Furtuna - Războiul văzut de pe front (Prolog)

Piatra, băţul, toporaşul, suliţa, ţepuşa, ghioaga,
Buzduganul, alebarda, lancea, suliţa şi spanga,
Cuţitul, pumnalul, spada, paloşul cel greu, floreta,
Laţul, arcul, arhebuza, puşca, flinta, arbaleta,
Praştia şi catapulta, tunul şi aruncătorul,
Instrumente de ochire, capsele şi percutorul,
Plumbi, alice, gloanţe, bombe, ghiulele şi proiectile,
Grenade de multe tipuri, diverse explozibile,
Pistolul şi carabina, armele automate,
Groapa, şanţul, palisada, ziduri groase de cetate,
Scutul, zeaua, platoşa, armura, coiful şi casca,
Fumul, gazele de luptă, batista, tamponul, masca,
Carele de luptă, tancul, avioane de tot tipul,
Iată întreg arsenalul, perfecţionat cu timpul,
Folosit de om de-a lungul trecutului omenirii,
În scopul acaparării, sub pretextul înnoirii.

Regate peste regate, imperii peste imperii,
Neamuri, ginţi, triburi, popoare, din codrii, podişuri, preerii,
Au cutreierat pământul, devastând necruţător,
Având care mai de care, un rol exterminator.
Civilizaţii s-au ivit, civilizaţii au apus,
S-au distrus una pe alta, s-au succedat, s-au suprapus.

De la prima întâlnire între grupuri diferite,
Până-n timpurile noastre, într-atât de colorite,
Nu se ştiu împrejurări şi nu se cunosc exemple
De îmbrăţişări fraterne şi de ridicări de temple
Pentru marea bucurie a marii descoperiri
Că pe Pământ mai sunt oameni, toţi la fel, aceleaşi firi,
Singuri în imensitatea unei lumi necunoscute
Şi necunoscuţi de nimeni, îşi duc viaţa pe tăcute.
Slabi faţă de atâtea fiare şi de forţele naturii
Dar puternici în scorneli, aprigi purtători ai urii
Căci numai împotriva lor înşişi atâtea arme inventară
Pentru fiare fiind de ajuns una şi cea mai primară.
Şi astfel se face că de la prima întâlnire,
Ce poate fi considerată, fără greş, prima ciocnire,
Istoria omenirii e un lanţ de războiri
Toate pentru civilizări, transformări şi înnoiri
Cu morţi, cu captivi, infirmi, cu ruine şi distrugeri
Cu triumful biruinţei şi umiliri de înfrângeri.
Şi-acest lucru e valabil, pentru toţi împricinaţii
Care astăzi se ucid, că vror unii decoraţii,
Că vror alţii să s-arate, mari conducători de oşti,
Pentru că-n cotidian, n-ai după ce să-i cunoşti.



Poate, de la origină, toate sunt pe dos, injuste,
Sunt popoare numeroase, pe teritorii înguste,
Sunt teritorii întinse cu populaţii puţine,
Şi chiar între indivizi diferenţa se menţine...
Care cum a apucat, sau, care cum s-a impus.
Unora le prisoseşte, alţii nu au de ajuns
Însă şi unii şi alţii, mai vror şi argumentează
Fiecare-n felul său, cum poate, documentează
Că nu au soluri fertile, că n-au subsoluri bogate,
Şi că frontierele, nu au fost bine trasate.
Fie că nu-s cele care au fost de străbuni lăsate,
Fie că-n mod abuziv au fost mereu deplasate,
Fie că nici pe departe nu ar fi cele visate,
Fie că de cei mai tari au fost arbitrar fixate.
Fără să aibă-n vedere criterii istorice
Şi să se ţină cont de elemente etnice
Nu s-a pus accentul pe condiţii geografice
Şi nu au fost confruntate date demografice
Nu s-a dat prioritate surselor economice
Căilor de legătură şi forţelor motrice.
Inviolabilitatea nu e în securitate
Fără contra măsuri cu fermă eficacitate
Pentru că fruntariile nefiind strategice
Nu se pot desfăşura manevrele tactice.
Dar, cum pe glob nu există naţiuni compacte pure
Nici vorbă de aşa ceva, nici de factori, nici de jure
Migrarea, colonizarea, transplantările forţate,
Expulzările, azilul, cauze nenumărate,
Fie prin mijloace forte, ori metode abile
Au provocat amalgamarea unei lumi instabile,
Împiedicând constituirea unor state ideale,
Eterne patriei materne, rămase pur naţionale.
Ci numai conglomerate, cu naţii majoritare
Şi care prin descendenţă, devin autoritare,
Îşi impun profilul ginţii, drepturile milenare,
Implacabil tinzând spre deznaţionalizare,
În realitate un veritabil genocid,
Săvârşit premeditat, sistematic, lent, perfid,
De proporţii mondiale, reciproc răzbunător
Provocând resentimente, cu efect dăunător
Şi urmări catastrofale, morţi, distrugeri, plâns, pustiu,
Răul căzând peste tot ce e valoros şi viu.



Sunt destul de multe naţii ce nu-şi mai încap în coajă
Care prin ameninţări, sau momeli pline de vrajă
Cu toate că au, mai vror şi deloc nu se jenează,
Proteste ori obiecţii cu nimic nu-i deranjează.
Insistă, dau ghes, în grabă, nu se lasă, inventează
De la naftalina minţii scot idei, insinuează,
În raport cu oponenţii şansele îşi estimează,
Maşinaţiuni cu care spiritele-nveninează
Şi în funcţie de acestea, trec la şicane subtile
La ameninţări voalate, promisiuni volatile
Constrângeri economice, infiltrări politice,
Aluzii confidenţiale, acuzaţii publice
Demonstraţii duşmănoase care măresc tensiunea
Mari desfăşurări de forţe accentuând presiunea,
Toate având scopul să justifice acţiunea,
Pentru ca-n cele din urmă să-nceapă agresiunea.
Escamotând adevărul încep brusc să se extindă,
Să pătrundă cât mai mult, să ocupe, să cuprindă,
Parte ca anexiune, parte ca protectorate,
Toate sub priviri pasive sau cel mult îngrijorate.
Să evită complicaţii, să umble cu binişorul,
Lipsind definiţia, nu se ştie agresorul.
Sau, doar atât se aşteaptă, şi apoi sar toţi grămadă,
Avizi de supremaţie, după glorie şi pradă.
Se grupează nu pe ginţi, ci pe scopuri, interese,
Comune în aparenţă, dar în esenţă diverse.
Astfel că nu peste mult, se trezesc antagonişti,
Istoria se repetă, dar cu alţi protagonişti.

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!