Gândirea țăranului
Pe ogorul dintre dealuri
Nu departe de pădure,
Unde câmpul pare-n valuri
Și porumbu-i plin cu mure,
Un țăran stă și privește
Cu securea într-o mână.
El porumbul își păzește
De mistreți ce vin în turmă.
Deodată ce zărește?
Vine-o scroafă cu purcei
Ce porumbul îl strivește,
Fărmând tot în urma ei.
Se apropie de turmă
Strigând vrute și nevrute.
Însă porcu-i porc și râmă
Și nu vrea ca să-l asculte.
El securea o învârtește
Și-o aruncă către turmă.
Un purcel cu ea lovește
Ce rănit, rămâne-n urmă.
Fuge turma grohăind,
Călcând totul în picioare.
Din pădure-n jos venind
Paznicul de vânătoare.
- Ce faci, bade, tu nu știi
Că vânatu-i protejat?
Mâine-ți spun ca tu să vii
Să plătești. Ești amendat.
- Eu recolta mi-o păzesc.
În legitimă apărare,
Altă lege eu gândesc
L-această împrejurare.
- Altă lege nu există.
Poți să cauți cât voiești,
Răsfoind orice revistă;
Pentru c-ai greșit, plătești.
Gândi el în sinea lui: astă lege
Nu de bravi parlamentari isteți
A fost făcută simplu, se-nțelege
De turma mare a porcilor mistreți!
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre porci
- poezii despre țărani
- poezii despre sat
- poezii despre recoltă
- poezii despre vânătoare
- poezii despre păduri
- poezii despre protecție
- poezii despre plată
- poezii despre picioare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.