+mare +valuri

Balada fiicei contelui Haldan

Fata contelui Haldan venea mereu aproape
De valuri, privind sfidător în zare
Spre orizont, dincolo de ape;
Râdea mândră, strigând în gura mare:
"Cosiţele a şase prinţese-s preţul
Pe care-l va plăti cel ce-mi va cere mâna,
Aşa că, hai frumoasă barcă, salut frumoasă barcă!
Să vină mirele să-şi ia stăpâna!

Într-o zi, fata contelui cutreiera
Pe falează, la fel ca şi-altă dată,
Când a văzut un cavaler bălai
Cum naviga spre ţărm cu nava lui înaltă.
Toate velele din catifea erau croite,
Iar catargul bătut în aur şi-n safire
Şi "hai frumoasă barcă, salut frumoasă barcă!
Iată vitezul care-mi va fi mire!"

"Am tăiat cosiţele a cinci prinţese,
Colindând mii de ape şi-îndepărtate ţări,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surprize la mare

Marea, etalându-şi vraja,
Stă în valuri să irumpă:
An de an mai mică-i plaja,
Berea, an de an, mai scumpă.

epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori toamna venea dinspre mare adusă de înalte şi înspumate valuri. Alteori dinspre miazănoapte pogora uturme de negri nori. Atunci, peste pământul straniu şi străvechi se năpusteau vijelii cumplite şi cădeau ploi năprasnice. Aurul Dobrogei îşi pierdea întreaga strălucire şi se schimba peste noapte în aramă veche, coclită...

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 3

Ovidiu rătăcise peste mare,
În mantia regescului destin
Şi-n valuri, răsărite din uitare,
Doinise ca un geniu carpatin..

Zadarnic mai cânta Titanu-acela
De multă măreţie şi frământ,
Baloanelor de vis, urzind nacela
Şi aruncând-o-n suliţe de vânt...

Venise o scrisoare de la Roma,
S-a dat o graţiere cu ocnaşii...
Lămâii şi smochinii strâng aroma,
S-aline cu săruturi ucigaşii...

Ovidiu mai ştia şi din-nainte,
Că binele trăieşte n morminte...

sonet de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mareea înaltă

Cârlionţi aurii şi rochiţă roşie, drăguţă –
O fetiţă-atâta micuţă –
Bessie cutreieră în sus şi-n jos
Prin castaniul ierbilor marine, mătăsos;

Ceva o preocupă peste poate,
Caută, vrea să afle, cercetează şi socoate.
Acum, ce-ar putea căuta Bessie oare
Cu atâta insistenţă-n mare?
Aşa că-întreb micuţa ştimă dintre valuri răsărită,
Iar ea-mi răspunde stingherită:

"Domnule, mareea vine, mareea pleacă de atâtea ori,
Dar unde-i păpuşarul care trage toate-aceste sfori??"

poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa mare

Vine vara pe cărare
Şi cu ea vacanţa mare.
Toţi copiii strigă: uraaa,
Să înceapă aventura!

Marea valuri îşi agită
Ca şi cum ar fi vrăjită
Şi-l vedem pe Nemo parcă
Ifruntând furtuni pe-o barcă.

L-om urma, să fie clar,
Pe-un vapor imaginar
Unde Dick Sand pe noi toţi
Ne va face mateloţi.

De la mare, sus la munte
Vom urca pe piscuri multe.
Nu vom fi simpli turişti:
Ne fom face alpinişti!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

fântâna mea e adâncă
dulce şi rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul şi cu dorul.

fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
şi cerul îi ţese cununa.

lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată şi carul mare
cade în apă stea după stea.

înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele şi paradis.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemeni unor acorduri simfonice — puternice, profunde, îndelungi —, ţîşnind unul din altul tot mai sus, spre a culmina într-o torenţială cunună de sunete, brusc şesul începe să urce din sine însuşi, cum urcă oceanul sub furia unui ciclon. Mari valuri de piatră, al căror zbucium nu încetează decît atunci cînd din coastele lor zdrobite pornesc altele mai înalte, se adună, se întretaie şi se întrec, trimiţîndu-şi clocotul tot mai sus, spre cerul uimit, sub care se împrăştie în spumoase jerbe de calcar.
Acest tumult simfonic al pămîntului este Hăşmaşul Mare. El izbucneşte la orizont, dominînd întreg răsăritul Ardealului (...)

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgust

- Sonet -
A viciului faţă cumplită mă chinuieşte!
Să fug de-a lui vedere nu aflu o scăpare,
Căci urcă-n jurul nostru ca o turbată mare,
Ce urlă să ne-nghită în valuri, diavoleşte.
Indiferenţa rece, cu-a sa neruşinare,
L-acceptă şi adesea cu dragoste-l primeşte;
Nici pentru crimă, jude cinstit nu se găseşte:
Complicii-s mulţi - iar alţii-o privesc cu nepăsare.
De ce n-am fost născută în simpl-antichitate,
Torcându-mi lâna-n pacea porticelor curate
Şi frumuseţea-mi toată s-o-nchid în gineceu!
Acolo calmă, pură cu fapta şi cu gândul,
Nu cunoşteam ce-i răul, decât îndepărtându-l;
Şi nevăzându-i chipul, îl detestam mereu.
Paris

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (1886)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

În noaptea-aceea luna părea un cap de mort
Tăiat de ghilotină şi aruncat in Mare -
Un cap purtat de valuri şi-n marşuri funerare
Rostogolit spre farul ce scânteia in port.

În noaptea-aceea luna părea un ghem de sfoară
Scăpat din mâna dreaptă a celui care-n viaţă
Te leagă, te dezleagă, te iartă şi te-nvaţă
Cum poţi ieşi din iarnă, intrând în primăvară.

Şi-n noaptea-aceea luna părea un chihlibar
Desprins din cingătoarea lui Crist, care murise
Ca să-nvieze iarăşi din somnul fără vise,
Sanctificându-şi crucea rămasă pe Calvar!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară, I, nr. 39 (24 septembrie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!