flagel

Somn

! trezit din somn
cu lacrimile-n ochi
crin alb destul
capul în piept ţi-apleci:
flagel, dumnezeiesc,
pe umilinţa ta de floare!

poezie clasică de Cezar Ivănescu din Rod (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte

Dacă-mi va fi dat să mor mai devreme decât voi,
Nu rupeţi flori, nici nu tăiaţi cuvinte-n piatră.
Nici, când pe veci voi fi plecat, să nu vorbiţi cu ton solemn;
Fiţi cine-aţi fost înainte ca îngerul cel negru să îmi bată-n poartă.
Plângeţi, dacă simţiţi că-i necesar,
Despărţirea este iad, flagel.
Dar viaţa merge înainte,
Aşa că-n răstimp,... fredonaţi un cântecel.

poezie de Joyce Grenfell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rege

Ţâfnosul Rigă, cum se-ngâmfă El
Că-n platoşă-i ascuns ca melcul - gemeni -
Şi-nsuliţează câte-un ochi, asemeni,
Sedus de hipoteticul duel!

Spăimos, dă legi, edicte scrise-n cremeni,
Stârnite peste toţi ca un flagel,
Norodul aţâţându-l la răzbel
Şi-n jocul tău, Zeu Marte, tu l-ademeni!

Legat p-un fir subţire şi tehui,
Se mişcă tot releu-n plasa lui!

Tunarii de la Forturi, puşi de Rigă,
Comanda Lui prin guri de foc o strigă!

Dar uită că-zmintit întru bravadă -
Se-mpiedică în propria lui spadă!

sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora paraţilor

Geohelminţi din patru emisfere
Uniţi-vă!
Ieşiţi la suprafaţă, la vedere,
Fiţi viermi adevăraţi!
Aşa v-o cere,
Un parazitolog începător...

Şi ce-ascunzişuri, ce mistere
Veţi oferi lentilei mele de miop,
Ce se holbează-o oră-n microscop
Până ce lacrimile-i curg în ocular,
Atâtea cât să umple un pahar!

Lama de sticlă el o ia
Şi o acoperă cu o lamelă,
Sub care-i proba, zău aşa,
În care se distinge o femelă,
Un ou şi-un chist, cam ovalar,
Cu doi nuclei, ba patru chiar,
Şi un flagel cam recurbat...

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Truşcă din Gânduri tipărite (2005)
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şpaga noastră cea de toate zilele

E un dezastru general, nu poţi să faci un singur pas,
Că te loveşte ca un par acest flagel întins şi gras.
De vrei să mergi în primării, c-o foaie, pentru-o aprobare,
Te umilesc de parc-ai fi un cerşetor la drumul mare.
Te poartă pe la zeci de uşi pentru-o-amărâtă de ştampilă
Şi stai la nu ştiu câte cozi, că-ţi vine să îţi plângi de milă.
Dacă-nsfârşit, cu chiu-cu vai, ajungi să intri-ntr-un birou,
Cu greu ţi-aruncă o privire, stă-nţepenit ca un tablou.
Cu greu îşi desclestează gura să-ţi adreseze un cuvânt,
Se-asează mai comod în scaun şi e atent de ai vreun gând...
Să scotoceşti prin portofel, să umbli pe la buzunare.
Tu simţi durere în tot corpul, de stat la coadă în picioare.
Şi te apucă nebunia, că ştii precis la ce gândeşte;
Mai rasfoieşte prin dosare şi peste ochelari priveste,
Îţi zice-aşa... cu nepasare: "Să treci mai peste-o săptămână",
Dar dacă-i pui pe masă"PLICUL", devine fiinţa cea mai bună.
Şi ca prin farmec s-a schimbat funcţionarul plictisit,
E-atât de zâmbitor, de- amabil, tu ştii că " PLICUL" l-a vrăjit.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihaida - Fragment epic - Cântul I

Cânt armele române şi căpitanul mare
Ce-mpinseră păgânii şi liberară ţara,
Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,
Peste Carpaţi trecură de glorie încinse
Şi toţi românii-ntr-una uniră subt un sceptru,
O acvilă, o lege, cum are ca să fie.
În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,
În van conspiră iadul să-i ţie-n întunerec
Ş-asupra lor trimite fatala dezbinare
Şi uneltiri străine ş-împerecheri civile,
Căci Domnul îi protege ş-îi ţine peste secoli
Şi i-a ales să-şi facă din ei tărie mare.

O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume,
Ce soarele dreptăţii te-ncinde şi te-nspiră!
Mută să fie buza profană ce te cheamă
Să amăgească omul şi cerul să insulte.
Severă deitate, a crimelor pedeapsă,
Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni,
Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XVIII

Un loc e-n Iad, Văi-Rele se numeşte
de piatră-ntreg cu faţă ruginie,
cum e şi naltul mal ce-l cercuieşte.

În centru-acelui blăstăm de câmpie
căscat se vede-un puţ şi larg şi-afund
al cărui chip la timp îl voi descrie.

Iar spaţiul cât rămâne-i loc rotund
cât e-ntre puţ şi râpa asta mare
şi-n zece văi se-mparte-ntregu-i fund.

Precum e locul unde spre-apărare
a zidului se văd pe sub castele
un şanţ urmând pe-alt şanţ în număr mare,

aşa erau făcute-aici şi ele.
Şi-aşa cum vezi şi punţi care să treacă
pe-alt mal, din pragul ăstor citadele

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!