Angoasă
Am întins mâna,
cât o liană de la tropice,
să sparg ceața timpului
și am dat de ceva memorii,
culmea tot de-ale mele, doar la un cot distanță
și mă întreb dacă la celălalt capăt
nu se întâmplă la fel,
căci așa am fost dogmatizat,
cu legea a treia a dinamicii...
și risc să rămân amputat
accidental, din ciocnire...
să nu mă mai pot agăța
nici cel puțin de trecut,
sau poate...
Helas!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre mâini, poezii despre legi sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.