Odată
Odată a venit
o mămică grațioasă
cu fetița ei mititică
o ținea în brațe ca
pe un odor ce era
și a intrat în bazinul cu apă caldă
printre indigeni
în ochii ei mici
dar expresivi și triști
se citea cât de adâncă
este necunoașterea
specifică speciei umane
un infinit în toată splendoarea
melancoliei pământene
enigmă nemărginită
cum se poate vedea
numai la copii cu sufletul curat
la fel în ochii mamei se citea
o nedumerire soră cu
necunoașterea primordială
și asta a fost tocmai
în Dacia Felix
la Băile Felix.
poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre melancolie
- poezii despre infinit
- poezii despre indigeni
- poezii despre fete
- poezii despre curățenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.