Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mesaj

Un capilar, ieșit din picătura, spălând bob de piatră,
Ce se-nmâlește înrădăcinând un fir cât calvul puf
Și umflă, efilând sămânța cât un glob, ce părea seacă...
El știe, ca o Terră, să se împartă frunză, floare, fruct-burduf!

Și ou de gâză zămislește omidă pururi târâtoare,
Ce-și țese fir din ața-i pân' la moarte, un cuibușor
Și crizalidă naște, sparge a ei celulă pentru soare,
Ce-i face pene dintr-un voal și târâtoru-i zbor.

Și tot din oul spart, ca varul din odaie, zvârlit ca pe-o relicvă,
Șopârla de nimic devine crocodil și-un puișor erete;
Din bucățele, din la fel, este și pană, colți și tigvă
Și culori nestemate de cameleon, flamingo, ibiși, cuci, egrete.

În pântec de-un alt ou, dintr-o ciocnire fără vrăjmășie,
Se alipește corp pe corp, își face propria sa scaldă
Amfibien; ce-și pierde coadă-n cap imens de-o genealogie...
Un "eu", din tot ce-am înainte; din cotiledon, albină, broască, mamă caldă.

Simplist, cuvintele "mesaj", "înscris în cod", " o întreagă programare",
"Instinct transmis", "bagaj", sau plic trimis către destinatar!
Oare de cine-s scrise, unde-i sursa, mintea, cine asigură învățare?
Doar veșnicul ales între rău-bine; niciun maestru, niciun avatar...?

Și lanțul de catene, cele ce om mă fac... pe cine are fierar?
Și dintr-un zero scris, de ce-am ajuns și laptop și ierbar?

poezie de (26 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Expansiune

Se zbat secundele spargă timp, să se elibereze,
Neștiind de pierderea în eter, tot mai destins, fără de întors,
Bătând la porți de infinit un Dumnezeu alerteze,
Când gongul sunetul va naște... s-anunțe vid de golu-i stors.

Vor trece talerul vibrând secundele, în rețea de fire,
În zborul peste infinit întins cum gândul fără margini;
Când nu-i nimic, dispare tot, neantu-i doar o nesimțire...
Și un univers va naște iar dintr-un cotor scris cu-alte pagini.

E scena scrisă în multe acte, rupându-se filă cu filă,
În care-s punct imperceptibil din litera ce-mi scrie soartă,
Dintr-un volum fără sfârșit, de-un praf imens, cu fir o bilă
Rostogolită într-o secundă... din timpul de-o natură moartă.

poezie de (26 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destinul

Aproape neînțeles, sau sigur evitat din frică,
Este ca un torent se prăvălind nestăpânit, sălbatic
Pornit din picătura pură din ghețarul arctic
Ce s-a-nălțat rece mister... își alegând timpul când pică.

Și timpul întâlniri își dă c-o întâmplare,
Voință dintr-un gând de o sămânță-n bob
Ce-și înfiripă-n umed un traseu-cărare
Pierzându-și orice suflu de-aer în vid anaerob.

Și crește picur cumulând ființe-n fuioare
Din seve-n scurgeri cu făgașuri labirinte
Purtate pe torent ce rupe rădăcini, învolburând fierbinte
În călăuza ce-i fără zăgaz... să se reverse-n mare.

E lanțul trofic cu mesaj-mister nebănuit
Ce se converge-n sumum din infimele pâraie
Din bucle de cleștar, sclipind în măruntaie
Pe un aval cu început și cu sfârșit în infinit.

E precum apa-n sine; pare-un tot, dar e-o mulțime
Ce se întulbură, mâlește, sparge împotrivire, stânci,
Noroc o-mbaie, e un abur, gheață, dă pe brânci,
E o sudoare, un parfum, e-un lac sau e-o iuțire!...

Se-alege tot de la-nceput; miere, pelin,
Scurgeri purtând pepite sau plângând în lacrimi,
Se face vinu-n Graal, un mir spele patimi...
E țuș pe-un pergament scris tot în Braille... Este destin!

poezie de (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, pe din... afară

Am lecția de studiu despre un mine trup
Și mă revolt că nu-s stăpân pe al meu eu,
Cu tot bagaj ce-l am, că am un pedigreu
Și, cultivări de minte zilnic... neîntrerupt.

Răzbat din neant surprize neplăcute,
M-autosesisez de probe noi, uzate,
Ivite-n detrimentul meu, neașteptate,
Pe propriul meu avut... din eul meu făcute.

Deziluzoriu simt din suflet, ori din minte,
Ce sunt tot ale mele, sau mă înșel din nou,
n-am niciun control, cum coaja de pe ou...
Ce un "înăuntru''" o sparge... cum gloanțele pe ținte.

De n-am cum decid, nici măcar pentru mine,
Nici chip, ce e în spate, nici sursa de la chip
Și-s doar o amuletă de-un norocos nisip...
Ce va reprinde formă din eu-mi... Cine-i "cine"?

poezie de (3 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stări

Sunt ca o apă în minimum trei stări;
Ori mintea caldă, m-aburind spre zări,
Anost doar curgând, ca timp treacă,
Până o să îngheț, albit și gura o să-mi tacă...
Sau forma seacă, când nu sunt, de sublimat,
Să m-absorb singur, revin din dur, armat
Din ce-am rețea, o plasă toată numai fire,
De ce-s în fond, opacul mat, sau strălucire...
Sărat ca marea, ce-am depozit pentru lacrimi,
Sfințit pe fir de busuioc, iert din patimi,
Amar ca fierea, când necazul nu scapă...
Mă ține strâns, îndiguit în mine... apă!

În fond esența-i că-s fluidul, gheață-n amintire,
Ce mă topesc, cât de mic semn am, de iubire...

poezie de (15 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumânare

Bătaia cremenelor inimii m-aprind făclie
Și mă topesc din ceară, ard fir
Tot lăcrimând, curg, scurtez magie
Ce-am fost turnat... rămân o pată de-un parcurs-delir.

Doar fumul poate-a dat un nergru de culoare
Din tot ce ard, poate-am mânjit tavanul
Înalt la nesfârșit; oi fi în fondu' întunecat cel mare
Din care resclipesc noi aștri... luminând ebanul?

Misterul stă în boarea de-o nanosecundă
Când din fitilul stins e-un roșu-n tresărire
Sfârșind în palid gri, cenușă, lăsând undă
Un dalb de firicel întortochiat... Eu, de-o amintire!...

Așa de puțin pur dintr-un arzând traseu... o fire în nemurire...

poezie de (26 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pieton, pe trecere

... îmi pare rău că trece anul
-pentru că nu se mai repetă,
ca și iubitele, care și ele trec la fel
și spun, 'n ascuns, la fel de mine-
rămânând cheltuieli de suflet, banul,
ce-i dus chiar dacă se regretă,
și oricum nu poți pe toți să-i strângi... poate nițel,
cât?... nu știu!... cine ar decide bine!?...
e anul!... o imensă parte dintr-un tot;
cam trei la sută, ca dobânda, de la bancă,
la ce ai depus economii
și-o pierzi de scoți mai înainte
de termen, cum ai vrea sămânța dintr-un șrot
de-o floare a soarelui, sau gulerul, ce-l tai de la helancă
cu gât cu tot și, curgi hemoragii,
într-o lividitate din atât de mult, demult fierbinte...

poezie de (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dansul

Firu' își trage din fusu' existenței de sine,
De-a fi... cum șurubu' în filet de mișcare.
Erg e lumii în secunda din unu, se pare...
Deci cu totu' e-un dans, din balans tot provine.

Și piatra în statuie mișcare-i, nucleul,
Iar floarea-nspre soare-i dans zilnic, o horă...
Albina e-n luping-extaz drag de-o floră
Și, păsări 'și dansează în penaj curcubeul.

E dansul de rut între mii lighioane,
Să încânte anturaj, atragă privire,
Să-și lase perpetuu gamet, moștenire...
Instinct pân' la urmă, natura-n canoane.

Doar omul, își face din dans o plăcere
Să-și unduie corp, fără a spune cuvinte...
Diziac, Afroditei, asprimea dezminte,
Or maniile nimfei femeii... de-o vrere.

E mai mult de atât, e sublimul spectacol
Pe scenele lumii, estrade, în iatac.
E dansul emulului 'n săbii, în atac...
Un vis că atingerea-i gaj de oracol.

E anticul artei, din corp doar făcut
Așa cum e el, dezgolit în expresii...
Limbajul mișcării să-și spună obsesii
C-un iz de fluid... de-un frumos început.

E corpul, de corp alipit, ca-n sărut...

poezie de (5 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-ești simțuri

Mi-e foame de tine cum macul din lan,
Ce-și trage culoarea din verdele crud,
Să spargă din soare, din galbenul ud
Și-n sânge petală -mi mângâie alean.

Mi-e sete sorb spuma crestelor valuri,
Ce-mi bat, pustiind corp, fărâma-n nisipuri,
Golindu-mă-n nud, de nu-ți simt printre picuri,
Din aburul cald, netezindu-mi din maluri.

Mi-e izul tău fin în narine, rupestre
Culori nestemate, pictând chip ce ai.
Te inspir nesfârșit, că te-aș pierde, alai
Din tu, numai tu, șir de zâne pedestre.

Mi-e văzul pâclit de așteptarea orbindă
Privind amintiri, ce mi-au ars cristaline
Din luciul de perlă al pielii de tine...
Sunt doar o retină de argintu-ți oglindă...

poezie de (3 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conștiință teluriană

Nu știu planeta de e verde, cafeniu-galben, ori albastră,
Cu alb, de unde și-a înmuiat culori și cine a stat șevalet,
Cum de pictează mii și mii și, pentru ce e ca o glastră...
Să încânte ce, pe cine oare, unde a luat lecții de estet?

La ce-i servește policromul și din ce-și face ea culori,
Cum i-a dat gând, ori de la cine, să se încânte intrinsec
Din felurite figurine, să-și toarne veșnicu' în comori,
Ce pare fad, amorf... pământ, când toate mor pe rând, se trec.

Cum, unde, cum se plămădește păienjeniș de atâtea fapte
Și când și de ce oare ele și-au făcut între ele alei
Și, cum de timpul nu contează, de parc-au răsărit din noapte
Toate de-a gata, un perfect, ce îl distrugi... de pui, de ei.

Oare de ce e atât frumos și de ce oare pare unul
În haosul imaculat de atâta calcul, să se ascundă...
Să mor și eu atât de prost, din figurine, om, nebunul
De-atât amar, că tot mă întreb: "E totu' un meci... și-a câta rundă?"

poezie de (5 mai 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atotcuprins egoism

Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânță,
E-o basculare de "întâi", de competiție acerbă
De-a " face" oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânță.

Se înalță pomul umbrească mai mult ia din vârf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul în eclipsă.
Călugărița după ce-a iubit își adoră amorez cu "lipsă",
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau..."o încercare"!

Așa multă diversitate, în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrâncește-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvântă, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se învață, doar cu eroism!...

Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de "egoism"...

poezie de (2 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ansamblu

Ce sunt în fond; cel ce gândește
Și, când gând nu-i, suflet e doar
Ce plânge, râde, timp oprește
Balanța... în veșnic balansoar?!

Sau sunt un corp ce tot hrănesc
Din mult efort, cât am voința...
Un sclav, că-l țin, nu prididesc
Convins c-așa-mi câștig căința?!

Ori sunt pretenția că sunt,
Un pictor ce dă sens culorii
Ce mi-o fac strai, când sunt veșmânt...
Un hazardat al întâmplării?!

Poate am șansa tot să fiu,
O raritate printre euri;
Un corp, cu suflet, gândul viu
Și-un vis de noi... din vechi eseuri...?!

poezie de (16 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarcere înainte

Când reprivești fost în imagini și doar din retrăiri trăiești,
E timp când ancoră-i mai grea, la fund te ține, nu mai ești!
Aluneci parcă, crezi himere ce din adâncuri gând salvează
Și uiți că-not retur sufocă răsuflu, gânduri îți retează!
Nu poate un trup, ce-i loc de corp și d-energie neinfinită,
Să urce iar din ou bătrân, matur copil; toate-s ispită!
Iar implacabil timp se scurge, permis ne cerând marcheze
Piele-n definitiv traiecte... Vise căpoase rămân treze!
Cât încă-i termenul înscris un neștiut și-o zi-i din altă,
Să-ți smulgi din frâie neputința, trenul ținut uitat în haltă,
Să-ți porți gând nărăvaș cu "eul", bagaj de tine în vagoane
Din ieri, mâine lași trecut, înfrunți un viitor cu toane!...
Că doar parcursu-i hărăzit, cum lumea o știe, nu te minte
Și întoarcerea -ți faci elan de zbor, spre abisul înainte!...

poezie de (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot, e-o apă, de ploaie

... că doar ce-am scris din nou de ploaie
și mă întreb; ce-atâta apă
se duce adânc spele morți,
ce se-nfiltrează printre filtre?!
... și beau din ei stând în odaie;
de aceea minți tot timp ne sapă,
ne redeschide alte porți,
primim vizite, părinte...

... și peștii stau tăcuți la fund,
perpetuându-se-n neștire,
ingurgitând din mâl cu oase
de când e lumea cea străbună;
din mări ce-au fost cândva pământ
printre corali de-o mânăstire,
meduze de femei frumoase
și valuri ca o supă-n spumă...

... iar cerul, ce-am făcut lăcaș,
o fi din picuri plutitori
de suflete înnourate
se gravitând, neputând zbor
mai sus... nu și-au făcut făgaș
și pică iar pe muritori
în păr și buze încleștate...
... Ne consumăm îngrozitor!...

poezie de (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creația reînvierii

Îmi cânt decăderea din hit, în romanță,
Ca anii ce nu se sfârșesc, nu se știu;
Se adună și apasă, din trup fac o zdreanță...
Ce-o zi va rămâne din timpul pustiu.

E ca lumânarea ce tot se topește,
Cum flama în fitilul ce-o arde pervers,
Pierind pic cu pic căpătâi, ce ițește
Cum n-ar fi nimic, pân' ce anii s-au șters.

E cum prăvălirea pe groapa săpată,
În care tot intri cu corp mai sleit,
Doar cap, îndărătnic, tot speră înceapă
Un alt iluzoriu, mințind pe murit...

Doar mâinile în sus, ridicate înspre cer,
Pot încă țină, deasupra de craniu,
Un dor nesfârșit... de îl au scris, spre eter...
Doar ele pot veșnic dăruie-n straniu...

E scrisu' izotop, ca eternul uraniu?...

poezie de (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râvnită genealogie

Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește,
sau mugurele-mi caut, de este pe vreo creangă
de-un arbore, de-un Planck de punct îmi caut veste
și partitură de-am și mi-a fost scrisă-ntreagă.

Mă resetez cumul dintre transmițători
din gene ce-mi cunosc, ce le-am avut aproape
-din ce-am din tată, mamă, bunici, predecesori-
pe caractere, nume... -mi fac integritate.

Sar de pe-un ram pe altul, ca într-un labirint;
căci sunt și Sârbu, Cucu, nu doar un Rădulescu,
sunt Caretaș, Mândaru, sunt eu ce-i reprezint...
Și-un Relicovschi a fost, antecedent pedestru.

La rându-mi, amalgam de fruct mi-l fac cu Vlas
și mă îmbin fluid din Baciu, Lemian
prn ea o Constantin, ce-mi fură suflet, glas...
Nu știu cine mai sunt, ce vânt m-aduce... Dan!

Stau singur fără cuib, că n-am acces pe ramuri,
uit în jur stingher, căci nimeni nu cheamă...
Nici vârstele nu-mi știu, inelele din neamuri,
cât încă pot sui și trunchi nu se destramă.

Nu știu unde să urc, pe ce încrengătură
mi-aș vrea să mă sădesc, fiu eu singur, pom;
neștiuți să am frați, reîncep aventură...
Sunt strigăt și răspuns aștept... ca orice om!

poezie de (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copil

Nesfârșit, un fel de imensitate ce încă n-a ajuns la termen
Și nu-și știe încotro s-apuce, în tot de ce va fi e un germen,
Nevinovat, o doar sămânță cu încolțiri din moștenire,
Un fir plăpând, transport de timp, un purtător de răsădire.

Nostalgic viitor reîntors în poze de album de gânduri,
Ce și-au uitat din zile duse în vacanțele de clase în rânduri,
Ce stau în rid pe fruntea scut, se apărând... fragil infant,
Rămas din coli, povești citite, imemorabil de-un instant.

Neramplasabilul istoric, adevărat, parcurs mici fraze,
Însrise în catalog de note fără vreun fals, tânjite oaze,
Rămase multe doar oniric... șuvoi idilic de izbânde
Avute veșnic har de suflet, peste decenii vise blânde.

Nestăpânit bulgăr de ambiții, mereu frumos și mult iubit,
Înconjurat de brațe dragi, de chipuri greu de îmbătrânit,
Pe care tot le duce, o pururi, în sângele-i curgând pe vene
Și le e seamănul etern, vărsat o zi, picând din gene...

Este-n căuș de palme pus, să își ia zbor, așteptând pene...

poezie de (16 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lecția de șah

Încerc sparg din capete pătrate
Se crezând fiecare-n rol
C-o demnitate
Peste-un spațiu gol...
Titulatură parcă de-o antichitate
De sacrificii
Cu mișcări deja prestabilite,
Fără artificii;
O-mpărțeală de elite
Straniu înșelătoare în potențe
Când tocmai capu-i limitat
Și nu sunt eminențe,
Niciun învățat.
O damă ar fi suprema piesă
Ce-și ia trofeele,
O prințesă
Sărind paveele
Ștergând pe tabla-ncarerată
Orice oponent,
Neînduplecată,
Admirator fervent
De-o dinastie simulată, crudă,
Cu apoteoza în eliminare
De mulți plebei cu mintea nudă
Sacrificați cu-nfrigurare,
Trimiși în față
Zdrobindu-se printre călări
Ce-și schimbă gând când frâu înhață
Și pintenii se-nfig în scări,
Iar minți pierzându-și rațiune
Alergă strâmbe pe la colțuri
Lovind pieziș cu-nșelăciune
Scurtând din capete, luând moțuri
Să-și urce-ntre pereți de fildeș
Ambiții-n labirint, creneluri...
Un joc simbol cu crez în leș
De miliarde de dueluri
Falsificând realitate
De culori;
Alb doar o castitate
Cu-ntunecimea de fiori
Când totu-i gri
Cu șterse tonuri
Și-n viață nu-i doar a muri
Și nu din "tabula rasa" nasc tronuri...
Dar l-am uitat
Pe unicul
Încoronat
Pitit în spate, pudicul,
Inertul răsfățat ce-nfige șișul
În tot ce-atinge
Fără niciun scrupul, crud,
Fetișul propriei imagini de-a învinge
Chiar cu ascunzișul de-un trecut feud
Învățat, el cu slugi,
Să nu știe de "doare"
Pân' la tipu-n blugi
Ce a ieșit din dogme ca magicianul
C-o mișcare iute...
Îi dejoacă planul,
Spiritu-și ascute
L-învățând cuvântul; că tot ce-i... și moare!

poezie de (9 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cioara

O întrevăd din sunet se repetând în ecou
Croa, croa... pe gri noros de cer de plumb pustiu,
În balans de-o acoladă pătând uni tablou
De-un negru pur, de-un straniu reamintind sicriu.

E doar alarma-n "single" ce se-nmulțește-n sute
Ce-acoperă văzduh și auzul tot îl umple
Se coborând pe câmpuri cernitele cernute...
Până ce-un câine aleargă și liniștea o rupe.

Pe-o țambră cocoțată rămâne una-n urmă
Stând maiestuoasă-n fracu-i lucios din pene lise,
Cu ciocul gros, ochi ageri pe-un griu ce fața-i curmă...
Cu expresia-i înțeleaptă din lumi trecute, închise.

E sigur mai bătrână ca mine, cred mă știe
Că m-a-nvățat pot din vitregiri fiu;
În ger pe viscol crunt să zbor, cresc din glie
Ce-i searbădă la alții... De-ai mei plină... ce-i țiu.

Cât de frumoasă-i pana pe corpul longilin
Cu eleganța-i sobră-n profund de înțelepciune
Arzând pân' la cărbune secol trăit din plin,
Înflăcărând răbdarea-i din sufletul-tăciune.

Privesc uimit semeața ce gândul mi-l citește
Și-ntoarce cap de-o parte și de alta, parc-ascultă
Ce-ar vrea spun; de știe de când timpul trăiește?...
Și mi se uită-n ochi cu geniul ei de ocultă!

E-atâta de frumoasă, că-i iarnă sau e vara,
În sobra-i pelerină... Misterioasa... cioara.

poezie de (27 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plin, de lună

... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiță,
pe basoreliefurile, ce în noapte își iau luciu,
stă, aproape nemișcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiță
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o țigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mișcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze își căutând
și c-o privire cu suspin de ușurare, din ceva greu,
se înalță un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
e totul doar o măiestrie de eterne -neștiute, dar plăpânde-
peste al omului parcurs, oricât de mult, mulții albiți din suri
de timp, atât de vechi pân' la abis...
stele, se veșnicind alaiul zânei nopții, Lună,
cu ale sale reveniri, neîncetat, din fir de cupă, luminând iar și iar pe zâna o zi bătrână.

poezie de (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din tot ce-i

Din fiecare cupă-n floare
Tu-mprăștii lumea de nectar,
Din stele ești o călătoare
Regină, în stupul planetar.

Din munții albi de spumă castă
Ești piscul ce vor toți s-atingă,
Din închisori ești o fereastră
De-azur ce dorul vrea stingă.

Dintre petrecerile lumii
Tu ești dorita parteneră,
Din nestematele minunii
Tu faci brățară viageră.

Din tot adâncul de mister
Ești mina-n pietre prețioase,
Din tot ce-n zbor este pe cer
Ești flacăra de rugi pioase.

Din fundul de abis marin
Tu ești lumina călăuză,
Din glas ești sursa de suspin,
Din scris doar tu te-așterni, o muză.

Din toate viile-nsorite
Tu ești esența de licoare,
Din tot ce-n lume sunt ispite
Ești singura ce dă candoare.

Din dor de-a fi, de-a exista,
Doar ochii tăi dau strălucire;
Sunt perle din ocean, din nea,
Ce-mpodobesc o omenire.

Din tot ce-avem divinizat;
Ce-i simț, auz, vorbit, privit,
Din visul de-o eternitate,
Doar tu s-ai drept de moștenit.

Din toate zilele ce am
Cele mai scumpe sunt cu tine,
Din nopțile ce nu dormeam
M-ai îmbătat de miresmi fine.

Din fiecare clip-a vieții
Doar tu-mi faci ore de nesaț,
Din anii dulci ai tinereții
Doar tu mi-ești chip de vis la braț.

Din tot ce nu-i și din tot ce-i
Să plămădești ce nu există;
Dintre fărâme să mă iei...
Să-ți fiu ingredient pe listă!...

poezie de (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook