Muritor de rând
Nu duc în cârcă nemurirea
cu gândul ei sedus de nebunii,
adulmec timpul în găsirea
momentelor scăldate-n bucurii.
Și-i scurt momentul, cât clipa!
Vrând să sporească încearcă trucul,
reverberând precum albina,
când vrea să știe ceva, stupul.
Zdrențe s-au prins în scaiul vieții,
balsam sărac desprins din fericire.
Așa încerc să dosesc țepii
tot mai vânjoși la-mbătrânire.
Nu duc în cârcă bucuria
căci mierea curge-n Paradis,
îmi pun în slujbă viclenia
să pierd cărarea spre abis.
Duc gândul meu la masa desfătării,
spion modest, neadaptat,
s-aducă visu-imbelșugării
ce-a fost dintotdeauna rezervat.
Eu port cocoașa modestiei
ce din nimic s-a ridicat,
ca sfera uriașă a lăcomiei
purtată d-un banal gândc.
Și eu și tu și mii de miloane
unim destinul în tumult
să facem lumea mișcătoare
spre locul mai puțin știut.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apicultură
- poezii despre modestie
- poezii despre bucurie
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre spionaj
- poezii despre seducție
- poezii despre rai
Citate similare
Când mă duc seara la culcare
Când mă duc seara la culcare
Îmi pun o mână sub obraz,
Mă gândesc la fiecare...
Dar cine s-a gândit la mine azi?
Și îmi las gândul trist să plece
În locurile-n care n-am ajuns,
Și lacrimile încep să mă încerce...
Dorul de tine m-a străpuns.
Din drumul lui mereu se-ntoarce,
Îl rog în noapte să dispară,
Dar nu vrea să mă lase-n pace
Și amintirea-ți începe să mă doară.
Când mă duc seara la culcare...
Nu mai încerc să mă opun,
Las gândul ca să plece-n zare
Și vorbe dulci, în vis, îți spun!
poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
Din tot ce am...
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
simt clipele prin amintiri cum zboară
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
duc mai departe-a timpului povară.
Și nu mă plâng, și nu regret nimic,
las timpului destinul să mi-l treacă
din ieri, din azi, din mâine mă ridic
chiar dacă-ar fi să sap și-n piatră seacă.
Ani grei s-au adunat în urma mea
tăcerile, mai lungi ca niciodată,
din gânduri îmi alungă piaza rea
și calea dreaptă-n suflet mi-o arată.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
cărările îmi par tot mai schimbate,
din tot ce am, din câte am avut,
în inimă-mi rămân doar nestemate.
Ridic cu ele-n cuget un altar,
pentru tăceri loc sfânt de întrupare
din vorbele arzânde ca un jar,
de strajă stând pe dune mișcătoare.
Chiar dacă toamna vieții a sosit,
nu mă opresc din drum, merg înainte,
pornind tăcut din locul hărăzit,
mă-ndrept tot mai smerit spre cele sfinte.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre zbor, poezii despre viitor sau poezii despre toamnă
Se duc bătrânii
Se duc bătrânii
se tot duc
Rămânem noi, semințe goale
Privind spre soarele-răsare
Cu zâmbet veșted și năuc.
Se duc bătrânii am rămas
Doar noi, a veacului urdoare
Privind spre soarele-răsare
Cu ochi de câine de pripas.
Se duc bătrânii lutul lor
Îngrașă brazda ce hrănește
Făpturi grotești, cu ochi de pește
Ce merg pe loc, fără vreun spor.
Se duc bătrânii cruci de lemn
Le stau la cap, ca să-i păzească
De-o generație drăcească
Ce n-are-n grai cuvântul demn.
Se duc bătrânii ca un fum
Ca o miresmă de tămâie
Și-n urma lor ce-o să rămâie?
Doar buruieni, pustiu și scrum.
Se duc bătrânii
se tot duc
Căci lumea asta li-i străină,
Se duc spre taină și lumină
Lăsându-ne deștepți dar singuri cuc.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre pești, poezii despre lut, poezii despre lumină, poezii despre lemn, poezii despre inteligență, poezii despre fum sau poezii despre draci
PASUL SPRE CASĂ
Si mă duc in depărtare, unde norii albi de vată
Mă acoperă cu aripi si-mi vorbesc ades in șoaptă.
Si mă duc... mă duc cu gândul, amintirile s-adun
Să le pun intr-o catrință, odihnindu-mă sub prun.
Văd in zare cum răsare o mușcată in fereastră
Bcuroasă că imi vede pasul indreptat spre casă.
Au plesnit de bucurie toți bujorii in grădină
Si se leagănă sub soare lujerii de la sulfină
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre nori, poezii despre bujori, poezii despre aripi, poezii despre amintiri, poezii despre alb sau poezii despre Soare
Se duc încet
Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.
Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.
Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Și-n lacrima de rouă plină
Vise sting.
Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Și din dureri... necunoscute,
Mă ridic.
Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre păsări, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre durere
Baistrucul...
Te-am luat și eu odată-n brațe și-ncetișor am să te duc
în lumea viselor cu boațe din țara frunzelor de nuc...
Ca obosit de contemplare, să te mai iau, să te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...
Când păsări or porni să zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaș vălătuc...
Pe undeva ne-om despărți, ca să mă lași, ca să mă duc
eu - unde nu mai poți tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...
poezie de Iurie Osoianu (21 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, citate de Iurie Osoianu despre superlative, poezii despre țări, citate de Iurie Osoianu despre țări, citate de Iurie Osoianu despre visare, poezii despre stele căzătoare, citate de Iurie Osoianu despre stele căzătoare, citate de Iurie Osoianu despre păsări, poezii despre naștere, citate de Iurie Osoianu despre naștere sau citate de Iurie Osoianu despre frunze
Pornii să duc...
pornii să duc în cârcă a doua jumătate
de veac muiat în pâclă și uns cu nedreptate
ușor mi-a fost cu prima- un Cronos lent din greacă
când tâmpă și sublimă, când oarbă și posacă,
iar drumul curge parcă-i un râu în șerpuire
pe râu numai o barcă - în barcă omenire
în fund de zări se vede noian de-ntunecime
în formă de monede și alte sinonime
alături merg cu drumuri, duc timpul meu în spate
îl scald mereu în fumuri de ape nespălate
mereu îl bag în găuri de șarpe sacadate
mereu îl scot din hăuri turnate pe la spate
îl vreau intact și sobru ajuns în veșnicie
și falnic ca un codru și larg ca o câmpie
îl vreau un pisc de munte și val îl vreau, de mare
îl vreau cu stea în frunte și stele la picioare
îl vreau ca pe-o podoabă cu nimb îl vreau de focuri
îl vreau ca pe-o zgârcioabă (de timp nu de norocuri)
și-ncă mai vreau să-mi țese din har înțelepciune
chiar dacă n-o să-i pese că sunt demult jenune
pornii să duc în cârcă a doua jumătate
de veac muiat în pâclă și uns cu nedreptate
ușor mi-a fost cu prima- un Cronos lent din greacă
când tâmpă și sublimă, când oarbă și posacă...
poezie de Iurie Osoianu (30 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre șerpi, poezii despre râuri, poezii despre păduri, poezii despre prăpăstii, poezii despre picioare, poezii despre numismatică sau poezii despre munți
* * *
Mai am puțin, renunț la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Și acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!
Mai am puțin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Și cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!
Mai am puțin, și de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În viețile ce vor urma Tu călăuza... mea
Și singura muză cu ochii verzi de Stea!
Mai am puțin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Și dimineața naște roua peste flori
Tu floarea mea din viața ce va urma!
Mai am puțin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu ești încă lacrima ce arde-n viața mea
Și singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!
Mai am puțin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre verde, poezii despre sărut sau poezii despre somn
Îmi duc crucea prin pietriș
Peste colțul fericirii s-a ivit păinjeniș,
A murit tihna, iubirea... ș-aburc dinspre povârniș;
A-nsurit și tinerețea ce avea ochii vioi,
Și s-au etalat dușmanii înarmați ca la război.
Da eu rabd că le pot duce, duc și crucea peste hău,
M-am călit prin vremuri crunte, persiflând destinul rău,
Și lansez o ironie spre acel ce-i mușcător,
Și mă consolez cu gândul că și rău-i trecător.
Ieri înăbușeam suspinul și durerea-mi ștrangulam,
Și mă întrebam în sine "De ce eu?" mă răsculam,
Însă susurul de ani m-au făcut mai înțeleaptă,
Și-mi sărut soarta pe frunte, așa crudă și nedreaptă...
Caut chipul fericirii prin păinjenișul mut,
Nu îmi pare deprimată deși n-a zâmbit de mult.
Nu îi deranjez țesutul ce-o umbrește de un timp,
Și mă bucur că-mpreună am mai dus un anotimp.
Astăzi a scăpat trei lacrimi și le-a șters, da pe furiș,
Și-o apostrofez căci eu îmi duc crucea prin pietriș...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre război, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Aș vrea
Aș vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înțelegînd al vieții rost,
Aș vrea să fiu străjer în post,
Și chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu așa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieții sfinte.
Aș vrea să fiu ce alții nu-s
Și nici nu vor să fie:
Mergînd prin viață spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Și să mă 'nalț mereu mai sus,
Din timp spre veșnicie.
Aproape-aș vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar și de cei căzuți din rînd,
Rămași în urmă, sîngerînd,
Răniți fără de nume.
Aș vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.
Aș vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanți ce mi-i i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"
Și aș mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Și strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Și să mă-ntorc în soare.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre secunde sau poezii despre plăcere
Se duc
Se duc poeții din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi și goi,
Se duc poeții mari de la noi!
Și niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose și triste, pentru noi.
Se duc, se ridică la cer
Ca niște îngeri plini de taină și mister.
Acolo îi așteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeții care sunt nemuritori.
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre religie sau poezii despre curățenie
Decembre
Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, privește -
Mai spune s-aducă jăratec
Și focul s-aud cum trosnește.
Și mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aș vrea să le-nvăț simfonia.
Mai spune s-aducă și ceaiul,
Și vino și tu mai aproape, -
Citește-mi ceva de la poluri,
Și ningă... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Și toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citește nainte.
E ziuă și ce întuneric...
Mai spune s-aducă și lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Și-a prins promoroacă și clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi și nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citește nainte.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: George Bacovia
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau poezii despre ninsoare
Rondelul timpului trecut
Anii ne duc spre toamne veștejite
Si reazemele-mi sunt tot mai puține,
Tâmplele-mi ning de vremuri vămuite,
Durerile-mi alini când sunt cu tine.
Iubirile de doruri zămislite
Rămân, nu pleacă de la mine,
Anii ne duc spre toamne veștejite
Și reazemele-mi sunt tot mai puține.
Oprim amurgul pe cărări senine
Și ne păstrăm speranțele-mplinite,
Timpul ne va-nsoți prin treceri line
Chiar dacă gândurile-mi sunt cernite,
Anii ne duc spre toamne veștejite.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă sau poezii despre iubire
"Buchetul" vinului
E gândul meu cam desuet,
Să-i duc soției "un buchet"
Dar am și unul mai de soi:
Să duc nevasta la butoi.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soție, epigrame despre căsătorie, epigrame despre vin sau epigrame despre gânduri
***(seducție)
se duc
mirările copilăriei
se duc idealurile adolescenței
se duc visele și
împlinirile tinereții
se duc anii de glorie ai
maturității
certitudinile senectuții se duc
timpurile și anotimpurile se
duc -
din toate numai cenușa
cuvintelor
cuvintele... cuvintele... seduc
poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre maturitate, poezii despre idealuri, poezii despre copilărie sau poezii despre cenușă
Drumul
m-am trezit strivit între gânduri
mama plânge a jale
nori negri trec agale
în cale, nimic nu răsare
voci aspre răsună
în jur o lume nebună
ascuns este cuvântul și gândul
azi nu mai sunt copilul de ieri
sunt un bătrân
fără vârstă, fără ani
port pe umeri poveri de secole
trecute, pierdute
în cer bat clopote
lumina se scurge tăcută pe ziduri
văzduhul privește
cum timpul trece
pe aici, pe undeva
eu biet pribeag bătrân
pășesc din lac în puț
știu, știu unde să mă duc
mă duc și mă tot duc
doar am uitat pe unde să apuc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre voce sau poezii despre promisiuni
Toamna vieții
Atâtea amintiri am strâns în viață
ce grele-mi par când anii se tot duc!
S-au așezat pe gânduri ca o ceață
să îmi cobească-n cântecul de cuc!...
Iar de privesc aevea peste vreme,
spre căile pe care le-am parcurs,
mă răsucesc pe muchii de dileme,
rămase cu-ntrebări fără răspuns.
Mi-am căutat destinul printre stele,
din neguri reci m-am ridicat în zbor,
am aruncat ratările prea grele
pe zdrențele căzute dintr-un nor.
Din drumul meu am izgonit himere,
care-așteptau credința să-mi-o ia,
am frânt din ochi ispite efemere,
ieșite la răscruci în calea mea.
Am adunat din tină nestemate,
le-am șlefuit și nume sfânt le-am dat,
mi le-au furat mișeii, pe-apucate,
zicând că ei în taină le-au creat.
Ajuns acum în toamna vieții mele,
privind în urmă parcă mă-nspăimânt,
destinul meu, luat cândva din stele,
se zbate-n van pe-o aripă de vânt.
Dar tot urcând spre sferele astrale,
lăsând pământu-n urmă răscolit,
mai ud cu stropi de viață câte-o floare
când văd că se-ofilește-n asfințit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre muzică
Zile se duc
Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai ești,
De ce ai rămas sa ratacesti?
Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar și iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.
Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi încețoșați de brumă.
Zile se duc și vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc și vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.
Azi, iubite, ia și veșnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea și atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.
Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un țărm depărtat, neștiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul, nu gândirea
Mă duc pe gănd în Univers, m-așez pe corn în Andromaca
mă tot socot să pun de un vrej, s-aduc acasă vaca.
De unde-n gând atâta energie?
Că nu-i blindaj care să-l țină legat de tâmplă, încătușat.
Străbate tot, se naște-n depărtări, sfidează timpul, te transpune
oriunde vrei și nu apune.
Particulă elementară născută-n ciclotron uman, fără efort și legi elucidate,
arată lumii căt de sus ne-am cățărat, în evoluție, pe cracă.
Mă tot gândesc, și nu e gând, căci ceasul îl tot bate, ce bob s-aleg
să nu scap vaca, ce-a inundat cu aur, Andromaca.
Se mișcă biții prin mașini, te duc din cască-n cască,
îți mută chipul pe Pământ, dar nu e dintrodată.
Se-npotmolesc la greu, se pierd când tună,
și-artă timp acasă când se-adună.
Departe de-a fi gând, e imitația prin care
materia se scurge la mare depărtare.
Vă las un pic, mă-ntorc pe Andromaca
să stau pe corn, să nu mă uite vaca.
Si-atunci, să fie gândul, un vârf de energie, vecină cu nimicul,
ce-apare unde vrei în clipa născocirii, în zona de idei?
În minte, zice omul, concept nedeslușit, rămas să-și spună taina,
căci timpul nu-i finit.
Bogată-i Andromaca! Acolo nu-i oțel, cel care suge aur, nu e orice...
La unii, aleși, cu har pecetluiți, o minte înobilată
îi pune-n dreapta cinstei, conducători de gloată.
Se bucură omenirea, cu duh îi socotesc, iar simpla lor prezență
pe muți îi oblojesc.
Gând, minte, duh
nu mișcă acul la cântar, sau poate că-l adie, nu pot să am habar.
Le ducem fiecare, sunt tinere, și-s mari și pline de vigoare,
tot energii rîmân în ultima suflare.
Nu știu ce fac, rămân, migrează, dăinuiesc, este enigma vieții
la ființe ce gândesc.
Așa-mi doresc când va fi gata, să stau pe gănd în Adromaca.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre energie, poezii despre vecini, poezii despre vaci, poezii despre particule sau poezii despre legi
Privind în urmă...
În casa noastră primitoare
rămasa busuiocul prins la grindă
un borcan cu flori mirositoare
pus pe masa mare de la tindă
toti ce au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în șara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi, fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
unde, unde sunteți dragii mei
ușa de la poartă e încuiată
în curte peste tot și pe alei
crescut-au spinii până la poartă
din când în când doar clopotele bat
amintind că-i mare sărbătoare
și babele puține câte sunt
se-nchină pentru-n răsărit de soare
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
mamă, sunt copilul tău și-a ștept la poartă
soarele e dus de mult înspre apus
te rog, privește-n mine și mă iartă
precum și Tatăl Sfânt de sus
o să plec și eu din lumea asta
durerea-n umbrele de lut să mi-o ascund
că timpul o să-mi vindece și rănile uitate
și tot ce-a fost și fi-va în curând
plecăciune mamă, tată
și tuturor pe care v-am iubit
mă duc încet că știu că altădată
nu voi putea păși spre răsărit
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tată sau poezii despre sărbători