros c-a luat o mită,
Zice un funcţionar veros:
"Sunt bolnav de sinuzită,
De-aia banii n-au miros".

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gipsy love

Când mă vezi nu mai ai aer să respiri
Că-s frumoasă şi miros a trandafiri,
Mi-ai da haina şi cămaşa de pe tine,
Şi aş fugi da' ce-aş fugi cu tine-n lume.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Trupul tău şi ochii tăi rău m-au vrăjit,
Mi-au luat minţile, ce rău m-au zăpăcit,
Şi din mintea mea nu pot să te mai scot
Cânt mereu de dorul tău şi nu mai pot.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Hey
I can't take, can't take it anymore
I'd give it all
There's no change for love
Let's escape far beyond this shore
I'd give it all
You're my Gipsy Love.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară am aşezat Frumuseţea pe genunchii mei - şi am găsit-o amară - şi am înjurat-o.

Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern (aprilie 1873)
Adăugat de Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa era pusă şi tocmai când dădeam să sun, doamna Hudson intră cu ceai şi cafea. Peste câteva minute ne aduse şi mâncarea, aşa că ne aşezarăm cu toţii la masă. Holmes era mort de foame, eu mort de curiozitate, iar Phelps căzut într-o stare de sumbră depresie.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări! ne aduceţi ofilirea... fructe prea coapte! am muşcat din carnea voastră numai atunci când setea îmi devenise de nesuportat şi când nu-i mai puteam îndura arsura. Fructe trecute! mi-aţi umplut gura cu o fadoare otrăvită şi mi-aţi tulburat adânc sufletul. - Fericit cel care, tânăr încă, a muşcat din carnea voastră tare şi a supt sucul vostru parfumat de dragoste, fără să mai aştepte... pentru ca apoi, răcorit, să alerge pe drumul unde ne vom sfârşi tristele noastre zile.

Andre Gide în Fructele pământului (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din loc în loc şi mai cât colea, se făcea că erau aşezate nişte stufişuri, unele rotunde şi cu flori, altele lunguieţe şi cu pomişori, iară altele făcute ca nişte ascunzători. Flori cu fel de fel de feţe şi cu un miros de te îmbăta. Mă rătăcisem căscând gura în toate părţile, uitându-mă la poamele cu care erau încărcaţi pomii şi ascultând la miile de păsărele ce cântau pe rămurele şi fără a se sfii de mine. Mai către mijlocul grădinei se făcea că era o fântână de marmură albă ca laptele, şi apa curgea pe de o sută de părţi, limpede ca vioara şi rece ca gheaţa.

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mattia se gândi că numai asta rămânea, că toată afecţiunea părinţilor se descompunea în mici griji, în aceleaşi preocupări pe care ai lui le înşirau la telefon în fiecare miercuri: mâncarea, căldura şi frigul, oboseala, uneori banii. Tot restul zăcea cufundat în profunzimi de neatins, într-o masă pietrificată de discuţii niciodată avute, de scuze ce trebuiau cerute şi primite şi de amintiri ce trebuiau corectate, care vor rămâne la fel.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănelul

Într-o dimineaţă oarecare
Alături de suratele flămânde
Un motănel ce cauta mâncare
Gaseste o paine şi-o ascunde
Căzu-se de la un moş
Ce avea prea multe-n coş,
Iar Dumnezeu milos de fel
Dădu pâinea, exact, la motanel
Şi numa' ce-l vezi că face o strigare
- Hai suratelor la mâncare!
Şi cu gheruţa precum un cuţit
Numai ce-l vezi că se apucă de-mpărţit
Trei bucăţi egale, să ajungă la fiecare.
Şi nici o-nghiţitură nu a terminat
Că numai ce aude un mieunat!
De după colţ iese o pisicuţă
C-o fundiţă roşie drăguţă
- E înfometată sau speriată?
Apoi motănelul spune-ndată
- Hai surată dă-i o bucăţică
Nu o vezi cât e de mică
- Eu nu-i dau din bucăţica mea
- Iar eu nici atâta, mai bine am pleca.
Rupe motănelul din miezul lui de pâine
Şi spune: Hai prietena mea şi mănâncă cu mine.
Dar din senin se aude un glas aprins:
Pis pis pis pis, pis pis pis pis
Era Carla ce-şi căuta de zor
Pisicuţa ce plângea de dor
Însă fata sufletistă a observat
Grija ce motănelul i-a purtat
Şi de atunci vine în fiecare zi
Să se joace toţi trei şi pentru al hrăni.

fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!