legitima

Legitimă apărare

Sentimentele...
Containere cu mărfuri perisabile
Abandonate pe cheu,
Cuvintele...
Traseul pe care rachete cu îngeri
Migrează spre Dumnezeu

Când iubirea străpunsa potrivnic,
Mă leapădă
Amintirea, statornică victimă,
Mă apără!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bară la bară

Multe se dau în stambă
Ca prin ţara nimănui
Fără de răgaz şi tihnă
Printre umbre şi semafoare
Setările sunt alandala
Cu chip anost de odaliscă
Şi traseele ne duc hai hui
Nu se mai respectă reguli
Priorităţi şi nici măcar intenţii
Nu mai corespund nicicând
Nu mai există sintagma fără griji
Nici în stare infantilă
Apare tot mai multă lehamite
Când toate-s stresante
Ar fi nevoie tot mai stringentă
De un pact de neagresiune
În legitimă apărare
Mai bine să se deschidă
Un portal angelic spre iubire
Cu expunere permanentă.

poezie de David Boia (14 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delaţiune

în rezervaţia noastră pescarii fug pe mare în lume
nebunii şi poeţii găsesc uşi deschise în seninul cerului
mistreţii calculează profitul în bancnote de plastic
bătrânii pensionari îşi mănâncă nepoţii de vii sperând
supravieţuirea e legea care nu are nicio altă lege
şobolanii de câmp s-au cuibărit în capul mesei
bunicii şi părinţii dorm duşi în televizoare alb-negru
din difuzoare ies limbi subţiri şi roşii de protodaci
e o linişte morbidă acoperind mormintele ce ne strivesc
vecinii joviali, temnicerii criminali în legitimă apărare
profesori activişti stalinişti zburdă pe imaş fără zgardă
muşcând din verdele înmugurit al recoltelor de mâine
un copil se chinuie să iasă din muma pădurii
bărboşii din tablouri nu vor să moară în istorie
frământarea şi lupta ne ţin captivi între garduri
noi nu suntem urmaşii cavalerilor lup din basme
ci copiii cârtiţelor oarbe din fundurile pământului

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândirea ţăranului

Pe ogorul dintre dealuri
Nu departe de pădure,
Unde câmpul pare-n valuri
Şi porumbu-i plin cu mure,
Un ţăran stă şi priveşte
Cu securea într-o mână.
El porumbul îşi păzeşte
De mistreţi ce vin în turmă.
Deodată ce zăreşte?
Vine-o scroafă cu purcei
Ce porumbul îl striveşte,
Fărmând tot în urma ei.
Se apropie de turmă
Strigând vrute şi nevrute.
Însă porcu-i porc şi râmă
Şi nu vrea ca să-l asculte.
El securea o învârteşte
Şi-o aruncă către turmă.
Un purcel cu ea loveşte
Ce rănit, rămâne-n urmă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Dacă aţi avea credinţă..."

(se va arunca sau nu muntele...)

nu eşti decât o bocceluţă plină de resturi de vise
ai aflat cu două secunde înainte de-a fi viu
nu e nimic dramatic în asta
te-a prins în plasă insomnia cuiva care a mestecat îndeajuns de multe furtuni
pentru a-şi legitima respiraţia
şopteşti afirmi urli pe toate portativele vântului
sunt
neîndoios sunt
sunt pentru că recunosc pietrele şi izvoarele care urcă în ele
până la inima focului
oamenii care-şi fac culcuş în coama valului
şi pun clipei brăţări de asfinţituri
măştile pe care le-am purtat cu mândrie acum compost
unei stele prea slabe
toate s-au înfruptat din mine cândva apoi m-au uitat

cineva aşteaptă să te locuiască fraudulos

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purgatoriu

Psihologia mulţimii
târziu a povestit:
Nebunia unită
ciclic s-a războit.
A ei dorită eclipsă
e să trimită
lumea-n Apocalipsă.
Acum, când piticul,
atomul cel mic
e... năzdrăvanul,
supremul voinic!
Dumnezeu,
notă a luat
apoi a zis răspicat:
Îngeri şi demoni
până acum am fost delicat,
oi albe şi negre
în stână aţi stat.
v-a înbulzit răutatea,
cu Natura v-aţi pus

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat cu El?

"Cine zice că rămâne în El, TREBUIE să trăiască şi el cum a trăit Isus." (1 Ioan 2,6)

Cărările spre slăvile-aurite nu au sfârşit, dar au un început -
În grajdurile Betleemului Iudeii - acolo-au luat fiinţă şi-nceput.
Ai cunoscut şi tu, creştine, umilinţa acelei pocăinţi zguduitoare,
Primind s-apuci, batjocorit fiind, să mergi şi tu pe-a grajdului cărare?
Acel ce a creat şi timp, şi spaţiu a trebuit să fugă urmărit
De-un fir de praf, de un nimic, de-un nimeni, dar care totuşi îl ura cumplit.
Ai cunoscut şi tu, creştine, această ură stârnită de viaţa ta divină?
De nu, ai grijă: n-ai să-mparţi nici pacea din veşnicia care stă acum să vină.

Acel ce le-a făcut şi e dispecer, veghind de veacuri peste lumi şi stele,
Şi-a aşteptat chemarea în lucrare, treizeci de ani tot adunând surcele.
Ai cunoscut şi tu această aşteptare, făcând un lucru foarte ne'nsemnat,
În timp ce-o mare misiune-ţi sta în faţă? Putut-ai tu s-aştepţi să fii chemat?

Acel ce a hrănit pe mii de oameni, El însuşi fu din greu înfometat,
Deşi numai dorind putea să aibă; nu-i totul oare tot prin El creat?
Ai cunoscut şi tu, creştine, lipsa şi ai răbdat în timp ce-ai fi putut
Să ieşi din ea neascultând de Domnul, oricând, dacă aceasta ai fi vrut?

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!