felix+sima+enigma+otiliei

Odată

Odată a venit
o mămică graţioasă
cu fetiţa ei mititică
o ţinea în braţe ca
pe un odor ce era
şi a intrat în bazinul cu apă caldă
printre indigeni
în ochii ei mici
dar expresivi şi trişti
se citea cât de adâncă
este necunoaşterea
specifică speciei umane
un infinit în toată splendoarea
melancoliei pământene
enigmă nemărginită
cum se poate vedea
numai la copii cu sufletul curat
la fel în ochii mamei se citea
o nedumerire soră cu
necunoaşterea primordială

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigma vietii si a mortii

Am cautat fara incetare,
Trecand prin slova cartii
Un raspuns, o alinare
Enigma vietii si a mortii.

Am incercat fara succes
Umil in fata sortii,
Pariu cu geniul ne-nteles
Enigma vietii si a mortii.

In gand, spre Cer m-am avantat
Si pana-n fata Portii,
Sa dezleg am tot sperat
Enigma vietii si a mortii.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmă

Şi eşti acolo
şi te simt
te văd
te ascult

Un an nou,
o lună
o zi
o oră
o secundă
din mine
din noi
a plecat
acum.

Se va întoarce?

Ia-mă de mână, tu, enigmă
du-mă pe alte meleaguri.

[...] Citeşte tot

poezie de Joulie Jamille (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnică enigmă

Veşnică enigmă în tîrziu de vreme,
Risipind profetic... negură şi fum,
Nopţi fără de stele, taine şi blesteme,
În adânc de suflet căutându-şi drum.

Parcă niciodată, nu a fost mai dulce
Şi atât de-aproape de-a cădea-n abis,
Luna, care iată, soarele înfruntă
Şi argint aruncă-n margine de vis.

Dorurile toate-s libere să plece,
Să se ducă-n lume şi-a se-mplini,
Măsurând la timpul, care veşnic trece
Şi-ntr-un trup himeric, vor a odihni.

Fulgeră şi tună-n gândurile mele,
La izvor de patim... inimile sunt,
A uitării groapă... plină e de stele
Si luceferi care, nu scot un cuvânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul ca o enigmă

E o enigmă
cum mă inundă râsul,
de atâţia ani am râs
şi câte fântâni
de lacrimi am strâns,
am râs pe-ntuneric
spre disperarea cuvintelor
ce inundă arterele,
am râs pe lumină
de singurătate,
de prostia umană,
am râs că nu avem
o lege a râsului,
că nu suntem penali
când râdem de parlamentari,
am râs de somnambulii
oraşului modern,
de stele căzătoare,
am râs de moarte,
a dracului râde şi ea...

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felix felis

Pisica neagră
visează neauzit
în umbra lunii.
Mii de smaralde
inflăcărează stelele.

poezie de Dara Blu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmă

Ti-am auzit şoapta din intâmplare
Rugă ascunsă de iubire
Alerga intr-o enigmă pentru mine
Inima in buciume de vene

Mă bulversa prin tâmple
De unde răsărise vocea...?
Fugărindu-mă prin zile, nopţi
Cu ochii pe ferestre
Pe bănci din depărtare

Inălţand din tine gânduri de dor
Telepatice păsări de bucle
Sub tarot de pleoape
Invălmăşeau timpul

Uitând cifre neverosimile
Hamul clepsidrei
Se rupse fără ştire
Decarnat de trup

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mintea mea...

În mintea mea tu eşti
O prinţesă din poveşti,
O copilă inocentă,
Iubirea mea eternă.

În mintea mea mereu vei fi
O fată ce se va indrăgosti,
O stea în galaxie,
Una la o mie.

poezie de David Sima (27 septembrie 2012)
Adăugat de David Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmă falsă

Enigma falsă-n epilog,
căzută într-o călimară,
voia să intre-n dialog
cu întrebările de-afară.
Nu bănuia că ar fi fost
doar o-ncercare inutilă,
silabe scurte, fără rost,
din incantaţii de sibilă.

Peretele din calea lor,
oprire necesar fixată,
rupea silabele din zbor
în fraza nearticulată.
Se întâmpla ca uneori
pe gura fără dop rămasă
să vezi, cuprinse de fiori,
poemele sărind pe masă.

De ciudă călimara grea
se revărsa pe cuvertură,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie în limba spargă

În câmpul ce iţea de bruturează,
A cţipitat un ptruţ, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşleagă,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: În lanţuri apa să se tragă!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!