Somn

! trezit din somn
cu lacrimile-n ochi
crin alb destul
capul în piept ţi-apleci:
flagel, dumnezeiesc,
pe umilinţa ta de floare!

poezie clasică de Cezar Ivănescu din Rod (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum doar clipind din geană cărnii mele îi fac rană.

citat din Cezar Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă nimeni n-a murit, sălbăticiuneo!

citat din Cezar Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.

citat clasic din Cezar Ivănescu
Adăugat de Lucretia Berzintu
Comentează! | Votează! | Copiază!

când mă scoţi cald şi bun din tine
şi mă laşi singur, eu cu mine,
mă laşi pe drum şi-mi tocmeşti bine
drumul cel drept...

catren de Cezar Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mai tânăr şi la trup curat într-o noapte floarea mea eu te-am visat...

citat din Cezar Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

floare de crin alb –
scufia lui Iisus prunc
pe ramul de spin

haiku de Mariana Popeangă Cornoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

flagel

Flagel

Un guvern tembel cu un program la fel.

monostih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtând pe un inel sărutu-ţi de regină

Am sărutat pe furiş o floare de crin,
Timpul s-a oprit a leac şi senin,
Am aprins lumânări în ochi pe-nserate
Şi visele le-am răvăşit în noapte.

Simţeam îngerii zburând printre stele
Şi izvoarele ce-adună setea-n iele,
Am sărutat pe furiş un trandafir,
M-a înţepat pe buze cu rodii şi cu mir.

Sângele a-nceput să fluiere în piept,
Inima a-ntins covor pe drumul drept,
Tu i-ai stat în cale, în braţe te-am luat,
Pe furiş petalele de flori am scuturat.

Şi crin şi trandafir mi-aprind stele în trup,
Oase din pietre cu drag din munte rup
Şi te înalţ statuie în mica mea grădină
Purtând pe un inel sărutu-ţi de regină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu suflet alb

Cu suflet alb de nevinovăţie,
înfioraţi de-atîtea frumuseţi,
vin tinerii ca să-Ţi aducă Ţie,
Isuse, zorii altei tinereţi.
Isus iubit, ca roua-mbelşugată
venim ca să-Ţi aducem Ţie-n dar
în orice piept o jertfă ne-nfricată
şi-n orice sîn un crin pe-al Tău altar.

Venim din văi de moarte şi ruine,
cu ochi scăldaţi în haru-Ţi minunat,
că noi şi sfinte bucurii în Tine
şi-o nouă fericire ne-am aflat.

Din toate cele patru părţi de lume
suim spre Tine mii şi mii de mii,
avînd pe buze-acelaşi dulce Nume
şi-n piept aceleaşi sfinte bucurii.

Sub crucea Ta aducem fiecare
potirul alb al crinilor din noi,
să-l umpli Tu cu sfînta-nflăcărare
şi să ne-arunci în lupta Ta apoi.

Să ne jertfeşti deplin şi tuturora
pămîntul pentru Cer să-l cucerim,
privind cu ochii-n lacrimi aurora
Cerescului dorit Ierusalim.

Să biruim şi moarte şi urgie
ştiind că în curînd noi vom purta
pe frunte-n fericita veşnicie
cununi de slăvi – şi sărutarea Ta.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzătoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
când te privesc şi mor câte puţin

Şi simt în piept văpaia unui crin
şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti noaptea devorată de lumină

Şi trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
şi cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub acestă întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvăşit de lipsa,
A ceea ce-mi lipseşte!
M-am trezit cu un dor,
Şi-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorinţă!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu ştiu ce vreau,
Că niciodată nu am ştiut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut şi-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ghiocelul alb
parfumul primăverii
în piept o floare

haiku de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ghiocelul alb -
parfumul primăverii
în piept o floare

haiku de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul vede existenţa realist, fără grija iluziilor poetice şi reuşeşte să articuleze un discurs poetic mai puţin armonios, dinamizat de un ton rezolut şi o voluptate a descoperirii realului.

citat din Cezar Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
şi din nou,
îmbrăţişări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
şi apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia trezit din somn în coliba lui prizărită la marginea din­spre răsărit a raiului, sfântul Sisoe făcătorul-de-minuni înălţă pe glasul al şaptelea, cu un ochi închis şi cu celălalt deschis numai pe jumătate, o cântare de laudă împăratului ceresc, stăpânul celor văzute şi celor nevăzute. Ieşi apoi în prag, să se spele pe ochi la soare cu apă rece dintr-o bărdacă de lemn mirositor, pufnind şi împroşcând în juru-i stropi de diamante.

începutul de la Minunile Sfântului Sisoe, I. În Rai de George Topîrceanu (1938)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, tot mai alb

Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uşi uitate deschise,
din alte vieţi.

Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...

Cum? Doar mereu îl învăţ
să nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.

Uitarea e balsam întru toate.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de crin

Cu ochi negri şi haină,
Fără nicio rădăcină,
Stă invidia la poarta,
Se învârte ca o roată.

Nu mă poate-ndupleca
S-o primesc în casa mea.
Vreau doar zâmbet şi lumină,
Îmi vreau inima senină...

Arde-n colţ uitat pe raft,
Glasul gândului ciudat
Că singurătatea nu-i
Soră bună nimănui...

Adevăr... cu siguranţă,
Însă eu păstrez distanţă
De-orice cupă cu venin,
Vreau doar albul de la crin!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Îngerul
mă ia după umeri
şi mă-mpinge uşor
pe cărarea de foc

capul meu
acoperit e de giulgiu,
îngerul merge
cu capul în jos.

Pe piept am brodatã
O floare de aur
cusută
cu crisopraz

îngerul are
pletele negre
şi-ascuns
al său obraz...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (după o colindă românească)

Refren:
Crinu-i crin şi iarăşi crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde fără crin.

Scoală ţară şi ascultă,
Cum îţi cântă cucuveaua,
Cu elita ta ocultă,
Ţi-ai găsit beleaua.

Refren:
Crinu-i crin şi iarăşi crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.

Cu aşa conducători,
Nu ştii încotro s-apuci,
Geaba ai la gât comori,
Multă vreme n-o mai duci.

Refren:
Crinu-i crin şi iarăşi crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.

parodie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!