Alb de iarnă

Zâne oacheşe, fecunde,
În caleşti de peruzea,
Văluresc frumoase unde,
Marea fulgilor de nea.

Raza soarelui zâmbeşte
Cam timid în sfera sa,
Când văzduhul alb porneşte
Balul fulgilor de nea.

Mândre stele efemere
-Nveşmântează arbori albi
Şi în vârf de conifere
Stană stau vulturi codalbi.

În pădure, căprioare
Se adună la un loc,
Saltă zveltele picioare
Numai bune pentru joc.

Pe colinele domoale
Urecheaţii se întrec,
În omătul fin şi moale
Rostogol, în alb petrec.

Şi în liniştea curată
Fără sunet, fără glas,
Foarte rar, aud prin vată
Câte-un sforăit de bas.

Este moşul, cine altul,
Doarme în bârlog acum,
Nu zăresc spre cer, înaltul,
Niciun firicel de fum.

Şi de bal nici că îi pasă,
Ursul are somnul bun,
Nici ţipenie în casă,
Cum se zice-,, doarme tun''.

Alb de iarnă în pădure,
În văi, ape şi pe lunci,
Moş Martin visează mure
... Dar ce mult e până-atunci!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!