Alb de iarnă
Zâne oacheșe, fecunde,
În calești de peruzea,
Văluresc frumoase unde,
Marea fulgilor de nea.
Raza soarelui zâmbește
Cam timid în sfera sa,
Când văzduhul alb pornește
Balul fulgilor de nea.
Mândre stele efemere
-Nveșmântează arbori albi
Și în vârf de conifere
Stană stau vulturi codalbi.
În pădure, căprioare
Se adună la un loc,
Saltă zveltele picioare
Numai bune pentru joc.
Pe colinele domoale
Urecheații se întrec,
În omătul fin și moale
Rostogol, în alb petrec.
Și în liniștea curată
Fără sunet, fără glas,
Foarte rar, aud prin vată
Câte-un sforăit de bas.
Este moșul, cine altul,
Doarme în bârlog acum,
Nu zăresc spre cer, înaltul,
Niciun firicel de fum.
Și de bal nici că îi pasă,
Ursul are somnul bun,
Nici țipenie în casă,
Cum se zice-,, doarme tun''.
Alb de iarnă în pădure,
În văi, ape și pe lunci,
Moș Martin visează mure
... Dar ce mult e până-atunci!...
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre văi
- poezii despre vulturi
- poezii despre visare
- poezii despre urși
- poezii despre sunet
Citate similare
Schiorii
Priviți cum vin, pârtia-i plină,
Văzduhu-i alb de fulgi de nea,
Schiorii simt adrenalină,
Nu pot o clipă-n loc să stea!
Și sunt frumoși, bată-i norocul,
Cu haine, căști și lucii schiuri,
Freamătă brazii --viu e locul--
Pentru schiori ei fac pariuri.
Și-un băiețel cu-un fes cu ciucuri
Din săniuță ne zâmbește,
Acum ești mic, dar să te bucuri,
Schior vei fi când vei mai crește.
Schiorii cu elan se-avântă
În iureș ocolind obstacol,
Splendoarea muntelui ne-încântă;
Pe schiuri, iarna-i un miracol!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (22 februarie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre schi
- poezii despre vestimentație
- poezii despre săniuș
- poezii despre pariuri
- poezii despre obstacole
- poezii despre noroc
- poezii despre munți
- poezii despre frumusețe
Alb pe alb
Scriu cu alb pe alb
Deși știu că nimeni
Nu va putea să citească,
Nici chiar eu,
După ce voi fi uitat ce am scris.
Binele este întotdeauna
Greu de înțeles
E mai ușor să accepți un eres
În paradis
Decât o jertfă benevolă omenească.
Mă încăpățânez
Să scriu alb pe alb
Deși mi se spune
Să folosesc cel puțin
Litere cu sclipici,
Când desenez ramuri de măslin
Sau fapte bune
Plictisitoare.
Dar,
Acum și aici
Nu am decât o culoare
Care poate
Să le cuprindă pe toate
Și scriu cu alb pe alb
În zadar.
poezie de Ana Blandiana din Orologiul fără ore (2016)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încăpățânare, poezii despre uitare, poezii despre rai, poezii despre măslini, poezii despre jertfă, poezii despre desen, poezii despre crengi sau poezii despre bunătate
Iubești pe orișicine?
Vine iarna viscolită,
Chiar așa foarte grăbită,
Fără căldură în casă,
Stau copii toți la masă.
Dar pe masă n-au ce pune,
Numai doar o stricăciune,
Primită în dar pe stradă,
Când privea la promenadă.
În atmosfera de Crăciun,
Încearcă tu să fii mai bun,
Împodobind cu stele bradul,
Nu uita care ți-e gradul.
Asemeni fulgilor de nea,
Ce valsează-n fața ta,
Se topesc și pier
Copiii ce plâng spre cer.
Pier în cruntă sărăcie,
În plină obrăznicie,
Înecați în lacrimi grele,
Din viața plină cu rele.
Afară-i frig și ger
Ninge în mister
În suflet, cald și bine
Iubesți pe orișicine?
poezie de Camelia Natalia Ignat (decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viscol, poezii despre viață, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre obrăznicie, poezii despre ninsoare, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noapte de iarnă
E noapte, e iarnă și ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheață!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viață.
Părul ei e mângâiat de vânt ușor.
De sub tălpile ei gingașe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam și privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric și plăcut.
poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre dans, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre păr, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Abator
Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireșe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb și-a mușcat buza albă.
Și-a curs un copil roșu
cu un strigăt roșu.
Și Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre roz, poezii despre religie, poezii despre moarte, poezii despre greieri, poezii despre fluturi, poezii despre flori sau poezii despre dinți
Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre păduri
Cade
cade zăpadă multă să ne-ajungă...
nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune
să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot să calc pe ape
iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea
doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii
mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc să stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet
nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...
poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie sau poezii despre inimă
Rondelul fulgilor de nea
Când dansul fulgilor e o magie
Și mă apasă un dor nebun de tine,
Neîncetat, prin viața mea pustie,
E-un vuiet trist, o mare de suspine.
În suflet e de-acum zădărnicie,
Dragostea ta nu-mi mai aparține;
Cand dansul fulgilor e o magie
Și mă apasă un dor nebun de tine.
Câteodată "zac" în dulce reverie,
Rememorez tăcut iubirea noastră,
Totu-i trecut, ori poate cine știe?
Îmi va bate-o veste în fereastră,
Când dansul fulgilor e o magie.
rondel de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre reverie, poezii despre nebunie sau poezii despre dor
Stejarul
Pădure albă de argint
Un vânt ușor te animă
O ramură îsi ea avânt
Copacul alb se nclină
Un palat de zahar pari
Turle glazurate-n nea
Frunzele ferestre mari
E stejaru-n vreme rea
Pudră vanilată-n colb
Nopți cu lună argintie
Zâne îmbrăcate-n alb
Toate-s dedicate ție
Privesc a ta coroană
Ești un rege popular
Gheață-ți pui pe rană
Regele păduri secular
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre zahăr, poezii despre timp, poezii despre stejari sau poezii despre palate
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre poezie, poezii despre cuvinte sau poezii despre versuri
Poem de iarnă
De prin crâng și de pe deal,
Cu vuiet și cu scandal,
Venind iar din depărtare,
Rupe tot ce-i stă în cale.
Peste voi și peste sate,
Crivățul de miază noapte,
Se apleacă o mireasmă.
A iernii catapeteasmă.
Cu ilic și cu cojoc,
Cu mantie de mătasă,
Se așterne peste toate
Iarna și la noi acasă.
În văzduh vuiesc copacii,
Pe câmpii Frunze se-ngână,
Parcă umblă-n lume dracii
Mână-n mână.
Văd, mai sus, pe-un vârf de viță
Zgribulită și smerită,
Puiul de la vrăbiuță
Care caută grăunță.
Mama-i este obosită.
Doarme-n leagănul de nea,
Dincolo de casa sa.
Totu-I alb, un basm cu zâne,
Vântul a-nceput să scurme
În cotloanele-nvechite
De la casele smerite.
Natura e amorțită,
Chiar și moșul din ogradă
Are nasul ca ardeiul
Alba parcă-I lumea toată.
Este ger. Pe văi și dealuri
Gheața licăre și geme.
Pleacă maică la pădure
Să aduc-un braț de lemne.
Numa-n deal, la derdeluș,
Cu fulare și mănuși,
Trec copii la săniuș.
Toți aleargă prin zăpadă,
Se împing ori stau să cadă,
Luciul lacului sticlește,
Timpul trece fără veste.
Satu-i zahăr, ori e sare...
Mare veselie, mare!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre vrăbii
Rondel de iarnă
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit
Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
Împovărați de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieșit
Așteaptă la gemuri timpul potrivit
Sita cerului cerne fulgi de nea
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre jocuri, poezii despre graniță sau poezii despre copilărie
Masca
Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.
Uitate-te la fețele măștii
Sunt intangibile.
Eu
Și
Tu
Suntem la fel.
Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăsești în sine
Prin mine
În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb și alb fără negru
Sau iubire fără durere și durere fără iubire
În agonie și extaz.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre realitate, poezii despre devenire, poezii despre negru sau poezii despre durere
Zile fără nea -
pescăruși și pescari
pe malul apei
haiku de Gabriela Gențiana Groza (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate de Gabriela Gențiana Groza despre zile, citate despre timp, citate de Gabriela Gențiana Groza despre timp, citate despre pescuit, citate despre apă sau citate de Gabriela Gențiana Groza despre apă
Plecare
O să plec, bade, din lume,
fără să-mi pese de tine,
să nu îmi mai știi de nume,
că poate-ți va fi mai bine!
O să plec spre altă soartă,
într-o noapte fără stele,
și-am să-ți las un dar, la poartă:
o oală și trei ulcele.
Oala e plină cu doruri,
ulcelele, cu dorințe,
iar pe poartă-ți scriu trei rânduri,
să te cruț de suferințe.
Te rog, nu mă căuta
nici în crâng, nici pe câmpie,
nici prin amintirea ta,
nici în cânt sau poezie!
Nici în zbor de fluturi albi,
nici în ochii de cicoare!
Nu-ntreba vulturi codalbi
dacă mă zăresc sub Soare!
Rămâi, bade, sănătos,
liniștit și-n bucurie,
prefăcut și mincinos,
păcălind altă Mărie,
(cu aceeași pălărie!)
Bade, rău m-ai pustiit
glumind cu inima mea!
Mă vindec, te-am părăsit,
nicicând nu m-oi mai vedea!
Ne mai leag-un fir de gând,
din apus la răsărit...
Mă dezleg de el, iertând,
că mult... prea mult te-am iubit!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sănătate, poezii despre suferință sau poezii despre minciună
Alb e totu-n Mănăștur
iarna blândă a cuprins
în Cluj iată Mănășturul
și zăpada s-a întins
de acoperă acum totul
căci pe străzi și pe alei
un strat alb se odihnește
de-ți tresaltă ochii tăi
prelung când iată-l privește
peste tot e alb frumos
și pe stradă printre blocuri
un strat alb fără miros
pretutindeni nu pe alocuri
nu e frig ca altădată
ger aprig și nepătruns
apa când era-nghețată
pe vale și-n jos și-n sus
la Bogata când eram
în a mea copilărie
și pe gheață mă dădeam
amintire încă-i vie
acum iarna e-o pictură
pe lângă ce-a fost atunci
nu mai are acea alură
nici pe dumuri nici pe lunci
căci acum prin Mănăștur
zăpada parcă-ți surâde
cu-al ei chip curat și pur
în palme când te cuprinde
nu mai e un frig cumplit
mâinile să ți le-nghețe
și cu chipul năucit
să umbli pe la ferestre
e plăcut acum afară
cu alb totul e-mbrăcat
pe când mâinile îți cară
tot ce azi ai cumpărat
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre pictură, poezii despre odihnă, poezii despre mâini sau poezii despre gheață
în plină iarnă
dansul fulgilor de nea -
colind de Crăciun
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Crăciun, citate despre iarnă, citate despre dans sau citate despre colinde
Nuanta de nea
Surâsul alb se pierde printre fulgi de nea,
Calc fraged umbra viselor pierdute,
Mă urc pe nori și cânt iubirea mea,
Dar ce păcat că stelele sunt mute.
Respir greoi parfumul înălțat spre vise,
Și dor nebun se lasă din înalturi,
Se tulbură natura și gândurile duse
De noapte peste zile, de stele în pustiuri.
Sclipiri de obște se aruncă crude
Pe patul fericirii, pe patul meu de moarte,
Și se rotesc cu grabă, în fulguinde unde,
Și se topesc timid la capăt de speranțe.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre nori sau poezii despre natură
Când voi înțelege nimicul ca alternativă
(cu siguranță e doar o chestiune de timp)
o să plâng atunci puțin
cât să umezesc un colțișor de ștergar
nici prea alb nici prea apretat
cu lacrimi mai amare decât marea
din nefericire liniștea nu mă va găsi
doar o abandonare calică
mă va pătrunde ca un ghimpe de glădice
drept unde credeam că îmi bate inima
nu sunt bun de sfătuitor
mă pricep doar să văd dezastrele
ca pe cine știe care comete
numai bune să treacă regulat
lăsându-ne de fiecare dată de ales
între o ploaie de stele
și cea mai nesăbuită dorință
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre stele căzătoare, poezii despre siguranță, poezii despre ploaie, poezii despre nefericire sau poezii despre dorințe
Când vei înțelege nimicul ca alternativă
(cu siguranță e doar o chestiune de timp)
o să plângi atunci apocaliptic
cât să umezești un colțișor de ștergar
nici prea alb nici prea apretat
cu lacrimi mai amare decât marea
din nefericire liniștea nu te va găsi
doar o abandonare calică
te va pătrunde ca un ghimpe de glădice
drept unde credeai că îți bate inima
nu sunt bun de sfătuitor
mă pricep doar să văd dezastrele
ca pe cine știe care comete
numai bune să treacă regulat
lăsându-ne de fiecare dată de ales
între o ploaie de stele
și cea mai nesăbuită dorință
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!