Poezii despre puterea interioara
Rezultate pentru +puterea +interioara în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre durere
- poezii despre sinceritate
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fericire
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai ușor? Greșala.
Greșala cea mai mare? Renunțarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracția cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniștii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzația cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacția cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credința.
[...] Citește tot
poezie celebră de Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre optimism
- poezii despre obstacole
Aft
ajungem să nu ne mai spunem nimic
urechile sunt primele care au cedat
atrofiindu-se
insinuăm auzul și
nici măcar vocea interioară
nu le mai străpunge
gurile noastre iminent
vor fi un contur desenat
precum genele fetelor, unghiile false...
întreaga noastră alcătuire va sfârși
călcată-n picioare
strivită de propria-i umbră
umbrele noastre apoi
se vor sugruma unele pe altele până ce
ultimul strop de lumină care le proiectează
va parcurge drumul înapoi cu repeziciune spre
vârsta 10 la puterea -43
până atunci
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vârstă, poezii despre urechi, poezii despre tăcere, poezii despre poluare, poezii despre picioare, poezii despre iubire, poezii despre gură sau poezii despre fete
Povestea lui shag
era și nu era deosebită
cum sunt toate istorioarele
copiilor abandonați de societate
în brațele rockului psihidelic
cu experiența alterării mintale
sub influența drogurilor
a descoperit lsd și chitara
mieuna în pilde dezvăluite de suflet
erau pastile de înțelepciune
o practică spirituală care-i corecta
conștiința de consumator de whisky
muzica lui era mintea lui
ancorată în călătorii extracorporale
bătrânul jo a crezut că shag
o să fie un guru veritabil
care avea puterea de a întoarce
mintea la suflet și
și
și shag știa să te ducă ușor
la anxietate sau calmul meditației
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre whisky, poezii despre trandafiri, poezii despre rock, poezii despre pisici sau poezii despre muzică
Învață-mă să rostesc!
La început era Cuvântul
Și Cuvântul era la Dumnezeu
Și Dumnezeu era Cuvântul.
Fatidic, simplu, mare adevăr,
Pe care oamenii nici acum nu-l înțeleg.
Dar Cuvântul era însuși Creatorul!
Cum aș putea eu, parte dintr-o consoană,
Un sunet încă nedeslușit,
O adiere dintr-o literă scrisă cu sânge,
O slovă neterminată pe-un caiet de dictando
Să fiu cuvântul, cuvântul care zidește?
Cum aș putea să m-adun,
Decât în rugăciune adâncă,
Să țin cerul de torți
Și să-l implor pe Ziditor:
Doamne, dă-mi sunetul care-mi lipsește,
Dă-mi fiorul care m-ar preschimba,
Dă-mi jumătatea mea de slovă,
Fă-mă o literă întreagă!
Doamne, te rog, preschimbă-mă,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre sunet, poezii despre religie, poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre stele sau poezii despre poezie
Mereu unul
Cu frică de succes și creierii măcinați de stres,
Te uiți perplex de parcă viața ți-ar fi un codex complex,
Pe care oricât te chinui să îl descifrezi, rezolvarea îți tot scapă, nu poți s-o vezi.
Te enervezi, iei un creion în mână și începi să desenezi, că doar așa te calmezi,
Și te întrebi, cum ai ajuns să crezi ceea ce crezi?
Prietenii, familia, îți par fețe străine,
Ce știu ei despre ce înseamnă să-ți fie mai bine?
Ce știu ei despre lupta ta interioară, vocile care noapte de noapte numele ți-l cheamă.
Or fi strigoi, sau poate ești doar tu, vorbind cu tine însuți.
Gata, ajunge, a fost picătura care a umplut paharul,
Da, paharul ăla în care ți-ai înecat amarul, în vin,
Și-ți promiți că nu te mai duci, cu gândul, acolo unde ai mai fost,
Nu are rost, ai picat de prea multe ori de prost.
Te ridici și îți privești chipul în oglinda murdară, pentru a o mia oară,
Încercând să îți aduci aminte de când viața nu obișnuia să doară.
Oare în ochii arămii a mai rămas vreun strop de inocență?
O sclipire fugitivă în lumea asta înecată-n decadență?
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre inocență, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre succes, poezii despre strigoi sau poezii despre stres
Libertatea de a iubi
E uimitor cât de bogat se simte omul atunci când iubește! Așa, pur și simplu,
fără avantaje sau interese... ca și când vrei să fugi cu cineva de-o furtună venită primăvara
neanunțată adăpostindu-vă sub un pom plin de flori, simțind pe pielea-nfocată cum apa de
ploaie alunecă pe sub îmbrăcămintea udată răscolind simțurile încinse ațâțând îndrăzneții
fiori... iar, vara... să vreți să înotați singuri în râu înfierbântați de arșiță, însetați de-o sete de
voi înșivă, emoționați și bronzați... porniți înspre toamnă, să întâmpinați, toamna firii, firesc,
seduși de culori și-un timp pictat cu neliniști când vreți să faceți împreună dulceață, în nopți
și zile adoptând stări ce în minți dobândesc importanță vorbind despre binele celorlalți, viu,
în descrieri, c-un realizat viitor, până când... în iarnă... doar voi rămași unul cu altul, să vreți
să petreceți serile interminabil de lungi amândoi, focul din vatră descoperindu-vă în el focul
sacru ce v-a adunat viețile-ntr-o singură viață... a voastră... ca-ntr-o singură soartă cu dulce
și cu pelin, anii construind un destin c-un drum propriu alături parcurs, cu-mpliniri celebrate
festiv, la serbare strălucind sprinten și prețios în chihlimbarul turnat în pahare de vin, astfel
încât, în libertatea de a iubi să conștientizați că... iubirea o ai oricând experimentând în felul
vostru trăind cele patru anotimpuri, cu cele mai bune lucruri care vin totdeauna luând omul
pe neașteptate... o zi și o noapte întotdeauna lipite prin răsărituri și înserări care le-nșiruie-n
interior conținutul precum în om se-nșiruie o salbă oxigenată de întâmplări ce le zugrăvește
adâncul... și sufletul, și conștiința și inimile, mereu aprobate de focul solemn al dragostei în
care ard speranțele... ard nădejdile... ard vrerile și dorințele, și... ard și lacrimile, ostoind căi
și cărări pe care calcă talpa desculță ca pe sticlă spartă și pe pietre-ascuțite... într-o rutină,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre foc, poezii despre valoare, poezii despre trup și suflet, poezii despre bogăție, poezii despre înălțime, poezii despre înot sau poezii despre zile
Articole culturale referitoare la puterea interioara
- Jon M. Chu: Mândria ?i puterea reprezentării în film
- Patrick Chappatte: Puterea caricaturilor
- Michelle Kuo: Puterea vindecătoare a cititului
- Ray Kurzweil: Pregătiți-vă pentru gândirea hibridă
- Leo Igwe: De ce am ales umanismul în locul religiei
Mai multe articole despre puterea interioara la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la puterea interioara
Mai multe articole despre puterea interioara la Blog.Ro-En.ro »