Rege

Ţâfnosul Rigă, cum se-ngâmfă El
Că-n platoşă-i ascuns ca melcul - gemeni -
Şi-nsuliţează câte-un ochi, asemeni,
Sedus de hipoteticul duel!

Spăimos, dă legi, edicte scrise-n cremeni,
Stârnite peste toţi ca un flagel,
Norodul aţâţându-l la răzbel
Şi-n jocul tău, Zeu Marte, tu l-ademeni!

Legat p-un fir subţire şi tehui,
Se mişcă tot releu-n plasa lui!

Tunarii de la Forturi, puşi de Rigă,
Comanda Lui prin guri de foc o strigă!

Dar uită că-zmintit întru bravadă -
Se-mpiedică în propria lui spadă!

sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Damă

În jeţ de aur stă regeasca Damă,
Purtând în creştet coronatul moţ,
Alăturea de Cezar, bravul şoţ,
Întru pompoasa Curţii panăramă!

C-un ochi vigil spre târg şi-nspre negoţ,
La treburi diplomatice se-nhamă,
Pe cel isteţ numindu-l rang de seamă,
Punând la cazne, p-ăl sperjur or hoţ!

Cu-asemeni Damă, ca din pronii ruptă,
Un Rigă brav aspiră doar la luptă!

Fiind gata-n front să moară pentru Rigă,
Stratega Doamnă bătălii câştigă!

La cel mai mic zefir din jur, protege,
C-un evantai de puf, orbitul Rege!

sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă-te să scrii propria ta poveste în lume şi să laşi propria ta urmă în ea prin împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu cu fermitate în viaţa ta şi Dumnezeu îţi va scrie numele în Cartea vieţii; te va însoţi cu propria Lui putere, te va împodobi cu propria Lui neprihănire şi te va încununa cu propria Lui biruinţă!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Melcul şi-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Şi-a pus capul în piept
Şi priveşte fix
În el.

Deasupra lui
E cochilia
- Opera sa perfectă
De care-i e silă -

În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo şi-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă -
Şi-n centrul acestei
Sile universale
Se află el -
- Melcul,
De care-i e silă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-ţi ochii

Ridică-ţi ochii şi priveşte
că-n tot ce este-n jurul tău
te copleşeşte bunătatea
şi dragostea lui Dumnezeu.
Şi totuşi tu, pe El lumina,
şi viaţa ta pe veşnicii,
pe El ce-ţi poate da iertarea,
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?
Când se cutremură pământul
când guri de moarte se deschid
când plăgi şi lipsuri şi necazuri
atâtea mii de vieţi ucid:
— acestea toate ţie-ţi strigă
să-ntorci din căile pustii,
Pe-Acel ce poate să te scape
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?

Atâtea tainice-adevăruri
răsar din locul lor ascuns,
şi la-ntrebări înfiorate
îţi dau cu-adevărat răspuns
— dar când puterea Lui cea tare
ţi-ncearc-a vieţii temelii,
tu nu-nţelegi ce-ţi spune oare
sau te prefaci,
— de ce nu vii?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turn

Donjomul zigurat tresaltă-n fală
Cu-artilerişti, bombarde, pe creneluri
Revigorând vetustele răzbeluri
Cu proiectile cât de portocală!

Au ruginit muschetele-n rasteluri -
Caducă-i faima lor medievală!
Armura cavalerilor stă goală!
Scrumite-s vestejitele drapeluri!

Evocator, privirile mi-ntrun
Către tiranul, taciturnul Turn!

Ochioase guri de foc ies din făgaşe,
Ţintindu-mă-n privirea ucigaşe!

Străvechiul Turn e-un monument de moarte
Stâlp Stăpânirii - pavăză lui Marte!

sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui George Corbu

Tot vorbeşti de băutură
Ca pescarul despre lotcă,
Dar nu face-ncurcătură:
Una-i Vodă, alta-i... votcă.

epigramă de Tudor Muşatescu din ziarul "Orizont" - Vâlcea (1968)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie şi proză. Lui Lubin

E prozator destoinic şi versuri bune scrie...
Talentul său, pe dată, l-au reemarcat destui,
Că-n proza lui presară atâta poezie...
Dar tot atâta proză-i şi-n... poezia lui.

epigramă de Anoine Pierre Lebrun din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decapitând şuvoiul, secunda mă alege

Îşi obturează timpul clepsidrele-ntre maluri,
pervers cum e nisipul, zelos, la patru ace,
se furişează-n ochiul ce poartă idealuri
în lumea de alături, în mineral... şi tace.

Argat se dă gelosul seminţei de firuţă,
să-i lege-n fire pârgul când prouru-l străbate,
dar mie mi se plânge că omul nu-l mai cruţă,
şi-n lumea de dincolo de mineral va bate.

Decapitând şuvoiul, secunda mă alege
şi muşcă miez din mila ce-o va trăda prin rigă
la jocul ce-i convine – trişoare, fără lege...
în lumile-amândouă doar mineralul strigă.

Cât vegetalul încă irumpe în inele,
vom număra în treacăt şi căzătoare stele.

sonet de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut

Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenuşii.

Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la ţărm.

Deci din ea a ieşit
în lume,
în neveşnicie.

Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.

Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet şi gata.

Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în faţa mea.

Singură i-a potrivit
ochii lui cenuşii
cu care a privit spre mine.

Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.

Născut.
Deci, totuşi, şi el născut.
Născut ca toţi.
Ca mine, muritoarea.

Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.

Expus
la propria sa absenţă
oriunde
în fiecare clipă.

Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.

Iar mişcările lui
sunt abateri
de la sentinţa generală.

Am înţeles
că a parcurs deja jumătate de drum.

Dar aşa ceva el nu mi-a spus,
nu.

- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.

poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul lui

La Vaslui e visul lui, visul e un fel de virus,
Trenu-oftează ca un tigrus, frânele chiue-n voie,
Uhle Spiegel din Feroe vine-n vizită, visează
Un palat pe o pârlează.
Pedagogi, bone, amante are-n spate, sunt vagante,
Visul lui e-o piersică răsărită, vestică,
Ierburi cresc jur-împrejur, n-are treabă Bialoncourt,
Trenul ca o râmă pleacă prin prăpăstii, cade-o leacă,
Uhle vine şi la circ, ne prezintă un brac-bric.
Vocea din cupolă strigă – Uhle încă nu eşti rigă,
Vine Lydia c-un tată, cu intenţia să-i bată,
Să-l împuşte pe nemernic, c-a născut Lydia anemic
Un bebe cu trei picioare. Fără cap, în gură-o floare.
Ba mai este şi Martina cea cu cercul şi bulina,
I-au şi dat piramidon de la farao Memnon.
Arestaţi cu toţi, fac nazuri, are Uhle "mult" necazuri,
Însă Judele Siprem le oferă a la creme
Şi trei bice pe spinare să le crească bubişoare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot lui George Corbu

Fără "diminutiv tiranic",
Ţi-o spun ca să te lămureşti,
Că "valsul" n-ar fi fost "Titanic"
De nu erau în sală... "Eşti"!

epigramă de Tudor Muşatescu din ziarul "Orizont" - Vâlcea
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - lui Mihai Eminescu

Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Şi viaţa lui e dincolo de moarte.

Poetul e un dar nepreţuit
Sub formă de scriptură şi de carte
Şi, cum sunt zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,

Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Şi sufletu-i e foc necontenit,

Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puţin din ce le-a dăruit
Împărtăşesc în vieţile deşarte...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul poet

Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Şi cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheaţă cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi trişti, dar de o blândeţe rară,
El citeşte cu glas dulce despre o frumoasă ţară.
Şi vocea lui răsună peste iarna grea,
Şi nimeni nu-l înţelege că lui îi este dor de ţara sa.
Toţi trec fără să-l ia în seamă
Dar el citeşte cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Şi vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.

poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia lui Mărin

Dădură buzna-n casa lui
Trei babe veşnic nemâncate,
Iar moşul cum e cam tehui
Le dete ''Cartea de bucate''.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie în luna lui Marte

Plouă infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Plouă infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se urneşte bolovanul

se urneşte bolovanul
şi porneşte-ncet la vale:
se prăvale, se prăvale,
striga-ntruna prostovanul!

cine ştie la un semn
după ce plăteşti uiumul
încotro apucă drumul
pe tărâmul lui de lemn!

bariera se ridică
şi trăsura-ncet dispare
prin ţinuturile-n care
întâlneşti lumea peltică

vai de cel care nu ştie
locul lui într-o verigă
care prezident sau rigă
va cădea din ierarhie?

un popic două popice
domnii care stau în lojă
banii cheltuiţi pe ojă
mai bine-ţi luai arşice!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă, răspunde-mi, răspunde-mi
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intersectări

năluci de clipe trec spre totdeauna
şi-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr şopteşte-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătuşate,
de-acolo-ţi cad tristeţile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbreşte-n întrebări
şi umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
şi-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.

&

mai toarnă foc pe flacăra subţire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
femeie-a dragostei împărăţire.
cum ieri în ai lui astăzi zori apune
singurătatea-i haz venind iubire
pe-avânt de şoapte-mi dai în sânge-orbire
şi-n văzul de lumină-mi eşti genune.
un drum de beznă curge către soare
cum niciodată-i veşniciei os,
mă-nseninez la tine-n trist ce moare.
sărutul de pe buze mi l-ai scos,
l-ai sfârtecat în raiuri de visare
de m-am ascuns la îngerii de jos...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui criticastru

Critică tot ce-ntâlneşte, fără vrun discernământ,
Tot ce mişcă sau nu mişcă, tot ce este pe pământ.
Dacă s-ar privi-n oglindă, ar vedea că nu-i perfect,
Că mulţime de defecte-"mpodobesc" acest abject:

Că-a lui gură este strâmbă şi că nasu-i mult prea mare,
Că saşie-i e privirea, scăfârlia păr nu are,
Că urechea-i clăpăugă, iar sprâncenele-i lipsesc,
Că-a lui frunte e teşită, ochi porcini, obraz grotesc,

Că bărbia-i e curbată, groasă şi aşa de lată,
Că întrece în lăţime de zăpadă o lopată;
Gâtu-aproape că-i lipseşte, capu-nfipt direct în umeri
Şi-alte-atâtea mii defecte, imposibil să le numeri.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (24 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!