felix+sima+enigma+otiliei

De ce?

De fiecare dată când va ploua
Lovind fără milă pământul,
Să ştii că lacrimile mele vor curge rânduri, rânduri...
Când vei auzi că afară va fulgera
Să ştii că durerea mea prin glas o voi elibera...
De ce fugi de un suflet care vrea să te iubească,
Când şi la stele le e dor să ne mai privească?

poezie de Diana Alexandra Sima (18 iunie 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmă

Se preumblă
În penumbră
Se pretează
C-ar fi breză
Se confirmă
Că are firmă
Se cabrează
Că e breză
Apoi convinge
Că va învinge
Şi se prevesteşte
Până izbuteşte.

poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmă

Soacră-mea a fost la mare,
Dar ceva-i contrar naturii,
Chiar de nu a stat la soare,
E bronzată-n cerul gurii.

poezie de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cappella (Otiliei)

Într-un târziu total, vioara tace
Şi lira trupului tău rod ţâpureşte,
Iar coapsele-ţi scâncesc buimace,
Iubito, sânu-ţi drept se fâstâceşte...

Sonor, porunca ta mă răstigneşte,
Şi, vai, constat că nu mai sunt acela,
Care părea, plenar, că stăpâneşte
Muzica trupului tău diafan - A capella!

Din ochi, ţi se revarsă acuarela,
Spre cele patru puncte cardinale,
Căci, în curând, rosti-va filomela
Un nou acord al vieţii sexuale...

Ne pierdem în iubiri trancedentale,
Deasupra lumii, două trupuri ard,
Pasărea Spin ne dă onor semnale,
Visăm pe Chamberlain şi Rachel Ward.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem afectiv

Instinctul e fantezie
Omul o enigmă vie
Natura o veselie
Viaţa o filozofie
Iubirea o bucurie
Teatrul o comedie
Sufletul o reverie
Lumea toată-i poezie.

poezie de David Boia (4 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar enigma

sunt doar amanta inimii din tine
şi prizoniera ochilor tacuti
când rauri de iubire ma scufunda
mă las sedusa de soaptele fierbinti.

sunt doar tacerea pe buzele-ti flamande
şi in fior ma pierd cand ma privesti
aş vrea sa-ti fiu eterna ce te-ascunde
în dorul greu si-atunci cand ma iubesti.

o sclavă de n-as fi trairilor nebune
ce te cuprind asa cu gand nebun,
aş rupe legaminte si cutume
cu mâinile legate si-n tine sa m-adun.

sunt doar rebela inchisa-n fericire
ce cant iubirii ce zace in blestem
in temnita ce noaptea ma poarta spre pieire
cu glasul sugrumat de-al inimii indemn.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre chipul tău femeie

Spre chipul tău ce-apare
prin licărit de stele,
într-un ciopor de Iele,
m-apropii dar… dispare.

E un semnal ce cheamă
şi mâine la visare,
să zbor la întâmplare,
dar... parcă-mi este teamă,

De-acea nălucă vie,
ce mereu mă irită,
c-un zâmbet mă agită
dar… zboară: -ciocârlie.

Ce vrea să-mi spună, oare,
prin jocul ei vioi?
Căci numai jocu-n doi
Este o desfătare?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (4 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convergenţă

Ideile haotic se adună
În taină şi mister,
Cu efect de bumerang,
La fel şi stelele pe ceruri
După o enigmă, poate un cod
În ordine confuză
Şi totuşi după rânduială
Declanşând inevitabil
Într-un apus concentric
Big-Crunch-ul.

poezie de David Boia (29 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felix...

Reflux, oceanele împing în maluri
Şi inima-n artere-n ritm la fel;
Cum pielea explodează în erizipel
Şi dragostea se înspumă-n vârf de valuri.

Se umflă-n unghii, în păr -cum cheratină
Cu sebum şi sudoare-n foc- căldură...
În creier răbufneşte scoarţa-n tevatură;
Tahicardie-n tensiuni d-adrenalină.

E trambulina sau extensia de coardă,
Naveta spaţiului în kerosen arzând
Sau Jet-ul ce refuză a coborâ-urcând...
Plămânu-n inspiraţia pădurilor ce îl dezmiardă.

În supersonic "spin", e timpul la iubire...
Refluxul milenar retrage seva-n vene
Şi mări, păduri se-ncolăcesc epuizate-n lene...
Ah, cât de scurt ne încântăm de fericire!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

există un timp
al scăldării
în dunărea neagră

fluviu susurând sălbatic

apă spălată de ploi
în care mă-ntorc
aşa cum se întoarce
sinele-n el

rămâne doar o enigmă

spre care rost mă îndrept

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!