flagel

semidoctism

Semidoctismul este cel mai cumplit flagel al omenirii, mai cumplit decât molima, foametea şi războiul, un flagel necunoscut până-n secolul nostru. Semidoctismul este un despot, cum n-a existat niciodată până acum. Un despot care-şi are slujitorii lui, sacerdoţii şi sclavii, un despot în faţa căruia totul s-a prosternat cu dragoste şi superstiţie, cum nimeni nu şi-ar fi putut imagina până acum, în faţa căruia ştiinţa însăşi tremură şi-i cântă-n strună înr-un mod ruşinos.

definiţie celebră de Dostoievski în Demonii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coronavirus, flagel al timpurilor noastre în care visurile, dragostea, rămân în stare latentă.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (martie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

! trezit din somn
cu lacrimile-n ochi
crin alb destul
capul în piept ţi-apleci:
flagel, dumnezeiesc,
pe umilinţa ta de floare!

poezie clasică de Cezar Ivănescu din Rod (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza mondială

Flagel de-a dreptul necurat,
Ce ne-a adus vremuri deşarte,
Unii în srăchini au călcat,
Alţii plătesc oalele sparte!

epigramă de David Boia (1 mai 2009)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectică

"Minciuna este un flagel".
Spunea, deunăzi, unul chel;
I-am spus atuncea adevărul
Şi a-nceput să-i crească părul.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) nu vreau să dovedesc că trăim într-un veac de aur. Rănile de care suferim dor prea mult şi nu le putem ascunde cu mătasa cuvintelor. Vreau să spun că nimeni nu ridică glasul pentru puţinul bine ce se face şi există în ţara noastră.
"Se ştie" că norodul sărmanei Românii trăieşte în bordeie [...]Alcoolismul la noi ar fi un flagel înspăimântător.
A! Dar sărăcia, dar lenea, dar nepăsarea!

Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carl Adolph von Basedow, Robert James Graves, Alois Alzheimer, James Parkinson, Jean-Baptiste Bouillaud, Jan Gösta Waldenström, Sir James Paget, Perthes Georg, Hulusi Behçet, Harvey Williams Cushing, Apotheker John Langdon-Down, Samuel Alexander Kinnier Wilson, Robert Koch, Sir Michael Anthony Epstein, Yvonne Barr... Ingrată modalitate a istoriei să le facă numele nemuritor! Pentru milioane de suferinzi, ei nu sunt altceva decât boala Basedow Graves, boala Alzheimer, boala Parkinson, boala reumatismală Bouillaud, macroglobulinemia Waldenström, cancerul Paget, Boala Perthes, boala Behçet, boala Cushing, sindromul Down, boala Wilson, bacilul Koch, virusul Epstein-Barr... o imensă tragedie, un cumplit flagel. Câţi dintre noi îi mai privesc ca fiinţe omeneşti?

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihaida - Fragment epic - Cântul I

Cânt armele române şi căpitanul mare
Ce-mpinseră păgânii şi liberară ţara,
Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,
Peste Carpaţi trecură de glorie încinse
Şi toţi românii-ntr-una uniră subt un sceptru,
O acvilă, o lege, cum are ca să fie.
În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,
În van conspiră iadul să-i ţie-n întunerec
Ş-asupra lor trimite fatala dezbinare
Şi uneltiri străine ş-împerecheri civile,
Căci Domnul îi protege ş-îi ţine peste secoli
Şi i-a ales să-şi facă din ei tărie mare.

O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume,
Ce soarele dreptăţii te-ncinde şi te-nspiră!
Mută să fie buza profană ce te cheamă
Să amăgească omul şi cerul să insulte.
Severă deitate, a crimelor pedeapsă,
Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni,
Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XVIII

Un loc e-n Iad, Văi-Rele se numeşte
de piatră-ntreg cu faţă ruginie,
cum e şi naltul mal ce-l cercuieşte.

În centru-acelui blăstăm de câmpie
căscat se vede-un puţ şi larg şi-afund
al cărui chip la timp îl voi descrie.

Iar spaţiul cât rămâne-i loc rotund
cât e-ntre puţ şi râpa asta mare
şi-n zece văi se-mparte-ntregu-i fund.

Precum e locul unde spre-apărare
a zidului se văd pe sub castele
un şanţ urmând pe-alt şanţ în număr mare,

aşa erau făcute-aici şi ele.
Şi-aşa cum vezi şi punţi care să treacă
pe-alt mal, din pragul ăstor citadele

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!