Poezii despre conifere
Rezultate pentru conifere în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Dor de primăvară
În păduri de conifere,
Primăvara în mărgele,
Tot adună ghiocei
Și brândușe, pe alei,
Ce-s umbrite dinspre munti
Sau au raze albe-n punți.
Primăvara mea cu dor,
Du-mă iute la izvor.
Îti ofer în dar o carte,
Versuri albe sau rimate.
Îti pun, la picior, în iarbă,
Păpădiile în salbă!
Îți dau inima-nflorită,
De iubire împlinită,
Sfințită cu viorele
Din albastrul țării mele,
Cer senin, un câmp cu flori
Și o doină-n șezători...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre țări
- poezii despre versuri
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre patrie
- poezii despre iubire
- poezii despre ghiocei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Colțul de oglindă
Ciobit în colțul de oglindă
În care nu mă recunosc
Păduri de conifere și de mosc
Cu iarba serii se perindă
Și-atunci o dulce reverie
Cu herghelii de doruri multe
Inundă stepele oculte
Ca un mister ce mă îmbie;
Și pretutindenea un rost
În văzul nostru se ascunde
Chemarea muzelor pe unde
Cu anii tineri am mai fost -
Peregrinări din alte ere
Ca un tabu inconfundabil
În zborul unui dirijabil
Cu care nu mai faci avere
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre tabu
- poezii despre seară
- poezii despre reverie
- poezii despre gânduri
Copilăria
într-un sat micuț de munte, înspre Zlatna la Ampoi,
mi-am lăsat copilăria și n-o pot lua înapoi
ce frumos era odată în grădina cea cu meri
și in lunca înverzită cu miros de sânzieni
sălciile aplecate umbreau apa de cristal
cor de greieri lângă casă cântau seara madrigal
și in noaptea cea lăsată treceau moții cu ciubere
cântând doina cea de jale prin păduri de conifere
mă întorc mereu în locul ce mi-a dat viață odată
mă așteaptă-n prag Maria cu o poartă descuiată
un sat mic, o sută fumuri, azi mai sunt vreo douăzeci
în Poiana la Ampoi iarba crește pe poteci....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre sat, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre munți sau poezii despre mere
Mă bucur că v-ați amintit
Sunteți un fulger dureros.
Ce nu-nțelegeți dumneavoastră
Este pădurea mea albastră
Cu râul verde pân' la os.
Era odată un haiduc,
Cu traista plină ochi de mere
Și în opinci de conifere
Mă alerga ca un năuc.
Și-avea în teacă trandafiri
Și bidiviu ca o nălucă
Și jur că aș fi fost haiducă
De la atâtea potriviri.
Vai, fiica mea, nu sunt haiduci
Pe albăstruile poteci;
E urma ta, pe unde treci
Și până unde te mai duci.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre haiducie, poezii despre trandafiri, poezii despre râuri, poezii despre promisiuni, poezii despre naștere sau poezii despre mamă
Măcelării florale
În lupta de guerilă dispar azi conifere,
Stejari și fagi tăiați pentru calorifere
Tăcuți, mărunți furnir, întunecat mahon,
Fără vreo rânduială sacrificați pe bon.
Nici decimare nu-i, e sângerare albă
Făcută pe furiș s-adune bani de salbă,
În timp ce deal se surpă doar cioate, rădăcini,
Rămas sfrijit, arid, țepos plin de ciulini,
Lăsând făgașe adânci la ploi, în torent umflate
Să spele lunci ieri sterpe, să înece vetre, sate,
Fără vreo judecată; "nu se mai poartă vină
În lumea de arbuști"... arbori ajunși cătină
Plină de țepi, de țepe într-o comandă a sumbru'
Pus să distrugă tot, nici pas să n-am, să umblu...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre stejari sau poezii despre sacrificiu
Alb de iarnă
Zâne oacheșe, fecunde,
În calești de peruzea,
Văluresc frumoase unde,
Marea fulgilor de nea.
Raza soarelui zâmbește
Cam timid în sfera sa,
Când văzduhul alb pornește
Balul fulgilor de nea.
Mândre stele efemere
-Nveșmântează arbori albi
Și în vârf de conifere
Stană stau vulturi codalbi.
În pădure, căprioare
Se adună la un loc,
Saltă zveltele picioare
Numai bune pentru joc.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre alb, poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet, poezii despre văi, poezii despre vulturi, poezii despre urși sau poezii despre sunet
Antidot
Antidot la ce? ( mă-ntrebi ) la tristețe, oboseală?
La penumbre ce-nconjoară vis de vis, seară de seară?
Antidot la nepăsare sau la ziua cea ploioasă?
Antidot la o văpaie de iubire ne-nțeleasă...?
Antidot de-ar fi la toate ce în lume se întamplă,
Aș rămane-n tinerețe, fără albul de la tamplă...
Dar tenace-n căutare miros flori autohtone
Și iau apa din izvoare, cristaline, inodore!
Tot visand mă duce pasul în grădini medievale
Așteptandu-l pe Adonis să-mi apară azi în cale.
Dar realul mă pătrunse printre miile de frunze
Care pică consolate și de vant departe-s duse...
Antidot... găsești în gandul ce credință îți aduce
Nu împărățești pămăntul, porți și tu ca toți o cruce.
Dar te bucură de toamna ce-a trecut netulburată
Lăsand iarna care vine mandră și imaculată...
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre toamnă
Zbor de vultur
Din înălțimi scrutezi tărâmul de legende,
Al munților de piatră, sălbatici, azurii,
Săgeată neagră care se ridică și se pierde,
Dinspre adânci prăpăstii, înspre norii argintii,
Vultur maiestuos, regal, care străbate zarea,
Simbol imperial peste blazoane și pe steag,
Care privește de pe piscuri înghețate marea,
Și floarea albă ridicată pe corăbii la catarg,
Sălașul tău e din granit, pe creasta înghețată,
Iar florile de colț îți scânteiază în priviri,
Și printre pene strălucește bolta înstelată
Și noaptea vin să ți se-nchine prădătoare și stihii,
Privești spre sud de peste stâncile polare,
Pădurile de conifere ți se-aștern ca un covor,
Tu ții o lume necuprinsă în cioc și-n gheare
Și stăpânești peste trecut, prezent și viitor,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre gheață, poezii despre flori, poezii despre înălțime sau poezii despre viitor
Straturi
avem foarte multe straturi care nu ne lasă să ne apropiem
de visele noastre / niște tumori în fabricație
// vizual poate să mă ajute mai mult atingerea unui obiect
asa cum pot doar să-mi închipui dragostea //
să observi semnele subtile nu numai analizele concentrate pe
microfisurile apărute în carcasele animalelor abandonate pe câmpuri
am plecat să locuiesc într-un oraș mic
la marginea unei păduri de conifere
acolo se aude limpezimea cablurilor mele
înfășurate pe stern & inimă
acolo ascult o chitară electrică
// un semn ca și în orașele mici oamenii fac dragoste se dezbracă de piele și apoi mor
ca o specie de pește marin care astfel și-a atins scopul suprem//
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre zoologie, poezii despre moarte, poezii despre animale, poezii despre ajutor sau poezii despre vânt
Un tren
Trenul nu stă...
Dar nu stă deloc și continuă să mă lumineze
Este vorba de trenul plăcerii,
Cel care-mi săvârșește o săvârșire interioară imensă
Și cel ce mă face să mă simt ca o pădure întreagă în culmea fotosintezei
E un tren ce mă duce către o destinație la care nici nu știu să fi visat... dar acum visez
Și mă iau fiori reci și calzi
Și dintr-o dată se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o pană de struț
Și alunecă în viteză
Și e arzătoare și puternică
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retină
Ce lasă o vrajă de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
Și persistă-n a ei profunzime și focar
Ca-ntr-o pădure aprinsă de conifere
Mă pierd în a ta lumina romantică
Simt cum aș putea fi printre miliarde de alte lumini
[...] Citește tot
poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trenuri, poezii despre suflet, poezii despre plimbare, poezii despre atracție sau poezii despre viteză
<< < Pagina 1 >