lăcomiei

Ecologia în suferinţă

E codrul cu românul frate,
De când se ştie, cu mult dor,
Dar de o vreme, sfidător,
Frăţia nu vrea s-o arate
Fidel chemărilor ingrate,
El defrişează cu mult spor
Căci lăcomiei i-e dator
Şi îl ucide-ncet, în rate
Pădurea pleacă a ei frunte,
De-aşa un frate-nfricoşată...
Şi-urcând pe a plăcerii punte,
Noi, cu privirea-nduioşată
Ades şi pe-al lui Venus munte
Găsim pădurea defrişată.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lacrima lumii...

În lacrima lumii, se-aude durerea,
Cu care se-adapă într-una tăcerea.
Pieirea mai pune un pas peste noi
Şi tot mai adânc coborâm în noroi.

Distrugem speranţe şi gânduri tăcute.
Am pus raţiunea să nu mai asculte.
Şi robi lăcomiei, de noi inventate,
Clădim inutile şi sumbre palate.

Robiţi de maşini şi luxoase vacanţe,
Mirajul din drog... privaţi de speranţe,
Urmăm neclintiţi ce ne da lăcomia
Şi creştem cu grijă şi-n tihnă robia.

Orbiţi de plăceri şi de lucruri deşarte,
Privirea din noi nu mai vede departe.
Şi-n timp ce greşim, dar nimic nu ne miră,
Pământul sub noi de-abia mai respiră...

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne iubim (Poetului Emil Brumaru)

Hai să ne iubim sâmbătă seara
Pe canapea, sau pe un site pe undeva.
Bezmetică ţi se trezească vrăbioara
Aplaudând din aripi reînvierea ta.

S-adun cu buzele din sfârc răcoarea,
Să pitrocesc secretul fragedului sân,
Să-ţi strecor în trup toată alinarea
Şi-n beznă grea, să te consum ca un păgân.

Muşchiul coapsei tale alb şi moale
Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu.
Focul lăcomiei curge-n bale,
Etern, în ademenirea mea de-ateu.

O, chip cu suflet mototol şi acru,
Ţi-aş săruta o ţâţă dilatată-n ochii mei;
Virtual m-apropii cu un gând sacru
Să te sărut, pe abdomen şi chiloţei.

poezie de Stelan Platon (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Focul lăcomiei curge-n bale," Domnule Stelan (Stelian?) Tizul Dv. filozoful Platon, ba chiar şi Platon Pardău v-ar trage de urechi [...] | Citeşte tot comentariul

Neamul omeniei

Ca un izvor ce îşi revarsă mana
Făr-a alege buzele-nsetate
Sau ca un pom ce îşi oferă hrana
Făr-a alege palme-nfometate,

Suntem un Neam, străin de învrăjbire,
Cu bunătatea ca blestem al nemâniei
Şi pentr-un pui de şarpe cu iubire,
Incompatibil cu rugina lăcomiei...

Un Neam în suflet cu atâta poezie,
Cu altruismul, ca înaltă bogăţie,
Un Neam ce pentr-o pace-ţi dă o mie
Şi glorios, şi ne-ntrecut în vitejie!

Noi nu dorim război! Puterea omeniei,
În lupta de-apărare, o înălţăm ca scut,
Chemând din cer blestemul nemâniei
Pe inimi ce cu ură s-au umplut...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

prea multe oglinzi...
baloanele de săpun
nu ne mai bucură-
tu, răsfoind ziarele,
indiferent...

seară fierbinte...
pe orice ţărm,
veşti de război-
tu, adulmecând asfinţitul,
precum un câine...

cod portocaliu de furtună...
porţia de hrană a săracului
s-a micşorat -
tu, nicio părere,
din conul de umbră...

[...] Citeşte tot

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muritor de rând

Nu duc în cârcă nemurirea
cu gândul ei sedus de nebunii,
adulmec timpul în găsirea
momentelor scăldate-n bucurii.
Şi-i scurt momentul, cât clipa!
Vrând să sporească încearcă trucul,
reverberând precum albina,
când vrea să ştie ceva, stupul.
Zdrenţe s-au prins în scaiul vieţii,
balsam sărac desprins din fericire.
Aşa încerc să dosesc ţepii
tot mai vânjoşi la-mbătrânire.
Nu duc în cârcă bucuria
căci mierea curge-n Paradis,
îmi pun în slujbă viclenia
să pierd cărarea spre abis.
Duc gândul meu la masa desfătării,
spion modest, neadaptat,
s-aducă visu-imbelşugării
ce-a fost dintotdeauna rezervat.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alaiul unui cerşetor

Popor, faceţi loc! trece-un călător!
Un sfeşnic înainte ş-un preot după dânsul;
De săraci se duce un trist coşciug de lemn.
Înfăşurat în trenţe, un corp este într-însul,
Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. -
Cei mari, vă plecaţi! trece-un cerşetor!

Bogaţilor, loc! trece-un călător!
Acel cerşetor care chiar ieri nu avea pâine,
Clopotul răsună, că a ajuns la port:
I-a încetat durerea şi grija pentru mâine;
Regii-s d'opotrivă cu cerşetorul mort.
Staţi, ţari şi cezari! trece-un cerşetor!

Loc! loc, suverani! trece-un călător!
Ţărâna-i se depune în urna veciniciei,
Unde concheranţii p-a lor o au depus,
Şi viermii putrejunei dau pânteci lăcomiei -
Sufletele toate se văd acolo sus.
Îndărăt, bogaţi! trece-un cerşetor!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunaţi în pumni, copii...

Adunaţi în pumni, copii,
Pentru viitorul vostru,
Iarba verde de acasă,
Nu lăsaţi străinii lumii
Verdele să il cosească.

Adunaţi în pumni, copii,
Pentru traiul de neam mare,
Grânele crescute în soare,
Nu lasaţi prostia lumii
Să vă arunce în nepăsare.

Adunaţi în pumni, copii,
Aurul verde râvnit,
Copacii munţilor noştri,
Nu-i lasaţi tăiaţi prea cruzi,
De lăcomia fără margini.

Adunaţi în pumni, copii,
Bogăţia fără preţ,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şobolanul şi caşcavalul

Un şobolan, ce fără frică, de ani de zile s-a-nfruptat
Şi s-a-grăşat peste măsură, furând pe rupte de la stat,
Acumulând peste hotare castele, conturi dolofane,
În care stau înghesuite cu sutele de milioane,
Vazu cum şade nepăzită într-o cămară, o bucată,
De cascaval, îmbietoare, cu un miros ce te îmbată.
Probabil, dintr-o întâmplare, că paznicul, un nea Caisă
Plecând probabil la plimbare lăsase uşa larg deschisă.
-Ia stai măi frate că e rostul să dau o nouă lovitură
Că n-am mai pus de multă vreme un strop de caşcaval în gură,
Deşi am grâne în cămară, şi-am strîns averi spectaculoase,
Am iaht o vilă cu piscină şi-n capitală şapte case,
De cascaval acum am poftă, de apă mi-este plină gura,
Chiar dacă simt că de aseară mă arde în stomac friptura!
Cum caşcavalu-i luase ochii fiind pe masă, la vedere,
Păşi tiptil cu sacu-n spate în zăbrelita încăpere,
Dar când pe pradă puse mâna şi-a pus guzganul pofta-n cui,
Că se închise la capcană, cu zgomot, uşa-n urma lui!

Morala

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva lumea era perfectă

Cândva lumea era perfectă,
Iar noi convinşi că aşa va fi mereu.
Eram fericiţi în acea lume,
Apoi ranchiuna a început să bombăne-n mintea pământească.
Apoi a apărut, grăbită, Îndoiala cu capul ei de spini.
Şi-ndată ce Îndoiala a rupt plasa
Tot felul de gânduri drăceşti
Au sărit dincoace prin ea –

Am distrus lumea care ne-a fost dată
Pentru iluminarea noastră, pentru viaţă –
Pietrele geloziei, pietrele
Fricii, ale lăcomiei, ale invidiei şi-ale urii
Au stins lumina.
N-a fost nimeni fără o piatră-n mâna lui sau a ei.
Ne-ntorsesem acolo,
Exact în locul de unde-am plecat.
Ne izbeam unul de altul
În întuneric.
Şi nu mai aveam un loc în care să trăim, de vreme ce n-am ştiut

[...] Citeşte tot

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!