Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
oameni, care se mulțumesc doar cu sinteza de suprafață a lucrurilor
și mai puțin cu motivația sau profunzimea lor.
Astfel, am învățat să-mi pansez singură sufletul,
învelindu-i rănile cu balsam creștin.
Așa am reușit să-mi stăpânesc de multe ori, puhoiul lacrimilor amare,
gata oricând să se reverse, la cea mai mică slăbiciune a mea
și am înțeles, că sunt lecțiile mele de viață,
care mă ajută să mă înțelepțesc mai repede,
pentru că nimic pe lume nu e întâmplător.
Toate lucrurile au un scop precis, care anume, e greu de ghicit...
Așternându-mi pe hârtie, cu sinceritate, toate gândurile bune sau rele
mi-am ușurat sufletul împovărat de toate greutățile vieții.
Ea, hârtia, mi-a suportat astfel
toate bâlbele scrise cu emoție sau agramat,
pe când majoritatea oamenilor îmi vânează doar greșelile făcute
și mai puțin conținutul sau tensiunea adevărată a cuvintelor sau a faptelor.
În scris stângaci și în muțenia gândului
mi-am găsit un refugiu față de cei din jur,
care nu-mi suportau liniștea enigmatică dobândită cu mare trudă,
dar nici frumusețea interioară câștigată în timp,
care-mi luminează sufletul și fața cu lumina ei discretă,
ascunzându-mi sensibilitatea firii.
Punându-mi deseori ca scut de apărare un comportament jovial,
am scăpat de iscoadele rele gata să-și devoreze prada,
asemenea peștilor Pirania, pentru a compara răutăcios coeficientul de nefericire a lor cu al meu sau cu al celor din jur.
Și vai de acei oameni pe care nefericiții îi vor simții fericiți...
Eu nu am strigat în gura mare, frustrările vieții mele sau bucuriile ei,
eu le-am imortalizat modest, în scris,
pentru că ele, bucuriile și durerile mi-au șlefuit latent caracterul
și m-au înălțat spiritual, pentru oamenii dragi, din jurul meu.
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...,
numai ce am trăit și simțit cu adevărat,
pentru că eu mi-am descoperit un alt capriciu al firii mele
mult mai frumos și mai înălțător
decât toate celelalte lăsate în urmă,
credința în Dumnezeu,
ocrotitorul și puterea oamenilor sinceri, cinstiți
și a celor care cred cu adevărat în El.
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre durere
- poezii despre sinceritate
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fericire
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cuget târziu I
Mi-am înțeles părinții cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme și încă nu am reușit să le mulțumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai prețios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simțit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinți.
Am observat că și iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viața, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susținători rătăciți.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărțite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experiențele vieții rumegate în timp nasc boabe de înțelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înțeles că numai diferența dintre caracterele omenești stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieții nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunțele înțelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simțit că iubirea are puteri magice și dincolo de viață.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieții cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înțeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că și eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogați spiritual și pacea inimii lor, dar nu și renunțările lor lumești.
Admir plângând bucuriile performanțelor omenești și sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omenești sunt diferite ca să ne înțelepțim unii pe alții.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viața cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simțit.
Am dedus că oceanul purificării spirituale este singurătate îngenunchiată în credință.
Am simțit că fără durere nu aș înțelege bucuria lipsei ei.
Am observat că în turma Domnului se înmulțesc lupii, nu oile.
Am dedus că atât de cumpătată este toată creația Domnului, încât amețesc gândindu-mă la scopul ei adevărat.
Am învățat de toate, ca să-mi dau seama că nu știu mai nimic.
Am iubit, am urât, am iertat,
Am să primesc ce-am dat.
poezie de Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre bucurie
- poezii despre iubire
- poezii despre copilărie
- poezii despre cadouri
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre valoare
Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel: Într-o zi, m-am trezit dintr-un somn adânc și am realizat că toate măștile mele au fost furate. Șapte măști pe care le-am purtat în șapte vieți. M-am panicat și am început să alerg pe străzi strigând: Hoții, hoții, blestemații de hoți!!! Oamenii râdeau de mine și unii se ascundeau în case de frică. Când am ajuns în piață, un tânăr ce stătea pe un acoperiș, a strigat: Uitați-vă la nebun! M-am uitat să îl văd mai bine și în acel moment, soarele mi-a sărutat fața dezgolită de măști pentru prima oară. Și pentru prima oară sufletul meu a fost aprins de iubirea soarelui și nu mi-am mai dorit să port măști niciodată. Ca într-o transă, am strigat: "Binecuvântați, binecuvântați să fie hoții care mi-au furat măștile. Astfel, am devenit un om nebun."
citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre măști, citate despre Soare, citate despre început, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre sărut, citate despre suflet, citate despre somn sau citate despre panică
Prin femeia pe care o iubesc
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit patria
prin ea mi-am dat seama că sunt tânăr încă
și am un viitor
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit viața
și viața m-a răsplătit
cu încă o viață
cea a copilului meu
de ce toate acestea mi s-au întâmplat tocmai mie?
e simplu
pentru că nu am renunțat să cred și să sper
chiar și atunci când însetata veșnicie
mă îndemna să beau paharul cu amărăciune
până la fund
chiar și atunci când înfometatul necunoscut
se hrănea cu visele mele care nici măcar
nu dăduseră-n pârgul obrazului catifelat
al dimineții perfecte
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit frumusețea tuturor lucrurilor
pe care încercam să le pun
în ordinea nefirească a răzbunării prin indiferență sau ură
prin femeia pe care o iubesc
mi-am recâștigat prietenii
pe care-i pierdusem vorbind încontinuu
despre crimele oamenilor
despre conspirații și tot ce ne face
mai negri și mai urâți
și în loc ca vorbele mele să aducă prăpădul
în lumea șoaptelor naive și dulci
am ales să mărturisesc prin scris
da, prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit scrisul
atunci când credeam că nu se poate scrie
decât din suferință și neîmplinire
iată dovada că m-am înșelat
iată poemul admirației mele pentru femeia pe care o iubesc
iată poemul trezirii mele în câmpia cu metaforele
nemuritoare ale iubirii
ascultați: nu vă pierdeți vremea căutând defecte
acolo unde defectele nu există
nu vă vindeți sufletul pentru o noapte de amor
căci iadul nu este o casă de amanet
nu depuneți jurăminte false pentru a stoarce ultimii bani
din buzunarele celor care sunt gata să facă orice pentru voi
trebuie să înțelegeți că pentru binele suprem al acestei lumi
există un început la care puteți fi părtași
prin renunțarea la voi în favoarea celorlalți
este atât de simplu totul încât îmi vine
să vă îmbrățișez pe toți cu versurile mele
albe ca neaua proaspătă ce ține de cald
bobului de grâu
poezie de Ionuț Caragea (19 septembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre versuri sau poezii despre tinerețe
Condamnarea la scris
Eu nu aparțin nici măcar trupului darămite vreunui curent literar.
Scriu ca și când m-aș fi născut numai pentru asta
și nu îmi pasă dacă ochiul morții va fi singurul meu cititor.
Scriu ca și când sufletul meu ar monologa în oglindă,
ca și când fiecare cuvânt pe care îl scriu ar fi ultima mea respirație.
Poezia este sau nu e, vorba lui Suciu.
Toate poeziile care nu dor sunt niște avorturi.
Toate poeziile care se scriu cu gândul la soclu
sunt la fel de false ca și zâmbetul unui clovn.
Toate poeziile care se construiesc inginerește sunt maculatură,
virgule între scânteie și flacără.
Toate poeziile care nu curg în cascadă sunt apă chioara în gura unui bețiv.
Cea mai bună definiție a poeziei pe care am cunoscut-o este depresia,
cea mai fantezistă biografia.
Uneori visez că mimez scrisul,
că pentru asta aș putea fi nominalizat la Premiul Nobel.
Dimineața mi se face rușine de mine
și mi se izbesc în minte sfaturile bunicului
asemeni limbii de clopot:
Trezește-te nepoate, cel mai frumos dar al vieții este însăși viața.
Nu există nimic grandios în încoronare.
Absolutul mai mereu adulmecă
mirosul agoniei,
pe aceia îngenuncheați pe dinăuntru.
Scriu ca și când inima mea ar fi mută...
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre încoronare, poezii despre zâmbet, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sfaturi
Majoritatea oamenilor nu înțeleg prea bine faptul că viața este dificilă. În schimb se plâng, unii mai puțin, alții mai mult, în gura mare sau mai discret, în legatură cu uriașele lor probleme, cu poverile și dificultățile lor, ca și cum viața ar fi in general ușoară, sau de parcă ar trebui sa fie ușoară.
citat din M. Scott Peck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre plâns sau citate despre gură
Bat clopotele în turnul amintirilor...
Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,
nu mai are nici o valoare?
O! câte nu ar mai fi de spus pe această temă,
atunci când bat clopotele de adio
în cetatea dragostei, în turnul amintirilor ei
și cum mai lacrimează inima de durerea despărțirii de cel drag.
Dar, ce să faci? te poți împotrivi destinului? capriciilor lui, nici vorbă...
Voi trece si eu peste greul prag al despărțirii,
cum a trecut și trece toată lumea, mi-am zis,
probabil este o probă necesară destinului omenesc,
dar voi trece frumos, să nu dărâm nimic din zidul amintirilor dragi,
doar nu sunt singura ființă
care a trecut prin furcile caudine ale dragostei.
Păcat, că oamenii în loc să-și imunizeze reciproc sentimentele pentru a fi mai fericiți în viață
și le îndreaptă latent pe terenul comparațiilor false.
Apoi, după ruptura legământului creștin,
când se trezesc la realitate, e prea târziu,
cioburile dragostei nu mai pot fi lipite
fără să nu se simtă cicatricele suferințelor trecute
și li se rătăcesc iluziile în care au crezut,
de nu mai știu ce vor cu adevărat.
Dar, probabil, că numai rănile sufletului
reușesc să înțelepțească oamenii cu adevărat,
să-i apropie mai mult de Dumnezeu,
scopul suprem al spiritului omenesc,
păcat doar, că încrederea odată pierdută,
este foarte greu de recuperat,
iar cetatea dragostei odată lovită în orgoliul ei,
va sta mult timp cu jaluzalele încrederii lăsate în jos.
Timpul, vindecă rănile, dar cu ce preț?
Unde dragoste nu e, fericirea este o imitație.
Oamenii răniți din iubire își refac în timp viața sentimentală,
așa cum furnicile își reconstruiesc furnicarul dărâmat de pasul rău,
dar teama de a nu fi răniti din nou, v-a mocnii tot timpul vieții,
iar în turnul dragostei, redobândite oarecum,
clopotele fericirii vor bate mult mai prudent,
ca să nu trezească fantomele amintirilor rănite, ascunse voit.
Bat clopotele în turnul amintirilor,
În turnul vieții,
dar ce minunat ar fi, ca ecoul lor să fie Divin.
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp sau poezii despre încredere
Ziua plânsului pentru orbi
și cine e mai orb, te întreb,
cel care în detaliu totul vede
dar înțelesurile îi rămân străine
sau cel curat și drept în întuneric
și care iscusit primește cu tandrețe sau refuză ferm
cuvinte bune, rele, suferință, gânduri
sau cel care-n lumina zilei nevăzător de bine se arată
dar noaptea răul îl distinge și îl poartă-adânc în sine
nu știi că a venit ziua aceea-n care
sunt plânse toate lacrimile
cum se grăbește lumea asta toată
mormânt adânc pentru femeie tânără să-mi sape
să-ngroape glas, vers după vers,
parfumuri, rochii desfoiate
cea care moartea îmi așteaptă
ascuns și în vremelnic adăpost rămâne
și mă-ntristează
cel ce mă-nseamnă
mușcându-mi gura cu grijă, umed și fierbinte
un drum întreg deschide când eșarfa-mi desfășoară
cel care orb sau văzător drumul nu-l știe nici acum
și nici povestea drumului
nu poate trece peste noapte
nu vede unde sunt și nici a cui
poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre suferință sau poezii despre rochii
Carter Webb: Sunt în avion, mi-am deschis computerul și am început să citesc mesajele pe care i le-am trimis de-a lungul relației noastre, și care sunt vreo 30 sau chiar mai multe. Și vorbesc chiar de adevărate scrisori de dragoste, nu câteva cuvinte. Și oricât de stânjenitor ar fi, în încercarea mea disperată de a fi cât mai poetic și cât mai romantic, adevărul e că sunt cele mai bune lucruri pe care le-am scris vreodată. Pentru că descriu cu un idealism aproape naiv relația noastră care va fi cea mai frumoasă poveste de iubire spusă vreodată, o poveste pe care eu o scriu acum. Așadar stau pe locul meu, citind aceste mesaje și, din senin, apar niște turbulențe, iar eu am un atac acut de panică, așa cum nu mi s-a întâmplat niciodată și mă gândesc că e din cauza faptului că nu cred că voi mai avea vreodată astfel de sentimente pentru altcineva.
replică din filmul artistic Pe tărâmul femeilor, scenariu de Jon Kasdan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre adevăr, citate despre vorbire, citate despre scrisori, citate despre romantism, citate despre povești de dragoste, citate despre poezie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Toate căile omului îi sunt poruncite, în afară de una, cea a desăvârșirii, a sporirii forței spirituale, a eliberării de trup și a apropierii de Dumnezeu. Aceasta e singura faptă înțeleaptă din viață și se săvârșește numai în momentulul prezentului. Trecutul nu există, el este, ca și toate raporturile cu lumea, doar material pentru desăvârșire. Nu stabili însă viitorul ca scop al activității tale ( este cel mai important lucru pe care l-am înțeles până acum ). Viitorul, imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăiește cu înțelepciune. Există numai prezentul, în care pot să înfăptuiesc lucrarea vieții mele care mie proprie. Ce va ieși din asta nu mi-e dat să știu. Nu mi-e dat să știu ce va ieși pentru lume ( iar oamenii își închipuie că pot să știe asta și sunt călăuziți de asta; aici se află principala cauză a vieții rele a oamenilor ), nu mi-e dat să știu ce va ieși pentru sufletul meu. Așa că nu trebuie să devenim mai buni sau să trăim o viață mai bună așteptându-ne la răsplată. Și cât de bine e. Simți adevărata bucurie a binelui numai dacă nu primești nimic în schimb.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre prezent, citate despre perfecțiune, citate despre existență, citate despre viitor, citate despre trup și suflet, citate despre trecut sau citate despre superlative
- istorie
- Istoria este piramida evenimentelor trecute, înțeleasă mai mult sau mai puțin de cei care caută patetic să îi descopere toate caracterele și scopurile tăinuite cu sau fără de voie, având repere importante pentru viitorul interesat, dar care au fost și sunt cunoscute cu adevărat numai de cei ce i-au trăit momentele.
definiție de Valeria Mahok (2 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre istorie, citate de Valeria Mahok despre viitor, citate de Valeria Mahok despre viață sau citate de Valeria Mahok despre adevăr
Scrisoare de dragoste pentru laleaua din glastră
în vaza de aramă cu încrustații simetrice
trăiește laleaua mea galbenă
de care m-am îndrăgostit începând de ieri
o privesc pe furiș când nu e atentă și îi admir
petalele tulpina frunzele postura princiară
tot timpul laleaua mea tace
m-am temut să nu o fi supărat cu ceva
dar mi-a dat de înțeles că nu este cazul
eu însă îmi fac griji de aceea
mi-am luat inima în dinți și i-am scris
o scrisoare pe care i-o voi citi astă seară
(nu sunt sigură că ea poate citi și nici nu i-aș pretinde așa ceva)
prin care îi voi cere iertare
pentru orice gest sau cuvânt nepotrivit
pe care din nesăbuință doar
e posibil să-l fi făcut ori rostit
apoi îi voi mărturisi dragostea mea platonică
și fără de speranță pentru că
iubirea dintre un om și o floare este un delict
atât de înspăimântător încât ceilalți
ne-ar privi cu oroare cu dispreț cu milă
ceea ce ar fi de nesuportat pentru amândouă
dar mai ales pentru mine care știu
că mila oamenilor este cea mai perfidă otravă
care îți poate fi inoculată în sânge
de aceea ne vom păstra sentimentele
ascunse de ochi străini
pentru tot restul zilelor noastre
adică una sau două sau chiar trei dacă
dumnezeu va fi îngăduitor
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre toleranță, poezii despre sânge sau poezii despre supărare
Doamne Dumnezeule, iartă-mă că nu am înțeles până acum comorile pe care Tu le-ai pus în gura mea, că nu am înțeles că pronunțând cuvinte pot să Te imit, să devin ca și Tine. Nu mi-am dat seama că fac rele cu cuvintele mele: am spus lucruri fără bun simț, am rănit oamenii, am perturbat creaturile și am dărâmat totul la pământ cu ajutorul acestui instrument pe care Tu mi l-ai dat. În loc să fac bine, de a consola, de a susține, de a dirija, de a ghida făpturile, în loc să le dau viață și să le învii, în loc să le ridic și să le proiectez către Tine, Domnul, Creatorul, eu le-am demolat și le-am degradat. Iartă-mă și învață-mă cum să-mi folosesc gura și limba pentru a face bine, pentru a lumina și a încălzi pe alții, nu numai pentru a mânca, a bea și a spune prosti fără a înțelege nimic vreodată.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre cuvinte, citate despre mâncare, citate despre devenire, citate despre comori sau citate despre ajutor
Dacă ar fi să spun care este cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru mine în această viață aș spune că nu mi-am coborât niciodată standardele. Asta a însemnat mai multă frustrare și suferință la început, respingere și sentiment al lipsei de valoare personală. La sfârșit însă, roadele au fost neprețuite. Ceea ce ești este mai important decât ceea ce ai. Ai grijă în ce investești. Am fost întrebat cum am ieșit din starea de blocaj mental când eram copleșit de probleme și nu vedeam ieșirea. Am ieșit din blocaj când durerea vieții pe care o trăiam a fost atât de mare încât am fost dispus să pierd tot ce aveam (sau în mod iluzoriu credeam că îmi aparține) pentru a îmbrățișa libertatea vieții trăită doar după regulile mele, indiferent de consecințe. Este o senzație pe care merită să o trăiești în orice etapă a vieții. Este momentul în care te trezești cu adevărat pentru prima oară.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre suferință, citate despre standard, citate despre sfârșit, citate despre libertate sau citate despre durere
Eminesciene
(...)
De ce-i atât de puțină poezie pe mormântul tău cenușiu -
Pe mormântul poeziei tale,
Tu, cel mai mare poet și cel mai mare român?
E timpul să plec;
Iartă-mă, bătrâne prieten, că nu mi-am scos șapca în fața ta,
Dar fruntea mea n-a cunoscut șapcă -
Iartă-mă că nu mi-am făcut cruce
În fața ta, pentru tine,
Dar eu, nefericitul, nu cred în nimic.
Nu ți-am adus paos sfințit
Pentru că diseară am să-mi beau ultimele parale, pân'am să cad -
Și-mi voi închipui că am băut cu tine!
Dar ia-mi sufletul meu nesfârșit, săracă cunună
Și încolăcește-l în jurul tău sau deasupra ta, cum vei crede,
Eu sunt ultimul poet și ultimul țăran,
Eu sunt ultimul om și ultimul poet
Care te cânt,
Sunt ultimul poet al țărănimii
Și-s ultimul poet ce te mai cântă.
Voi fugi, voi fugi, mi-i de-ajuns -
Dacă mai stau o clipă aici mă nărui...
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre sărăcie, poezii despre sat, poezii despre prietenie sau poezii despre muzică
Omului care se prăvălește în gol nu-i e permis să simtă sau să audă când atinge fundul prăpastiei. El doar cade, fără să se mai oprească. Toată orânduiala asta e făcută pentru oamenii care, într-un moment sau altul al vieții lor, căutau ceva ce mediul înconjurător nu le putea oferi. Sau cel puțin așa credeau ei. Așa că au renunțat să mai privească în jur. Au renunțat înainte de a fi început vreodată cu adevărat.
J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de J.D. Salinger despre viață, citate despre prăpăstii sau citate despre promisiuni
Anton Ego: Din multe puncte de vedere, munca unui critic e ușoară. Noi riscăm foarte puțin și totuși ne bucurăm de o superioritate față de cei care își supun creația și, totodată, sufletul judecății noastre. Noi prosperăm de pe urma criticilor negative, care sunt amuzante atât de scris, cât și de citit. Însă adevărul amar, pe care noi criticii trebuie să-l acceptăm este acela că, în această mare ordine a lucrurilor, banalul este mai important decât criticile noastre care îl denumesc astfel. Dar sunt și momente în care un critic chiar riscă, și anume atunci când el descoperă și apără ineditul. Adesea, lumea este necruțătoare cu noile talente, cu noile creații, ineditul are nevoie de susținere. Seara trecută am trăit ceva nou, o mâncare excepțională de la o sursă absolut neașteptată. A spune că atât mâncarea cât și creatorul ei mi-au pus la încercare prejudecățile despre gătitul de înaltă clasă, ar fi interpretare grosolană a lucrurilor. M-a zguduit din temelii. În trecut, nu am făcut un secret din disprețul meu față de celebrul motto al lui Gusteau: Oricine poate găti. Dar îmi dau seama că de abia acum am înțeles cu adevărat ce a vrut să spună. Nu oricine poate deveni un mare artist, dar un mare artist poate veni de oriunde. Este greu să-mi imaginez origini mai modeste decât ale geniului care gătește acum la restaurantul lui Gusteau și care este, în opinia acestui critic, nimic mai puțin decât cel mai bun maestru bucătar al Franței. Mă voi întoarce în curând la restaurantul lui Gusteau, dorind mai mult.
replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre umor, citate despre secrete sau citate despre seară
De ce v-ar păsa?
Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul și Răstrăbunicul sunt acolo!
În țărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!
Am șters mult până aici!
M-am șters și pe mine
și
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am și alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulțumesc pentru cei puțini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în fața lor,
sincer,
dacă au simțit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inșiruite!
Mulțumesc pentru, că citiți aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luați în considerație!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil
să
îmi dau seama că nimicul nu există!
Asta am simțit, și, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?
poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre mulțumire, poezii despre lectură, poezii despre existență, poezii despre cuvinte, poezii despre curățenie sau poezii despre adevăr
De ce oamenii pe care mânia îi face să roșească sunt mai puțin de temut decât pe cei pe care-i face să pălească. Astfel, vedem că unele persoane pălesc sau tremură când se mânie, după cum vedem altele care roșesc și uneori chiar plâng la mânie. Se crede îndeobște că mânia celor care pălesc este mai de temut decât a celor care roșesc. Explicația este că atunci când un om nu poate sau nu vrea să se răzbune astfel decât prin mimică și prin cuvinte, el pune în acțiune întreaga sa căldură și întreaga sa forță încă din primele clipe ale emoției, din care pricină se înroșește, pe lângă că uneori regretul și mila pe care le simte omul pentru sine însuși, pentru că nu poate să se răzbune îl fac să plângă. Și dimpotrivă, cei care se abțin și se decid pentru o răzbunare mai mare devin triști, socotind că fapta care i-a mâniat îi obligă să se răzbune. Dar când trec apoi la făptuirea răzbunării se încălzesc cu atât mai mult, cu cât au fost mai reci la început, la fel cum febrele care încep cu frig sunt de obicei cele mai violente.
citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre violență, citate despre tristețe, citate despre roșu, citate despre frică sau citate despre forță
Lucian: Blondo, trebuie să înțelegi un singur lucru, ca totul să fie clar! Anume, ceea ce s-a petrecut atunci, cu Ly, a fost o neînțelegere și atât, o neînțelegere pentru care, în mare parte și Lia este vinovată, iar ea știe foarte bine acest lucru, dar să nu încercăm să căutăm acum țapul ispășitor. Iar dacă te referi la ceea ce am făcut eu după aceea, timp de o săptămână întreagă, recunosc, a fost o mare greșeală, pe care mi-o asum în totalitate, dar pe care n-o voi repeta niciodată, atâta timp cât voi mai trăi! Pentru că, indiferent de câte sau ce motive aș avea, oricât de bine întemeiate ar fi, nu voi permite niciodată să decad în asemenea hal, încât să devin un alcoolist incurabil, dependent de alcool! Nu voi lăsa să mi se întâmple așa ceva! Pentru că problemele nu se pot rezolva niciodată înecându-le în asemenea licori. Deci, poți fi sigură că atunci a fost pentru prima și ultima oară în viața mea când am făcut un asemenea abuz! Începând din acel moment, nu mă voi mai atinge tot restul vieții de țigări și băutură, decât, foarte rar, la ocazii speciale, cum ar fi de revelion, Crăciun, cel mult un pahar de șampanie. Asta da, îmi pot permite, nu-i nimic rău. Și câte o cafeluță pe zi, dimineața. În rest, sub nici o formă n-ai să mă vezi cu băutură în mână! Și nici cu țigări, la care am renunțat deja, definitiv; oricum, nu eram un fumător convins! Mă prosteam doar, din când în când, încercând să-mi dau, chipurile, importanță. Dar am voință și știu că pot! De aceea voi reuși ceea ce mi-am propus. În primul rând, pentru mine însumi, pentru că e în interesul meu personal. Și nu vreau să mă dezamăgesc, nici pe mine, nici pe alții. Altfel, ce-aș deveni? Nici nu vreau să-mi închipui! Dar, repet, sunt destul de isteț pentru a nu lăsa să mi se întâmple așa ceva, deci, n-am să cad în patima alcoolului. Cu alte cuvinte, sunt conștient de faptele mele. Și am de gând să mă păstrez în continuare astfel. Ai înțeles, da?!
Maria: Da, Luci, desigur. Și mă bucur să aud asta de la tine.
Lucian: Bine. Atunci, cred că vă puteți întoarce liniștiți în oraș. Eu nu intenționez să fac nimic prostesc. În nici un caz!
Maria: Deci, ne gonești... Cred că ar fi mai bine să rămânem totuși cu tine, cel puțin o vreme, nu ca să te verificăm sau să te oprim de le cine știe ce. Recunoaște că e totuși mai plăcut decât să fii singur.
Lucian: Ai dreptate. Rămâneți. N-am nimic împotrivă.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre fumat, citate despre șampanie, citate despre vinovăție, citate despre săptămâni, citate despre oraș sau citate despre gânduri
Fata din casă și băiețașul s-au dus repede jos ca să-l caute; dar, cu toate că erau cât pe ce să calce pe el, nu l-au zărit. Dacă soldatul de plumb ar fi strigat: "Aici sunt!", desigur că l-ar fi găsit, dar el n-a strigat fiindcă era în uniformă și nu se cuvenea să strige așa, în gura mare.
Hans Christian Andersen în Soldățelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plumb, citate de Hans Christian Andersen despre plumb, citate despre armată sau citate de Hans Christian Andersen despre armată