Tu

prea multe oglinzi...
baloanele de săpun
nu ne mai bucură-
tu, răsfoind ziarele,
indiferent...

seară fierbinte...
pe orice ţărm,
veşti de război-
tu, adulmecând asfinţitul,
precum un câine...

cod portocaliu de furtună...
porţia de hrană a săracului
s-a micşorat -
tu, nicio părere,
din conul de umbră...

ştiri pe surse:
trântorii atacă cu
ordonanţe de urgenţă-
tu, căutând cardul de cumpărături
sub pat...

imagini favorabile
în haine de lux,
faptele bune
propulsate de intenţii macabre-
tu, plictisit mă îmbrăţişezi...

în plasa creditelor bancare,
robii dobânzilor;
tentacolele lăcomiei
subordonează gândirea-
tu nu răspunzi la telefon...

păianjenii şireţi,
iubirea fără ruşine
de la amvon
aclamă-
tu, în concediu cu gaşca...

trandafiri năpădiţi de
parfumul suspiciunii;
discernământul
limpezeşte apele-
tu şi cu mine, în gară,
aşteptăm băieţii.

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baloane de săpun

Au înnebunit baloanele de săpun fin,
sunt peste tot şi zboară puƫin.
Unele se sparg imediat ce sunt rostite
altele se dezumflă îndată ce sunt privite.

Îmi plac baloanele de săpun oricum,
pentru că nu se plâng şi nu se fac scrum.
E deajuns să se nască puţin
şi ele pot cumva să zboare lin.

Îmi plac baloanele dar nu de săpun,
sunt mai cuminţi şi nu zboară putin.
Niciodata nu le privesc îndeajuns
şi ele se sparg când prea sus au ajuns.

Îmi plac baloanele dinainte de scrutin,
pentru că se sparg imediat în anonim.
Înnebunesc baloanele de săpun fin,
ce vor dispare în spiritual nostru latin.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţii deştepţi atacă

Ei n-au planuri prea subtile,
Dar au car şi oişte,
U. E,-n câţiva ani de zile
Vei ajunge... vraişte!!!

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baloane de săpun

Îmi plac baloanele de săpun,
pentru că nu se plâng niciodată.
E deajuns să se nască puţin
şi pot deja să zboare lin.

Îmi plac baloanele de săpun,
sunt cuminti şi zboară putin.
E dejuns să le privesc
şi ele se sparg, din cauza mea.

Îmi plac baloanele de săpun,
pentru că se sparg în linişte.
E deajuns uneori să le mângâi
şi ele se sparg, de emoţie.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cod portocaliu de caniculă,
Cod portocaliu de politică:
Canicula ne bagă-n boală,
Politica ne omoară.

epigramă de Dumitru Delcă (9 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât fetele americane petrec mai multe ore uitându-se pe telefon, cu atât au mai multe tendinţe sinucigaşe. În ultimii 7 ani, numărul sinuciderilor în rândul fetelor din SUA s-a dublat. E o problemă seriosă. În Marea Britanie, fetele care petrec peste 3 ori pe zi la telefon au de două ori mai multe şanse să facă depresie la 18 ani.

Manfred Spitzer în interviu (mai 2018)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ţărm în ţărm

[rafale]

Din ţărm în ţărm,
Intenţii meschine;
Trenul demult a plecat-
Prin câte-o fereastră,
Mai poţi vedea orizontul.

Blazoane pierdute-n
Vinul de cucută-
Pe ale mării piedestale,
Bufniţa albă
Ţipă.

Vis de triton,
Sub pleoape ard mocnit
Jelaniile-
În urma,
Fum de ţigară...

2

Pe-al ghiduşiilor albastru cântec,
Vântul
Deschide-n evantai
Culorile unor plimbări
Pe malul mării.

Urzite cu fire de lumină,
Aripi de fluturi
Aţâţă vântul,
Prin doruri
Juvenile.

Şi-n cântul
Lirelor de -opal,
Dezlănţuite porniri
Vor năpădi copacii
Neînfloriţi.

Ca o rugăciune
Pentru iertare,
Ca un imn
Închinat
Prieteniei.

3

Prinţi pitiţi
În pagini de carte-
Blocate-s discuţiile cu Alexa;
Dezorientarea,
Mai ceva decât sida...

Alunecări prin
Rupturi de logică elementară;
Între apus si răsărit,
Numai
Gustul de pizza.

Nimeni în cameră,
Freziile-ncremenite-n
Propriul parfum.
O carte lăsată pe masă
Îmi aminteşte de mine.

Pereţi de sticlă,
Amprentele vocale
Amplifică tăcerea.
Ca o treaptă de urcat,
Un nou naufragiu.

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

George: Vezi, uită-te. Rachel, tricoul meu s-a micşorat. Era mult mai mare, şi acum s-a micşorat. Vezi, asta face apa. Micşorează lucrurile.
Elaine: Pe bune? Ia mai zi-ne, deşteptule.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscoada: Doamnă! Din surse absolut sigure, serviciile noastre secrete au aflat că Iadul este pavat cu bune intenţii. Există dovezi clare că acest pavaj s-a făcut cu materiale scoase ilegal din carierele ţării noastre...
Faustina: Adică...
Judecătorul: Doamnă, aţi scos din ţară bunele noastre intenţii, fără măcar să achitaţi taxele vamale...
Faustina: Dovada!
Iscoada: Dovada e evidentă. Scotociţi ţara, de-a lungul şi de-a latul. Nu veţi mai găsi nicăieri oameni bine intenţionaţi.

replici din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din gară în gară

Cea mai urâtă faimă ne omoară
În Europa ultimelor ştiri,
Suntem români, fugim din gară-n gară,
Din patria strămoşilor martiri.

Vom pustii de tot această ţară,
În contul unei lente prăbuşiri,
Şi vom preface-n muzică uşoară
Vechi voievozi cu degete subţiri.

Iar pe aceia care încă ară,
Iar pe acei ce încă fac zidiri,
Îi vom lăsa în jalea milenară
Şi-n focul tânguitei lor uniri.

Noi emigrăm târâş, din gară-n gară,
La graniţe bocim ca musafiri
Şi facem România să tresară,
Ca vagabonzi la ultimele ştiri.

Furăm şi păcălim cu-o artă rară,
Europenii ne şi zic fachiri,
Că nici nu ştii, în fiecare seară,
De la români ce-i bine să admiri.

Oricum, ni-i, câteodată, dor de ţară
Şi-n lacrimi gust sărat de amintiri
Şi-apoi murim şi noi, din gară-n gară,
Sărmani români, la ultimele ştiri.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dezumflat şi veacul XX: cu tot cu baloanele lui de săpun!

Costel Zăgan în Inventeme (1 iunie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata de apoi

Fiece vers îl încep cu sfârşitul
Concluzie de simţ netrăit
Precum şi soarele asfinţitul
Şi-l face mereu plictisit
Mi-e silă de propria umbră
Ce obsesiv urmăreşte
Prin ploaie, prin soare, prin tundră
Un tată ce nu o iubeşte
Dar cel mai mult îmi e frică
De liniştea veacului sec
De oameni ce viaţa îmi strică
Şi mi-e ruşine să plec
Visez la o singură cale
Orbit să alerg ca un leu
Şi cu apucături maniacale
Să-l judec eu, pe Dumnezeu

poezie de Andrei Cucerzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manieratul

Indiferent că-i monoton
Şi chiar de nu-i prea priceput
Răspunde prompt la telefon
Dar niciodată la salut.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre coduri

Cod portocaliu de caniculă.
Cod roşu în politică.
Canicula ne bagă-n boală,
Politica ne omoară.

poezie de Dumitru Delcă (9 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou în tablou

(mozaic)

coama unui prinţ al deşertului
atinge visul-
o altă fată morgana?

în voia valurilor,
sub blândeţea lunii,
mii de fluturi...

săgetător rătăcitor-
ochiul farului
ţinteşte mai bine.

dibuind polul nord-
treji
şlefuitorii de pietre.

apele se rotesc,
cântecul stelelor
ca o vrajă.

căutând cavalerul şi steaua,
în ochii frizianului
numai blândeţe.

tablou în tablou-
încurcat în mrejele
unei amintiri.

măturând stelele
printr-un vis de iarnă-
poveste la gura sobei.

oglindă neagră-
propria fantezie desfăşurată
într-un mega joc.

creator
prins în plasa privitorului-
drumul spre casă închis.

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monica: Rach, sunt cei de la cardul Visa.
Rachel: O, Dumnezeule, întreabă-i ce vor.
Monica (la telefon): Puteţi să-mi spuneţi din ce motiv sunaţi? Da, aşteptaţi. (Către Rachel) Spun că au fost nişte activităţi neobişnuite pe cardul tău.
Rachel: Dar nu mi-am folosit cardul de săptămâni întregi.
Monica: Tocmai asta e activitatea neobişnuită.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

roib bea apă din găleata fântânii,
maci infloriţi -
dorinţă.

haiku de Anişoara Iordache
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ţes iubirea ce s-aprinde

Fur timpului furca depărtării,
Caierele lui din veşnicii de ani
Le ţes în secunda fericirii mele,
Painjeniş de frunze sub platani.

Degetele sângerează-a toamnă,
Un surâs s-apropie în taină,
S-a întâmplat s-apari în prag
Doinind într-a iubirii haină.

Ne-am prins în hora ghiduşiei,
Am pus o floare sub genunchi,
Poemele ne-au dat târcoale
Şi tu, ca iedera pe trunchi.

În pârgul vieţii mi-ai adus
Culoare peste umbra mea
Şi multă, multă poeziei
Ce urcă-n cer precum o stea.

Cred în destinul tău fierbinte,
În glasul tău duios de mag,
Te voi iubi în rimă pură
Cu un sărut prelung în prag.

Fur timpului din depărtare
Imagini pure de ani şi ani,
Să ţes iubirea ce s-aprinde
În frunzele de sub platani.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amidon, bidon, castron

De patru zile plăuă monoton
Un om s-a aruncat de pe balcon
O fată cu doi sâni de silicon
Trece pe trotuarul din beton.

Un cerşetor aşteaptă pe peron
Un tren pe care-l crede avion
În mâna dreaptă ţine un carton
Pe care scrie: "cumpăr telefon".

O fată mare cară un bidon
Cu apă minerală, de fason
Un preot care s-a născut afon
Vorbeşte despre moarte din amvon.

Un magazin cu firma de neon
Are trei vânzătoare şi-un patron
O domişoară face un balon
Şi-un câine latră ca un bariton.

La Catedrala Sfântul Spiridon
Se-mparte cărămidă la castron
Prin gară trec mărfare c-un vagon
La circ, o broască suge un piton.

Un politician cameleon
Şi-a pus portretul pe un camion
La cabinetul "Doctor Neuron"
Se vinde fericire la flacon.

La fabrica de amidon
Un muncitor s-a pus în tron
Şi şi-a băgat în fund un con
De brad, să ia un milion.

Un pod se ţine-ntr-un pilon
Un orb se ţine de baston
Un filozof - de un creion
De mine - doar un ghinion.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul-trandafir

Trandafiri albi. Roşii. Galbeni.
Trandafiri de toate mărimile.
Trandafiri. Trandafiri. Trandafiri.
Mulţi trandafiri.
Neînflorind niciodată unii,
alţii, de prea multe ori.
Miros de candoare şi libertate.
Trandafiri îmbobociţi.
Trandafiri înfloriţi.
Trandafiri uscaţi.
Mereu e acelaşi ciclu.

Totul ni se trage de la trandafiri...

Am degetele boante,
de la prea multă mutilare
de trandafiri.

Azi am tăiat ultimul lăstar.
Nu îmi mai simt degetele.
Au început să se subţieze
şi să se usuce -
frunze umane căzute
la început de toamnă.

Săracul meu trandafir...
s-a săturat şi el să simtă
fiecare rămurea cum o tai
- prin degete mă trec fiori de durere.

Of... abia aştept din nou primăvara...
mă duc şi la biserică
şi dau şi pomană la săraci...
doar să îmi crească
din nou
degetele la mâini
ca în fiecare primăvară
- nelinişte inexplicabilă
când mă apropii cu foarfeca de ei.

Ciclu vegetal normal
de creştere şi cădere a degetelor.

Şi mă gândesc...
Oare cum ar fi dacă aş înflori...

poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă latră asfinţitul şi nu cred

Semăn tot mai mult a copac.
Mai cuminte decât busuiocul
trimit semne disperate de ajutor celor
de pe ţărm, dar am să mor
tot căutând un om mai singur decât mine în acest univers
din care nu pot evada.

Semăn tot mai mult a copac, un copac
din care fac fluiere alţii. Veselia din inima mea
nu încape în frumoasele piepturi ale altor
bărbaţi. Au sufletul greu şi nu ştiu
să mângâie cu privirea nici o poveste.

Mă latră asfinţitul şi nu cred
că mă va muşca niciodată de nume.
Mama mi-a spus că eram sortit îngerilor,
după ce am trecut prin luna octombrie
dar hazardul a hotărât altceva. Mama
a închis ferestrele casei demult,
nimeni să nu vadă tristeţea fiului ei de acum.

Doamne, semăn mai mult a copac
deşi mi-ai dat prea multă veselie în inima mea.
O inimă preacucernică în faţa frumuseţii
de care seamă voi da ţărânii care mă aşteaptă
în dulcea ei îmbrăţişare. Atunci, sufletul meu
se va ridica în munţi ca o pasăre, precum scria
un caligraf mai bătrân decât istoria toată.

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!