Poezii despre ciocnire
Rezultate pentru ciocnire în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Angoasă
Am întins mâna,
cât o liană de la tropice,
să sparg ceața timpului
și am dat de ceva memorii,
culmea tot de-ale mele, doar la un cot distanță
și mă întreb dacă la celălalt capăt
nu se întâmplă la fel,
căci așa am fost dogmatizat,
cu legea a treia a dinamicii...
și risc să rămân amputat
accidental, din ciocnire...
să nu mă mai pot agăța
nici cel puțin de trecut,
sau poate...
Helas!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre mâini, poezii despre legi sau poezii despre amintiri
G
G.
te-am visat
erai ascunsă într-un penar de lemn cu miros de pădure rănită
purtai rochie albă și perle la gât
lângă tine lăcrima Hristos cu mâna dreaptă ruptă
când am închis penarul am deschis ochii
tremuram și-ți rosteam numele
știam că nu-ți va mai fi bine
la 40 de zile nu ți-a mai fost nimic
viteză mortală
scaunul din dreapta
frâne
urlete
ciocnire
și atât
G.
ți-am plâns la căpătâi, iar pădurea își urla din răsputeri povara trupului tău crud
purtai rochie albă și perle la gât
lângă tine lăcrimau toți ai tăi, iar un clopot îți striga învierea
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre zile
- poezii despre viteză
- poezii despre visare
- poezii despre rochii
- poezii despre plâns
- poezii despre perle
- poezii despre ochi
Cinismul poetic lasă loc metaforei
cel puțin pentru o ciocnire cu scântei
între un refren idiot și un bis cumsecade
oricum e ceva mai mult decât indiferența
deși oamenii se străduiesc să meargă mână în mână
ca dintr-o lipsă acută de orientare
sau poate este doar o nevoie ombilicală de a dansa
chiar și atunci când își aleargă simțurile
ca pe niște fluturi orbiți de lumină
iar tu râzi ca o floarea-soarelui la lună
întotdeauna cu un milimetru mai mult
decât pot eu înțelege
oamenii se ascund mai tot timpul foarte bine
cel mai mult de propriul lor eu
iar faptul că uneori ne strângem mâinile
ca într-un sărut scăpat de acasă
e tot o formă de cinism romantic
între cântatul cocoșului
și veșnica cotcodăceală de advertising
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre simțuri
- poezii despre râs
- poezii despre romantism
- poezii despre poezie
- poezii despre metafore
- poezii despre lumină
- poezii despre indiferență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Centura de siguranță
de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre fața nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
mușuroaiele de mașini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca niște navetiști ursuzi
între entuziasm și disperare
către capătul de linie
al sângelui
toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre
nu mai există nici măcar o particulă statică
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sânge, poezii despre siguranță, poezii despre râuri, poezii despre planete sau poezii despre particule
Mesaj
Un capilar, ieșit din picătura, spălând bob de piatră,
Ce se-nmâlește înrădăcinând un fir cât calvul puf
Și umflă, efilând sămânța cât un glob, ce părea seacă...
El știe, ca o Terră, să se împartă frunză, floare, fruct-burduf!
Și ou de gâză zămislește omidă pururi târâtoare,
Ce-și țese fir din ața-i pân' la moarte, un cuibușor
Și crizalidă naște, sparge a ei celulă pentru soare,
Ce-i face pene dintr-un voal și târâtoru-i zbor.
Și tot din oul spart, ca varul din odaie, zvârlit ca pe-o relicvă,
Șopârla de nimic devine crocodil și-un puișor erete;
Din bucățele, din la fel, este și pană, colți și tigvă
Și culori nestemate de cameleon, flamingo, ibiși, cuci, egrete.
În pântec de-un alt ou, dintr-o ciocnire fără vrăjmășie,
Se alipește corp pe corp, își face propria sa scaldă
Amfibien; ce-și pierde coadă-n cap imens de-o genealogie...
Un "eu", din tot ce-am înainte; din cotiledon, albină, broască, mamă caldă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre mamă, poezii despre instinct, poezii despre genealogie, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Furtuna - Războiul văzut de pe front (Prolog)
Piatra, bățul, toporașul, sulița, țepușa, ghioaga,
Buzduganul, alebarda, lancea, sulița și spanga,
Cuțitul, pumnalul, spada, paloșul cel greu, floreta,
Lațul, arcul, arhebuza, pușca, flinta, arbaleta,
Praștia și catapulta, tunul și aruncătorul,
Instrumente de ochire, capsele și percutorul,
Plumbi, alice, gloanțe, bombe, ghiulele și proiectile,
Grenade de multe tipuri, diverse explozibile,
Pistolul și carabina, armele automate,
Groapa, șanțul, palisada, ziduri groase de cetate,
Scutul, zeaua, platoșa, armura, coiful și casca,
Fumul, gazele de luptă, batista, tamponul, masca,
Carele de luptă, tancul, avioane de tot tipul,
Iată întreg arsenalul, perfecționat cu timpul,
Folosit de om de-a lungul trecutului omenirii,
În scopul acaparării, sub pretextul înnoirii.
Regate peste regate, imperii peste imperii,
Neamuri, ginți, triburi, popoare, din codrii, podișuri, preerii,
Au cutreierat pământul, devastând necruțător,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre forță, poezii despre țări, poezii despre promisiuni, poezii despre istorie, poezii despre cunoaștere, poezii despre artilerie, poezii despre agresiune sau poezii despre înfrângere
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre stânci, poezii despre palate, poezii despre nisip, poezii despre gură, poezii despre fluvii, poezii despre crengi, poezii despre văduvie sau poezii despre vulcani
Articole culturale referitoare la ciocnire
- Săptămâna filmului românesc despre Marele Război
- Proza poetului
- Hotelul de pe acoperișul lumii. Cinci ani în Tibet
- Numai Dumnezeu iartă