Enigmă

Şi eşti acolo
şi te simt
te văd
te ascult

Un an nou,
o lună
o zi
o oră
o secundă
din mine
din noi
a plecat
acum.

Se va întoarce?

Ia-mă de mână, tu, enigmă
du-mă pe alte meleaguri.

Adio tu, adio eu.

poezie de Joulie Jamille (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Ia-mă de mână,
soare şi du-mă,
până în cer
sau până în lună!

Ia-mă de mână
şi du-mă departe,
unde-i stâpână
frumoasa nemoarte!

Ia-mă de mână,
zilelor albe,
nopţii rămână
stele în salbe!

Ia-mă de mână,
cântec e firea,
marea îngână
veşnic iubirea...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

,, Adio, râsete, şi adio, jigniri. Nu am să vă mai văd, nici voi n-o să mă mai vedeţi. Şi adio înflăcărare, adio, amintiri."

Javier Marias în Mâine în bătălie să te gândeşti la mine
Adăugat de Renata D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă şi du-mă

Ia-mă şi du-mă la capăt de lume,
La ţărmuri de dor... în vis... şi uitări!...
Să dorm pe perna iubirii nebune,
Să strângem dorinţe-n îmbrăţişări...

Comoara din suflet e doar pentru tine,
Ca aur topit, îmi curge prin vene
Şi simt deseori că te-aşezi lângă mine,
Să-mi dai sărutări, în visele mele.

Eşti aer curat, te respir, îmi dai viaţă,
Omori neputinţe-adunate de timp,
Eşti dulce povară, ce gându-mi răsfaţă,
Eşti mană cerească, trimisă de-Olimp.

Când viaţa ne strânge-n corset de oţel
Şi lumea ar vrea să ne pună zăbrele,
Trăim nemurirea lăsată de EL...
Zâmbim... ne-ntâlnim, fericiţi, printre stele.

Ia-mă şi du-mă la capăt de lume,
La ţărmuri de dor... în vis... şi uitări!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio suflet părăsit de trup,
Adio ochi scăldaţi în lacrimi,
Să mă scuzaţi că n-am putut
Să vă şoptesc din nou dulce şoapte.

E întuneric şi e frig
Şi sufletul mă doare,
Aş vrea să strig,
Dar cine mă aude oare?

Nopţi de-a rândul voi stătea
La geam privind cum luna pe cer răsare
De tine îmi voi aminti cu drag,
Adio, iubrea mea ce mare.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

De ce să dislocăm iluzii
Când noaptea-şi cântă insomnia
Şi când tăcerea-i mână-mână
Cu răzbunarea şi beţia?

De ce sa mai cream din stele
Noi lumi, din praf de ploi
De ce să ne mai ardă gândul
Că încă mai există "noi"?

De ce să nu îţi număr paşii
Şi tu pe-ai mei când voi pleca
Adio spus din buza nopţii,
Adio, eu te voi uita.

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, cocor!

Te-am aşteptat cu flori şi trandafiri divini,
Tu n-ai ajuns decât în suflete...
Eşti plecat departe
Oamenilor de calitate suntem dispuşi să dăruim iubire.
Adio, cocor plecat printre norii grei, negrii,
Râuri de smoală se furişează sub aripa ta.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio tu, adio soare,
Adio, dulce îmbrăţişare,
Adio dorul meu cel sfânt,
Adio, crudule Pământ,
Adio, suflet necurmat,
Adio, plâns nemângâiat ;
Adio, viaţă cum te ştiu,
Adio, suflul cel mai viu,

Astăzi te las, nefericit,
Rămân să stau unde-am venit
Ca să răspund la ce-ai cerut
Când n-ai ştiut ce ai avut
Şi ai întors ce-i cuvenit
Să-ţi stea în suflet, fericit,
Doar pentru că în calea ta
Aşteptai flori spre Golgota.

Adio, sărutare grea,
Adio, alinarea mea,
Adio, vânt de neîntors,
Adio, sentiment nestors,
Adio, bucurie dulce,
Adio, gând ce nu se smulge ;
Adio, timp ce stai pe loc,
Adio tu, adio foc.

Ce fericit te-am căutat
Şi cum pe răni mi-ai apăsat
Să vindeci locul unde-ai vrut
Să-ţi laşi veninul ce-a durut,
Ca mai apoi, aici, pe loc
S-aşezi cuţitul nu în toc,
Ci în torace să-l înfingi
Cercând ca inima s-atingi.

Adio, suflul cel mai viu,
Adio, viaţă cum te ştiu,
Adio, plâns nemângâiat,
Adio, suflet necurmat,
Adio, crudule Pământ,
Adio, dorul meu cel sfânt,
Adio, dulce îmbrăţişare,
Adio tu, adio soare...

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio frumoase bucle, adio amor fierbinte
Eu mă despart de tine
Cu sufletul zdrobit,
Cu mai puţin amor, dar cu mai multă minte
Un altul decât mine
Va fi mai fericit!

poezie celebră de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

adio crângului copilăriei,
se face ziuă
şi îmi iau rămas bun
de la această lume mică,
învelit în mantaua lui
somnul îşi ia adio
de la vise,
lăsând sufletul
ca o paiaţă părăsită.
îmi iau adio
şi de la oglinda
în care mi-am lăsat masca.
adio zorilor,
te sărut, râule,
că tu m-ai învăţat ce e curgerea,
adio, fetiţa mea dragă,
tu mi-ai spus prima dată
că delirul dragostei noastre
e un zbor de fluturi
spre oaza de vis.
spinări de întuneric
alunecă peste noi,
urmărindu-ne
ochiul păsării de noapte
în care vom pieri.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă de lângă mine vis urât...

Fug şi mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă şi se ridică,
stau şi te aştept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu eşti dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" şi te urcai la cer încet
şi nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simţea doar vântul,
mă urc şi eu spre cer şi văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig şi ceaţă,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viaţă.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu eşti lângă mine, o mare iubire
şi las cu drag inima să te admire.

poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio se răspunde-n zare,
Adio este şi pe loc...
Pătruns cu raza cea de foc
După ultima mişcare.

Nimic nu poate fi puternic
Prin existenţă să ditrugă,
Cuvântul trebuit să fugă
Dispărând din vorbă veşnic.

Sacra libertate-ntr-însul
Oprită e, adevărat,
Izgonind din suflet plânsul
Pe care el l-a provocat.

Emană doar în jur tristeţea,
Lacrimi doar în jur emană,
De tot te depărtează-n goană
Şi-ţi distruge tinereţea.

Vorba existentă-n ploi
Pe care nimeni nu ar şti-o –
Cuvântul trist... Ce trist? Adio!
Se include între noi.

poezie de Diana Enachii (1 mai 2008)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, tată

Adio, tatâ!
Azi ţi-am luat cravată
cu un model din cercurile mele.
Adio tată!
Azi ţi-am luat cămaşă
mai albă decât negrul gurii mele
Adio tată!
Azi ţi- am luat pantofi
cu o talpă ochiul tău
cu o talpă ochiul meu...
Adio tată!
De azi nu o să mă mai vezi niciodată
De azi ne vom vedea mereu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă de mână

ia-mă de mână,
aşa mă simt frumoasă,
cu apa din mine nesălcie şi sarea mai puţin sărată.
într-o alcătuire dintr-o ploaie de frunze,
cu amurgul ce cade din mine înapoi şi înainte
sub luna ce ucide şi mă împarte-n aşchii.

printre vocale rămâne aşteptarea,
vibrează deasupra-mi nuanţe-n destrămare,
cuvintele respiră materia-n durere.

desfid hotarul care duce-n haos,
nepăstrând distanţa sacră de măsură,
pe-un drum neînsemnat pe nicio hartă
să alergăm, ţinându-ne de mână.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, doamnă

E tristă toamnă şi e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aş vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înşii să-mi poftesc

În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Şi se aprind aceleaşi veşnice ispite
Şi se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.

cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăruie, du-mă iar

E noapte iar şi trist ca niciodată
Ca un hoinar pornesc ca altă dată
Şi cât aş vrea s-ajung la ea odată
Dar nici o stea nu-mi luminează calea mea

Cărăruie du-mă iar
Spre femeia ce iubesc
Şi-o caut în zadar
Dar n-o mai regăsesc

Au început să cadă
Din nou fulgi de zăpadă
Şi mi-e dorul rătăcit
Pe drumul ei cel trist

Cărăruie du-mă iar
Ca în alte vremi la ea
S-o văd o clipă doar
S-alin durerea mea

Sunt singur viaţa-ntreagă
Şi plâng că mi-este dragă
Ai milă scumpă cărăruie
Şi du-mă iar la ea

Cărăruie du-mă iar
Ca în alte vremi la ea
S-o văd o clipă doar
S-alin durerea mea

Sunt singur viaţa-ntreagă
Şi plâng că mi-este dragă
Ai milă scumpă cărăruie
Şi du-mă iar la ea.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada cu vişini

Mi-amintesc eşarfa ca de-un pâlc de fluturi
Ce-i ţineai în palmă, volatil exil,
Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foşnea sub talpa mersului fragil.

Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foşnea sub talpa mersului fragil.

Vişinii extatici pâlpâind de febre
Ce-aprindeau nostalgici pătimaşe guri,
Inefabil, astăzi şi-au pierdut parfumul,
Amurgind conturul vechilor făpturi.

Inefabil, astăzi şi-au pierdut parfumul,
Amurgind conturul vechilor făpturi.

Pe sub pomii palizi, săturaţi de vânturi,
Paşii noştri singuri au rămas ecou,
Aşteptând zadarnic să visăm aievea
Livada de vişini, înflorind din nou.

Aşteptând zadarnic să visăm aievea
Livada de vişini, înflorind din nou.

Timpul ne frământă nemilos şi rece,
Viscolind frunzare prin decorul mov,
Aşadar, adio, livadă de vişini,
Aşadar, adio, domnule Cehov.

Aşadar, adio, livadă de vişini,
Aşadar, adio, domnule Cehov.

Aşadar, adio...
Aşadar, adio...
Aşadar, adio, domnule Cehov.

cântec interpretat de Ionuţ Buliga, muzica de Ionuţ Buliga, versuri de Constantin Georgescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Am vrut să-mi scriu iubirea
Şi am privit din nou la mine.
Mi-am şlefuit privirea
Şi-am zis să pun în rime,
Nu eram la fel cum mă ştiam,
Eram schimbat de timp, de ani,
Am păstrat o lacrimă de porţelan,
Eram fericit şi fără bani.
Mi-am propus să spun un STOP,
Să opresc schimbarea mea,
Să stau, să mă opresc pe loc,
Să încetez a mă uita.
Vreau un început de viaţă,
Un fundal de colinde ce m-alină,
Să-mi topesc sufletul de gheaţă,
Şi s-aştept dragostea să vină.
Mi-am zis să mă opresc din toate,
Să uit de Instagram,
Să am timp de bunătate,
Căci acum am doar un gram.
Adio Instragram!
Adio, tuturor!
De azi îmi schimb un plan,
De mâine-un viitor!

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (20 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Doamne, eşti totul

Tu, Doamne, eşti totul în inima mea
Pe Tine Te laud, te chem cu credinţă
Din tot ce am astăzi nimic n-aş avea
De n-ai fi Tu, Doamne, să-mi dai biruinţă.
Şi viaţa din mine şi sufletul meu,
Lumina din rugul ce-mi arde-nainte,
În toate acestea eşti Tu, Dumnezeu
În toate acestea eşti Tu, Doamne Sfinte.

Şi-atât eşti de mare şi-atunci când mă cerţi
Când stau cu durerea şi vina în pleoape
Şi-atâta mă mângâi şi-atâta mă ierţi
Şi-atâta-n necazuri Te simt de aproape.

Şi-atâta eşti Doamne în sufletul meu
Că nu mai încape nimica în mine
Tu, Doamne, Tu, Sfinte ce eşti Dumnezeu
Ajuta-mă, ia-mă şi du-mă la Tine!...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

La soare zapada se topeste
din starea solida in lichida se transforma
in mana nu se mai opreste
ramane doar amintirea oarba, paseriforma.
Ca ea si tu ai disparut
esti acum imaginea stocata a unei priviri,
un ochi pierdut si abatut
fugind de intelegeri, nedumeriri, marturisiri.
Esti curcubeul unui adio soptit
in echivocul timpului din clepsidra de foc
In amintirea ta voi pastra inteleptit
inceputul unei noi zile sfintita cu busuioc.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fracturi de oase şi lumini

trezindu-mă după un somn
în care am dormit şi nu
captivă într-un cerc
am spus adio soarelui
captiv şi el
în ochiul larg deschis
al bălţii-n care luna grandioasă
împarte arcele din cer
sub care zodii noi stau să se nască
le-am spus adio, mângâieri
atingeri diafane de cer cu cer
atât de departe în somnul meu
mai aproape de noi
în albia zădărniciei
iubirilor nescrise, neştiute, ne-nţelese
le-am spus adio
iar cercul s-a topit în luciul clar al bălţii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!